Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

Părinții care nu se joacă

Discutam zilele trecute despre playful parenting, rețete de jocuri și arta hârjonelii, conversație care m-a dus cu gândul la Lawrence Cohen. Pentru mine, utilitatea primită în urma efortului de a-i citi cărțile este foarte mică, pe de-o parte, pentru că mă pot lansa ușor în joaca cu copiii. De exemplu, jocul meu preferat este să ne luptăm, nu al purcelușilor (adânc în sufletul meu, rămân în continuare un adult). Pe de altă parte, exemplele din aceste cărți se apropie prea mult de caracteristicile categoriilor de diagnostic din DSM-V (copiii fără poftă de joacă nu se întâlnesc la tot pasul, același lucru pot spune și despre părinții care-și interzic joaca de orice fel până în punctul în care nu mai pot relaționa cu ceilalți)…Părinții care nu se joacă

Gânduri despre teroriști și mitul securității naționale

Charles de Gaulle. Mare om! Mare general! Simbol al conflictului și-al luptei, Charles de Gaulle continuă să rămână pentru mulți francezi simbolul păcii și al rezistenței. Aș spune că este ambele, o chestiune de perspectivă și de…istorie scrisă de învingători, unde istoria este adesea instrumentul ideatic de îndoctrinare a societății.