Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

Autor: Cornel Fatulescu

Mă sacrific…m-am săturat să mă tot sacrific!

Cineva se sacrifică pentru tine? S-ar putea să nu-ți placă ceea ce-ți va cere înapoi. De ce un articol despre sacrificiu? Acest articol este despre relațiile dintre membrii familiei, folosind drept metaforă, un exercițiu de Catan. V-ați jucat Catan Junior în familie*? E foarte fain. Și-am ajuns la etapa în care chiar și Dariusici profită. Adică nu se mai supără ușor atunci…

O introducere în transumanism

O introducere în transumanism – La codecamp-ul trecut de la Cluj am putut remarca interesul crescut față de inteligența artificială. Câțiva prieteni, deosebit de politicoși și de răbdători să mă asculte, mi-au spus că le-ar plăcea să comunic mai mult despre inteligență artificială sau despre cea de-a patra revoluție industrială. La îndemnul lor, dar pentru mine, cei apropiați mie și curioșii despre postumanitate, m-am gândit să scriu despre transumanism.

De ce scriu pe blog?

2017. Anul în care am scris cele mai puține articole. Nu pentru că nu am avut despre ce să scriu. Mă rătăcisem într-un soi de obiectiv de comunicare. De ce scriu pe blog? Și-amân articularea unui răspuns de la lună la lună.

2018. Știu sigur ce nu vreau să scriu pe blog și despre ce-mi place să scriu. Cred că am aflat și de ce.

Eu și dezbaterile online despre politica românilor

Eu și dezbaterile online despre politica românilor. În 2012 am învățat că nu pot schimba lumea. Cel puțin, nu într-un mod pozitiv și durabil după convingerile mele. O pot influența prin contribuțiile minore pe plan local, în jurul meu, acasă, în comunitățile din care fac parte, umil și prin exemplu, de jos în sus. Trecusem de la convingerea dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau la dacă voi nu mă vreți, e în regulă, atât timp cât există cineva care mă vrea. Și slavă Domnului, încă sunt suficiente domenii în care mă pot desfășura nestingherit. Poate că ideile mele nu erau bune. Și indiferent de cât de bine intenționat aș fi fost, dacă nu reușeam să mă exprim clar și pe înțelesul celorlalți, la ce bun!? Așa mi-am îngropat ideile, și-odată cu ele și flacăra implicării mele într-un eventual partid/program politic.

Limitele și puterea lui Moș Crăciun

Meditam la sărbătoarea Crăciunului și la cum au ajuns creștinii să sărbătorească în zile diferite: 25 decembrie după calendarul Gregorian sau 7 ianuarie după cel Iulian?! Și-apoi la schisma Bisericii Ortodoxe sau la ziua de 25 decembrie ca sărbătoarea nașterii Domnului. Într-un fel, ziua în care sărbătorim Crăciunul este mai degrabă determinată de motive pseudo-științifice și administrativo-politice. Ceea ce nu mă deranjează cu nimic. Iubesc Crăciunul, și niciun moment din an nu pare mai plin de farmec. Petrecem timp în familie, ne jucăm cu purcelușii și visăm împreună la ce cadouri am putea primi sau cum va arată viitorul împreună.

Exercițiu despre amintirea ta de lider

2018 este anul în care Akihito, împăratul Japoniei, va abdica. Retragerea de pe poziții înalte, s-a mai întâmplat și la case mai mari. Și spun mai mari pentru că Akihito are atribuții politice foarte limitate spre deosebire de un Fidel Castro, de exemplu, retras în 2008. Citind The economist – The world in 2018, mi-am pus întrebarea și eu: de ce nu pot fi mai mulți lideri ca Akihito? Așa cum au mai făcut-o și alții ca Nelson Mandela al Republicii Sud-Africane, Papa Benedict XVI, John Key al Noii-Zeelande sau Hovik Argami Abrahamyan al Armeniei. Ce-i deosebește pe ei de Bashar al-Assad al Siriei, Kim Jong-un al Coreei de Nord sau recent împinsul Robert Mugabe al Republicii Zimbabwe?