Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

Categorie: Gânduri

Mă sacrific…m-am săturat să mă tot sacrific!

Cineva se sacrifică pentru tine? S-ar putea să nu-ți placă ceea ce-ți va cere înapoi. De ce un articol despre sacrificiu? Acest articol este despre relațiile dintre membrii familiei, folosind drept metaforă, un exercițiu de Catan. V-ați jucat Catan Junior în familie*? E foarte fain. Și-am ajuns la etapa în care chiar și Dariusici profită. Adică nu se mai supără ușor atunci…

Limitele și puterea lui Moș Crăciun

Meditam la sărbătoarea Crăciunului și la cum au ajuns creștinii să sărbătorească în zile diferite: 25 decembrie după calendarul Gregorian sau 7 ianuarie după cel Iulian?! Și-apoi la schisma Bisericii Ortodoxe sau la ziua de 25 decembrie ca sărbătoarea nașterii Domnului. Într-un fel, ziua în care sărbătorim Crăciunul este mai degrabă determinată de motive pseudo-științifice și administrativo-politice. Ceea ce nu mă deranjează cu nimic. Iubesc Crăciunul, și niciun moment din an nu pare mai plin de farmec. Petrecem timp în familie, ne jucăm cu purcelușii și visăm împreună la ce cadouri am putea primi sau cum va arată viitorul împreună.

Exercițiu despre amintirea ta de lider

2018 este anul în care Akihito, împăratul Japoniei, va abdica. Retragerea de pe poziții înalte, s-a mai întâmplat și la case mai mari. Și spun mai mari pentru că Akihito are atribuții politice foarte limitate spre deosebire de un Fidel Castro, de exemplu, retras în 2008. Citind The economist – The world in 2018, mi-am pus întrebarea și eu: de ce nu pot fi mai mulți lideri ca Akihito? Așa cum au mai făcut-o și alții ca Nelson Mandela al Republicii Sud-Africane, Papa Benedict XVI, John Key al Noii-Zeelande sau Hovik Argami Abrahamyan al Armeniei. Ce-i deosebește pe ei de Bashar al-Assad al Siriei, Kim Jong-un al Coreei de Nord sau recent împinsul Robert Mugabe al Republicii Zimbabwe?

Care sunt beneficiile coaching-ului?

Acum un an și jumătate am scris pe un perete post-it-uri cu beneficiile coaching-ului. La acea vreme, încă mai oscilam între coaching rațional (à la ICF, cu reguli care contravin principiilor mele de acompaniere) și coaching irațional (preferința mea, sau, cum îmi place mie să-i mai spun, coaching empatic).

Gânduri despre jocuri

Mă uit la poza de mai jos și mă întreb când am uitat să mă joc. Cred că pe la 7 ani. La scoală, unde jocul pierdea teren în fața disciplinei. Apoi acasă, unde jocul era înlocuit cu responsabilitățile înalte și pregătirea pentru un viitor mai bun. În mine, când mi-am dat seama că lumea adulților nu este clădită pe visuri înalte, călătorii printre stele, dreptatea în lume, ci în jurul banilor.