Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

Deprinderi neobișnuite de învățare. 1917 une passion russe.

Când călătoresc, obișnuiesc să rezolv din chestiunile mărunte și de care nu prea am timp să mă ocup la birou*. Mai aveam o oră până la îmbarcare când am terminat. Cum puteam da utilitate acelui timp scurt? Puteam să găsesc o activitate care continua și în avion? Dar pe drumul spre Brașov? Următoarele opțiuni mi s-au derulat rapid în minte:

  • să mă uit la Gypsy roots – aveam nevoie de laptop și de internet – trebuia să închid laptopul înainte de îmbarcare;
  • o conversație – n-aveam starea necesară;
  • să-mi termin exercițiile de algoritmi fundamentali în inteligență artificială – nevoie de laptop;
  • exerciții de respirație și observație – băusem o cafea cu 15 minute înainte + agitația din jur=>efort prea mare;
  • să revin la cartea în umbra lui Kissinger, începută marți spre miercuri și neterminată – aveam nevoie de laptop să citesc în paralel despre personalitățile și evenimentele despre care se vorbește în carte;
  • să scriu un articol pe blog – iar nevoie de laptop;
  • să-mi exersez franceza – suna fain, mi-era dor, și m-am oprit aici.

Deprinderi neobișnuite de învățare

Am intrat în primul Relay. Am ales cartea 1917, une passion russe:

pasiune pentru istoria secolului 20.

Cum am făcut alegerea cărții?

În plan mental, mi-am răspuns la următoarele întrebări:

  • Ce vreau să învăț mai întâi (despre limba franceză) ? Gramatică? nu. Pronunție? nu. Vocabular? da.
  • Ce contează mai mult: subiectul cărții sau franceza? Subiectul cărții contează. Cartea trebuie să mă intereseze. Totodată, ar fi bine să nu aleg ceva complet nou ca să pot deduce singur atunci când nu înțeleg câteva cuvinte. Cartea mai trebuie să fie ușoară, să nu mă îndoiesc de înțelesul textelor.
  • Ce pot aplica din celelalte exerciții de învățare de până acum, astfel încât să-mi fie mai ușor și mai plăcut? Mi-am adus aminte de încercarea nereușită cu Jours de pouvoir de Bruno Le Maire**, de unde mi-am spus că indiferent ce aleg, n-ar trebui să depășească 300 de pagini, scrisul să fie mare și să pot trece de prefață fără să mă blochez în cuvinte necunoscute.
  • Cum voi ști că am învățat? Subliniez fiecare cuvânt necunoscut sau despre care aveam dubii. Fac un inventar cu cuvintele la final și revin asupra lor într-o lună să văd dacă le-am reținut sensul.

+ am adăugat de dimineață: n-ar fi rău să scriu și-un articol despre asta. Și-așa mi-am propus să revin pe blog.

Subliniez cuvintele necunoscute – scriu înțelesul lor în imediata apropiere

Zis și făcut:

cuvinte-necunoscute-in-1917-2

Multă lume este nemulțumită/șocată văzându-mă mâzgălindu-mi cărțile, însă eu așa învăț. Mai toate cărțile mele arată așa. Are de-a face cu informația discontinuă***, adică, acel principiu specific învățării conform căruia este bine să faci pauze (luând notițe) și să analizezi informația primită.

Acesta este și motivul pentru care eu nu-mi împrumut cărțile. Pentru că ele devin personale, cu propriile însemnări,gânduri și referințe. Exemplul articolului, vocabularul meu de franceză, îmi permite să nu intru în detalii pe care nu le-aș pune pe blog, dar este suficient de elocvent, în majoritatea cărților mâzgălind mult mai mult 😛. Adică nu aș face același articol pe teme de psihologie…

În imaginea de mai jos sunt două feluri de adnotări:

cuvinte-necunoscute-in-1917-3

Citate, gânduri și alte chestiuni importante pentru mine

Pe prima pagină a cărții, de obicei goală, notez unde am văzut citate, gânduri și alte chestiuni importante pentru mine, creând un index.

Noul index îmi va permite să parcurg mai târziu noțiunile care mi-au atras atenția. Astfel, „Ca va trop vite, la tete me tourne”, o frază renumită despre care am mai citit și în alte cărți, o pot repera ușor când revin asupra cărții și-și va regăsi locul în index după cum vedeți mai jos:

index

De obicei, cărțile pe care le citesc au indexul întins pe mai multe pagini. Dar 1917 nu este prima carte pe care o citesc despre Lenin și Rusia acelor ani, drept urmare, noțiunile la care cred că voi reveni mai târziu nu sunt atât de multe.

La pagina 57, autorul scrie că muncitorii ruși cântau Marseilleza. Mi-am notat ca să pot verifica informația mai târziu. De unde și postul de pe Facebook de azi de dimineață:

Am aflat din cartea lui Max Gallo că bolşevicii cântau Marseilleza

Sau, la pagina 59 scrie că românii se luptau cu rușii. O informație greșită, fiind vorba de februarie 1916. Mă gândesc chiar să scriu redacției – Max Gallo a murit în acest an:

de-investigat-romanii-invadandu-i-pe-rusi

Câte cuvinte noi am învățat?

După ce-am terminat 1917, am făcut turul paginilor să număr cuvintele la care m-am oprit să caut în dicționar:

cuvinte-necunoscute-in-1917

Un total de 187 de cuvinte de-a lungul celor 213 pagini (aproximativ 0.9 cuvinte necunoscute pe pagină).

Concluzie

Lectura a fost plăcută și nu m-a îndepărtat prea mult de la învățatul unor noi cuvinte. În același timp, faptul că am citit primele pagini din 1917 înainte s-o cumpăr mi-a permis să-mi dau seama dacă va fi un proces dureros sau nu. Cu siguranță urma să găsesc noi cuvinte, însă atunci când sunt câte zece pe pagină este cu mult mai greu și mai puțin interesant față de un cuvânt pe pagină. Timpul pe care l-am petrecut citind a fost util și plăcut. Am descoperit lucruri noi și-am și exersat cititul în franceză (+cuvinte noi). Rămâne doar să revin peste 30 de zile să văd câte dintre acest cuvinte vor mai avea sens pentru mine.

Alte informații utile

*Miercurea trecută când am plecat în Franța, am stat lângă cineva care scria o ofertă de marketing automation. Cât de mult am încercat să mă abțin, tot am văzut prea multe: firma la care lucrează, destinatarul ofertei, echipa propusă, oferta de preț, etc. Dacă este un loc în care nu trebuie să lucrezi la o ofertă, avionul este acela. La un moment dat nu mai conta, stăteam țintit spre ecranul lui. Mi-am și notat două idei faine la care voi reveni luni să văd cum aș putea să le aplic.

**Am avut mai multe încercări de acest gen, adică cu limba franceză. Unele au fost mai de succes decât altele, însă una dintre toate se distinge ca fiind deosebit de anevoioasă. Este vorba de Jours de pouvoir de Bruno Le Maire, unde aveam atât de multe cuvinte necunoscute pe pagină, încât m-am lăsat. Cartea avea în medie zece cuvinte necunoscute pe pagină și peste patru sute de pagini, iar eu citeam în fiecare pauză de prânz câte 15 minute. M-am oprit la pagina 151.

***Despre informația discontinuă găsiți mai multe în cartea Mai inteligent, mai repede, mai bine de Charles Duhigg:

mai_inteligent_mai_repede_mai_bine

 

PS: În ultimii ani am descoperit multe moduri și exerciții de învățare potrivite mie și despre care n-am scris aproape deloc până acum. Acesta este doar unul dintre articolele dintr-o temă largă, incomplet definită, dar care propune cititorului practici și idei noi despre învățarea continuă ca mod de viață.

Cornel FătulescuArticol scris de Cornel Fătulescu. Găsiți mai multe informații despre Cornel Fătulescu pe pagina membrilor AgileHub, în articolul despre mine sau la pagina de contact.

Comentarii

Comentarii