Am publicat pe Facebook
S-o fi dus ea vacanța și n-oi mai fi eu la Amboise, dar am luat tot ce se putea citi de acolo cu mine. Spiritul hrănirii curiozității mele cu informații decriptate din locurile pe care le-am vizitat este viu și mă bate la cap în fiecare dimineață.
Chiar dacă nu este prima dată când studiez decoruri, nu-mi este evident. Mi-ar plăcea să înțeleg mai bine statuile pe care le observ, decorurile de pe monumente și arhitectura clădirilor. Pentru moment, toate chestiunile astea rămân ecuații la care greșesc ca un începător tare nepriceput. M-am dotat însă cu materiale de studiu. E doar o chestiune de timp. Și de exercițiu.
Cărțulia asta, deși sub o sută de pagini, cred că-mi va lua toate diminețile până duminică inclusiv. Vreau să profit cât timp informația rămâne proaspătă și vizita la Amboise nu s-a pierdut printre amintiri.
N-am să vă las cu câteva gânduri personale fără măcar o informație nouă. Din carte reiese că marele Carol Quintul a trecut pe la Amboise la invitația lui Francisc I și că era să moară asfixiat în urma unui incendiu. Deja mi s-au derulat multe conspirații în mintea mea, cele două personaje fiind inamici jurați. Voila! Încă o anecdotă pe care ați aflat-o de la mine :p. Și da...îmi lipsește o biografie cu Carol Quintul să văd dacă evenimentul este prezent.
#istorie #studiu
Am norocul de o activitate profesională plină de provocări cu care chiar pot să mă mândresc. De cele mai multe ori nu pot vorbi despre ele în timp real, sau cel puțin nu pot s-o fac fără acordul celor care s-ar putea simți imediat citind ceea ce scriu. Însă de data asta pot. L-am întâlnit recent (videoconferință) într-un atelier pe viceamiralul Loïc Finaz.
Pentru că totul a fost planificat din timp am avut ocazia să-i și citesc cartea. Iar dacă după o primă întâlnire nu reies învățăminte despre care să pot scrie, despre cartea lui vă pot spune câte ceva.
Cunoștințele lui despre istorie, tactici și strategie militară fac din această carte de leadership un ghid autentic. Mi-a plăcut foarte mult. Am terminat-o repede. Și nu ca s-o citesc, ci studiind-o cu pixul în mână, cu pauze de reflecție și, ca de fiecare dată,cu lista de acțiuni sau lucruri pe care le-aș putea testa de mâine.
Pe alocuri mă șochează cu antireguli, antiprocese, chestiuni cu care sunt în principiu de acord. Totul este o chestiune de echilibru (și să se evite extremele). Și nu există nicio organizație eficientă în lume fără reguli explicite. Cu atât mai puțin armata. Cred că nu a avut spațiu să dezvolte. Sunt convins că evită și el extremismul care poate să reiasă cititorului citidu-i paginile.
Îmi place modul în care compară inteligența cu curajul, ingrediente pe care le vede indispensabile liderilor. Fiecare lider cu propriul dozaj, dar niciun lider priceput, pe care echipajul să-l urmeze eficient pe termen lung, în caz de carențe majore în oricare din cele două. Suprinzător pentru armată, vorbește chiar și despre echipaj fericit. Și dă exemplu de implementare :D. Însă cel mai mult îmi place modul în care vorbește despre autonomie și respinsabilitate.
Alte teme abordate, diferit sau inovator: eroismul, forța simbolurilor, forța exemplului, servirea angajaților, calitățile șefului, cocktailul de generații și șeful viitorului.
PS: pozitiv despre Ioana d'Arc.
#leadedship #carte
Am început o nouă serie Thor, Avangers Universe. După primele 5 numere, clar voi investi energie mai departe. Nu știu cum se va termina, dar se anunță la fel de interesant ca War of the realms. Fain!
#marvel #thor #benziDesenate
Nu există bine pur sau complet rău. Articolul este doar un exemplu. Deși îmi displac multe înclinații și măsuri luate de autoritățile de la Beijing, susțin inițiative ca limitarea accesului la jocuri online pentru copii.
La noi în familie, fără să ne jucăm online, încă deconectați, limităm joaca la 40' pe zi/persoană și doar trei zile din săptămână. Am tot scris pe aici și pe blog de ce avem regula asta. Și-mi pare tare bine că ne-am ținut de asta până acum. Și nu doar de asta, ci de un sistem de reguli care să ne ajute să nu revenim mereu la aceleași și aceleași întrebări. E drept, sunt puține reguli. Trebuie să rezistăm tentației de a face din orice gând sau lecție o nouă regulă.
De câteva luni le-am adăugat 30' de codecombat (, #programare, online). Totul este sub control. Deciziile sunt gândite și întoarse pe toate părțile înainte să devină reguli. Iar dacă nu dau rezultatele scontate, putem reveni asupra lor. În cazul de față, căutăm să-i obișnuim pe copii cu o complexitate logică crescută (suntem obișnuiți cu cauză și efect direct iar lumea nu este așa) și acomodarea cu fosirea limbii engleze în practică. Toate astea cât timp ei se distrează. Dă rezultate.
#tatăProfesionis #copiiProfesionișt
www.bbc.com/news/technology-58384457
China cuts children's online gaming to one hour
www.bbc.com
Regulators are restricting game-playing for under 18s to an hour on Fridays, weekends and holidays
M-a furat peisajul la Clos Lucé. Un domeniu întreg dedicat marelui Leonardo da Vinci, instalat aici la 1516 la invitația lui Francisc I al Franței. Așa ajunge una dintre cele mai sclipitoare minți ale lumii primul pictor, inginer și arhitect regal.
Tot la Clos Lucé am învățat despre designul orașului perfect: Romorantin, proiect care n-a putut fi încheiat, Leonardo da Vinci murind în 1519. Romorantin a fost și singura informație complet nouă despre artist. Despre restul am mai auzit câte ceva, le-am mai citit copiilor. În special despre proiectele lui. Avem vreo cinci cărți doar la primul tur rapid de memorie. Nu vă spun încă câte am mai luat :D. Însă să vezi schițele astea realizate prin parcul de 7 hectare, o parte dintre ele complet funcționale, nu doar o carcasă care să ne permită să vizualizăm 3D ceva desenat pe un plan, trebuie să recunosc că m-a impresionat.
Gânduri:
- Cât a câștigat Franța aducându-l pe Leonoardo da Vinci? O mișcare demnă de marele admirator al renașterii italiene, așa cum a început Francisc să fie văzut în istoria Franței.
- Tot râvnim să mergem în Italia. N-am fost niciodată. Le-am promis copiilor că vom face o vacanță și un tur suficient de lung încât să învățăm și limba.
- Mai avem atâtea locuri de vizitat. Atâtea lucruri de descoperit. Europa este frumoasă. Și avem norocul să fim în Uniunea Europeană să ne mișcăm liber și să ne instalăm pe unde vom dori.
#vacanț #istorie
tanc
notițe și schițe
schiță
Eu urmărit de Mona Lisa
Carol al VII-lea al Franței atașează Amboise domeniului regal. Este același Carol, zis și Victoriosul, ajutat de Ioana d'Arc să urce pe tron în timpul războiului de 100 de ani.
Ludovic al XI-lea (fiul lui Carol) a întreprins dezvoltări de anvergură. Aici s-a născut (și a murit) și Carol al VIII-lea care, atașat probabil de locurile copilăriei, va împrospăta regiunea cu artiști, artizani și tehnicieni, lăsând o amprentă puternică arhitecturii castelului.
Și multe lucruri frumoase am mai aflat despre castelul de la Amboise. Până și Ludovic-Filip, ultimul rege al Franței, a trecut pe aici.
Cel mai important, am reușit să văd cu ochii mei. Chiar că a fost o vacanță frumoasă și bogată.
#vacanț #istorie
Presupun ca v-ati bucurat sa vedeti si inventiile lui Leonardo da Vinci
Trupe speciale, cyborgi, luptă pentru resurse în numele unui imperiu financiar interstelar și rezistență. Elemente suficient de bine îmbinate într-o acțiune demnă de primul număr.
Doi frați recrutați să devină soldați. Luptau în numele organizației lor contra altor grupuri armate. Niciodată n-au acceptat genocidul sau acțiunile împotriva civililor. Când eradicarea vieții inteligente pe o planetă întreagă era misiunea lor, singura opțiune rămâne rebeliunea. Restul acțiunii vi-l puteți imagina. Vin noi trupe și încep să se desfășoare lupte frumos ilustrate. M-a surprins în special o scenă special concepută să semene cu rezistența spartană la Termopile. Fain!
#benziDesenate #vacanț
Îmi place să încerc benzi desenate noi. Și așa aveam un chef de benzi desenate în general că ăsta a fost și primul lucru pe care l-am făcut de dimineață. Iar aseară am mai topit cinci, dar ear prea târziu să mai intru pe Facebook.
Phobos este un proiect inedit: trimite cinci fete și cinci băieți în spațiu să se cupleze până pe Marte unde vor întemeia familii, vor face copii etc. Un fel de concurs televizat 《alege mirele》la care nu m-aș uita niciodată, deși ideea mi se pare interesantă. Printre criteriile de selecție se află și să nu ai pe nimeni care sa te regrete pe Terra, să fii un nimeni pe cât se poate.
Compania care-i trimitea plănuise să-i omoare pe toți într-un accident din motive care nu reies în primul număr. De asta era conta să nu fie regratați. Ca să nu ceară nimeni daune pe Pământ.
Fiecare personaj vine dintr-o țară diferită și are un cel puțin un defect mare și aparent ascuns. Câteva încep să iasă la iveală din primul număr. Mai adăugăm o crimă și o organizație secretă care vrea să saboteze proiect din motive necunoscute. Condimente aproape suficiente să adauge un pic de emoție. Sau poate sunt eu netrezit încă.
Nota pe care i-o dau este 3 din 5. Îmi place scena, îmi plac desenele, dar dacă numărul doi nu vine cu ceva mai mult suspans mă opresc acolo.
#benzidesenate #vacanț
Ati incercat si revistele HAC si TFB? Care sunt practic Harap alb si tinerete fara batranete?
Acum două săptămâni am vizitat Briançon. Ar fi trebuit să pun o poză și n-am reușit :(. Promit să revin mai târziu. Oricum, pentru urmăritorii paginii mele, ar fi a doua oară când scriu despre localitate pentru că am vizitat-o și anul trecut. De acolo mi-am luat primele cărți despre Vauban, personalitate care poate doar să impresioneze...Revin la vizita de anul ăsta. În Briançon este o librărie, cel puțin una. Aia de unde luasem cărțile cu Vauban. M-a bucurar și anul ăsta.
Bătălia Alpilor a fost o alegere naturală. Nu aveam nicio carte, nu citisem mare lucru despre momentul istoric. Un pasaj prea scurt și aproape nesemnificativ în epoca marelui război mondial. Căutam să nuanțez cunoștințele mele așa cum o tot fac de mai bine de zece ani cu istoria Europei.
Nu cred că am mai scris despre cărți de tactică militară. În primul rând pentru că nu sunt chiar cărți de citit, ci de studiat și până termin una poate să treacă câteva luni, uitând când am început-o. Dar n-a fost și cazul cărții din imagine. Șase ore am stat s-o termin, să iau notițe, să verific diversele informații și să-mi trag o concluzie. Șase ore pentru doar 150 de pagini. În al doilea rând, dacă mai cunosc câteva persoane interesate de benzi desenate, despre tactici și strategie militară chiar nu cunosc pe nimeni. Iată-mă scriind despre încă un subiect de-o inutilitate absolută. Probabil că dacă continui așa în curând voi fi și singurul urmăritor al paginii mele (îmi place să mă uit peste postările din anii precedenți).
O bună parte din utilitatea unui astfel de studiu vine din deciziile pe care generalii le iau ca să se poziționeze mai bine în strategia lor. Ăsta-i unghiul care mă interesează. Apoi încerc să fac legături cu managementul organizațiilor, cu luarea deciziilor în mediul afacerilor sau definirea și execuția unei strategii. Care sunt acele decizii care asigură anduranța, adaptarea și drept urmare supraviețuirea?
Pe de-o parte avem profesionalismul, pregătiri minuțioase, moral foarte ridicat și înzestrări moderne la francezi și un oarecare nepotism politic, lipsă de disciplină, o cultură a intuiției militare față de colectarea continuuă de informații și observare atentă, de suport moral și de tehnică militară la italieni. Ceea ce a dus la victoria defensivă franceză în ciuda inferiorității numerice. Putem adăuga norocul (meteo) și mediul (muntele) care au adus avantaje considerabile tot francezilor.
Suprinzător a fost și cum francezii s-au putut adapta progresului german foarte rapid dinspre nord, încă o barieră de succes dar care nu putea rezista prea mult (cred). Ceea ce nu schimbă nimic pentru Franța pentru că ea urma să semneze armistițiul și să-și cimenteze ieșirea rușinoasă din război.
Altele:
- Declararea orașelor libere (decizie politică) a pus probleme importante tacticienilor francezi. Vedem iar cum amestecarea liderilor în execuția strategiei pune piedici.
- Un soi de 《crossfunctional team》 a fost creat de francezi. Echipe care amestecau mai multe discipline, un cadru mai larg de competențe sub conducerea unui singur șef. Foarte interesant.
- Observăm inovație și adaptarea locală la procedee militare. Autonomia deciziilor nu era regula în armată.
- Go See. Principiu de leadership de care generalii francezi dau dovadă. A se vedea exemplul generalului Henri Cyvoct.
Lecția cea mai importantă: pregătește tot ceea ce este previzibil ca să rămâi disponibil pentru ceea ce n-ai prevăzut. Lecție încălcată fraudulos de italienii complet nepregătiți de o invazie prin Alpi.
Și încă o lecție de la italieni: 《să te înzestrezi cu armele adecvate/suficiente pe măsura ambiției politicii tale》.
#istorie #vacanț
O cafea este mult mai bună când citești. Iar când cartea este excelentă, parcă-ți vine să și postezi. Când postezi imortalizezi în două moduri. 1.Informația aparține pentru totdeauna facebookului. Parcă nu sună bine. 2. Când explorez la câțiva ani după eveniment, îmi aduc aminte cu plăcere de carte, notițe și gândurile pe care le-am avut scriind postarea. Sigur îmi va face plăcere să recitesc peste un an ceea ce am scris mai jos.
***
Vreau să vă scriu despre o carte publicată în 2017 și pe care tocmai am terminat-o. Cartea unui autor despre care nu știu mare lucru, Eric Vuillard. Pare cunoscut. A scris mai mult de zece cărți. Cartea se numește Ordinea zilei. Începe bine. Se derulează bine. Se termină bine. Dacă înaintea ei citisem HHhH, 《creierul lui Himmler est Heydrich》, și începea despre cum Hitler a pus presiune pe Cehoslovacia ca să-i accepte ultimatumul și se termină cu atentatul lui Heydrich și consecințele draconice pe care Fuhrerul le va impune cehilor, 《Ordinea zilei》 se desfășoară mai devreme. Totul începe cu sprijinul pe care industriașii Germaniei, Opel, Siemens,... îl ofereau naziștilor ca să câștige alegerile. Se centrează bine pe manipularea lui Kurt Schushnigg (cancelarul Austriei) similară (și în același timp diferită) cu ceea ce urma să i se întâmple lui Emil Hácha (președintele Cehoslovaciei). Prezintă gândurile autorului despre soarta prea dulce pe care aceste personaje au avut-o comparativ cu faptele lor, cu ce au trebuit ceilalți să suporte. Gândurile sunt de-o ironie care merită auzită. De parcă cel de-al doilea război mondial este doar consecința prostiei umane, în sens de necunoaștere, de ignoranță. Un mare bluff mondial a avut loc și era decriptat abia la Nuremberg când în ochii întregii lumi Goering și Ribbentrop izbucnesc în râs ascultându-și reluarea unui dialog menit să-i inducă pe englezi în eroare (telefoanele fiind ascultate). Marele blitzkrieg nu exista în 38. Armata germană s-a lăsat așteptată în Austria pentru că majoritatea blindatelor erau în pană.
Încheierea revine la marii industriași care au profitat în timpul și după război de pe urma naziștilor. Multe nume mari sunt listate. Nu le mai reiau. După mine, liderii lor de acum nu au nicio legătură cu faptele de atunci. N-ar trebui să poarte responsabilitatea altora.
Știam că naziștii nu erau gata să-i înfrunte pe englezi atât de devreme. Reiese repetat din mai toate cărțile. Nu știam cât de lamentabilă era situația. Și totuși, din vorbe, prin intimidare, Hitler a făcut cuceririle cele mai rentabile. Fără să verse pic de sânge. După toate cărțile de strategie și tactici vă spun sincer că lecțiile astea (Austria și Cehia) sunt pentru mine printre cele mai importante.
#istorie #tactici #strategie #carte
De mai bine de două săptămâni n-am mai stat să citim doar eu și Dariusici. Mi-a lipsit. Ne-a lipsit. O biografie în benzi desenate despre Leonardo da Vinci era pretextul perfect să completăm înghesuielile, mângâierile și alintăturile vreme de o oră. Pentru că învățatul despre lume este doar un mijloc să ne simțim bine și să ne antrenăm afecțiunea prin timp petrecut împreună.
#tatăProfesionis
Nu mă vedeam distribuind poze cu artefacte bisericești. În primul rând pentru că nu mă pricep să le apreciez și în al doilea rând pentru că sunt foarte multe. Toate vacanțele mă duc la cel puțin două-trei temple despre care merită vorbit. Și fiecare cu multe chestiuni de interes pentru studiu. De data asta, nici măcar nu mă aflam într-un templu, ci la muzeul de arte frumoase de la Dijon.
Nu găsesc echivalentul în română pentru 《retable》ca parte posterioară cu care sunt decorate altarele (fixe). Sigur există o traducere, doar că nu am găsit-o eu încă. Deci cele două artefacte despre care se vorbește în cartea asta și pe care le regăsiți în pozele de mai jos sunt 《retables》. Mi-au atras atenția în primul rând pentru dimensiunea lor și apoi pentru detaliile scenelor. Din ce am înțeles până acum, obiectele sunt de o însemnătate deosebită nu doar pentru valoarea lor istorică, secolul XIV, realizarea artistică sau complexitatea neegalată, ci și pentru faptul că sunt singurele care s-au păstrat până în zilele noastre. Acasă am găsit pe internet și picturile de pe verso, tot de mare interes. Realizarea retablelor a costat o avere și implica pe cei mai renumiți artiști ai timpurilor. Dacă sunteți curioși și vreți să aflați mai multe, las câteva linkuri mai jos:
en.m.wikipedia.org/wiki/Jacques_de_Baerze
en.m.wikipedia.org/wiki/Melchior_Broederlam
en.m.wikipedia.org/wiki/Champmol
#vacanț #muzee
Abia trecusem de primele șaizeci de pagini din Numele trandafirului și mi-am dat seama că ultima gură de vin rămasă pe fundul paharului se asorta atât de bine cu ce citeam...poză!
#vacanț #citit
O minunată retrospectică despre uimitorul Om Păianjen. Nu știam că a fost o vreme în care Marvel recunoștea, colabora sau aducea tribut DC. Se pare că a existat și un număr Superman vs Spider-man. Spider-man era pentru lume în anii 90 ceea ce Superman fusese cu 50 de ani mai devreme. Eroii ăștia sunt cu mult mai bătrâni decât mine. Au trecut și mandatele lui Obama...Și vor trăi și mai mult. Așa să fie. Societatea se reînnoiește, iar cărtile astea ne reflectă progresul. În universul Marvel găsim astăzi primul supererou musulman, câțiva atrași de propriul gen, personaje de toate culorile, unii cu handicap, alții psihopați, unii fără job, chiar și în depresie.
Rectific. Marvel nu reflectă doar progresul nostru. Contribuie la progres.
#marvel #omulPăianje #spiderman
Mă așteptam să fie frumos, să ne placă. Altfel nu avea sens să venim la Dijon. Dar mi-a depășit așteptările. De plimbat, de mâncat, de descoperit și învățat, de pozat sau de jucat...multe poți face pe aici.
Poza e făcută venind dinspre centru la Jardin des sciences - activități pentru copii.
Mormintele ducilor Burgundiei. Îmi place cum își pun francezii în valoare istoria. Doar despre mormintele astea aveam la dispoziție câteva cărți, una fiind dedicată integral și pe care mi-am luat-o bineînțeles. Am citit-o aseară. De la cum Filip al II-lea al Burgundiei a inițiat proiectul și Ioan fără frică i-a terminat prima etapă, la revolutia franceză care a dus la demontarea edificiilor destinate nobilimii sau regalității și la aventura asamblării și a reasamblării cu toate provocările asociate.
Copiii au fost și ei impresionați de bogăția detaliilor și sper pentru binele nostru, ca să profităm cât mai mult de diversitatea culturală care ne înconjoară, că ne vom autoeduca în tainele diverselor arte până nu va mai fi nevoie să tot revenim la noțiunile fundamentale. Să ajungem să ne punem întrebări pentru care răspunsurile sunt mult mai greu de găsit, să medităm la ele, să ne preocupe, să facem cercetare. Ne îndreptăm încet-încet spre nivelul următor.
#tatăProfesionis #copiiProfesionișt
Reinhard Heydrich.Pe lângă povestirea asasinării, cartea este o minunată incursiune în alipirea Cehoslovaviei la al III-lea Reich. Cât despre Heydrich, reies completări și despre viața de soț sau temerile sale cele mai mari...
Un om care a condamnat la moarte milioane de oameni prin propria-i semnătură. Un om care aparent primea plăcere din execuțiile în masă. Se spune că și lui Himmler i se făcuse rău la demonstrațiile cu mitraliera.
#istorie #vacanț Reinhard Heyd
Astăzi am descoperit Annecy, Veneția Alpilor. Ca după fiecare zi, mi-e greu să aleg o singură poză. Vechiul oraș este o bijuterie. Lacul este minunat și el. De fapt, lacul este atracția principală. Mă întreb dacă mereu este atât de multă lume. Am avut momente când mi s-a părut cam înghesuit. Au trecut și anti-vacciniștii pe lângă noi protestând împotriva dictaturii sanitare. Nu ne-au încurcat prea tare pentru că tocmai ne așezasem la un desert. Noroc cu certificatul COVID că nu aveam loc altfel de ei nici la înghețată. Ne-am ridicat când terminaseră și ei. Trăiască democrația!
Mi-am luat 4 cărți despre Annency. Una pentru adulți cu istoria recentă, ultimul secol. Interesantă. Am răsfoit-o. Voi reveni la ea. Una pentru turiști, ca să văd câte chestii n-am făcut și nu vom apuca să mai facem. Să ne mai întoarcem. Două benzi desenate despre istoria locului. Pe una am citit-o deja copiilor înainte de culcare.
Am senzația că se poate sta pe aici vreo săptămână să te bucuri de toate. Și-am mai descoperit și o altă localitate Annency-le-Vieux unde sunt vestigii romane. Fain. Interesant. De revenit. Recomand.
Astăzi am desc #vacanț #certificatCOVID
Și astăzi am mers câțiva kilometri. 11 din ce am înțeles. Mă uimesc pe mine. De copii, nu mai zic. Profită și ei. Nu mă așteptam să fie altfel. Anul trecut am făcut traseul pentru prima dată și le-a plăcut tare mult. Pe drum, marmote, lăcuste, libelule...pești și tot felul de păsări. De data asta n-am găsit hermine. Probabil că n-am fost prea atenți...dacă ne fură peisajul.
#copiiProfesionișt #vacanț #tatăProfesionis #munte
Vom tot avea parte de știri despre Afganistan, și prea puține vor fi bune. Așa arată viața cu un regim religios la putere.O adevărată binecuvântare.
www.bbc.com/news/world-asia-58271797
Afghanistan: Taliban carrying out door-to-door manhunt, report says
www.bbc.com
The militants are searching for those who worked with Nato forces, a UN document warns.
Natura este frumoasă. Noi suntem mici și nesemnificativi pe lângă ea. Și deși pare prietenoasă și hrănitoare, natura este la fel de periculoasă, de neprimitoare. Poate fi chiar și neplăcută. Mi-ar plăcea ca omul să reușească să creeze minunății artificiale care să replice natura de-o manieră mai puțin agresivă față de om fără să intervenim prea mult în ceea ce încă definim ca mediu. Și fără niciun regret spun, să ne ameliorăm corpul.
#vacanț
Yuval Harari spunea că este bine să te retragi din zgomot. Că face asta regulat. Confirm utilitatea. Nimic nu-mi face mai bine decât liniștea din jurul meu și din mintea mea. Îndepărtarea de calculator ajută. De câteva zile facem drumeții prin pădure. Prin Alpi. Am făcut asta și anul trecut. Un fel de vacanță demnă de vremurile COVID, izolare, mișcare, etc. Este minunat.
#vacanț
Am făcut multe poze frumoase în vacanța asta. Și nu pentru că mă pricep eu bine. Departe-i fotografia de mine.Ci pentru că natura este frumoasă așa cum este. Nu trebuie să adaug nimic. Poate doar niște gânduri.
#vacanț
Frumos....da' fumu' de la grătare unde e ? 😄
Știați că Mark Twain a scris despre Ioana d'Arc? Eu n-am știut până nu m-am încumetat să aflu mai multe despre personaj. Și ce elogiu i-a adus Mark Twain! După el, nu mai există un asemena personaj în istorie. Deja să fi fost femeie pe vremea aia era suficient de provocator...sau nesemnificativ. Alegeți voi. Cu excepția câtorva aristrocrate (ca Alienor, Anna de Bretania...). Asta dacă nu-ți admiteai destinul așa cum și Ioana ar fi fost pregătită s-o facă până i-au cerut vocile altceva. Să schimbe balanța puterii în războiul de o sută de ani. Să-l încoroneze pe delfin și să pună capăt eventual hegemoniei engleze (și burgunde) în regiune. Zis și făcut. Doi ani de carieră militară. Doi ani de șoc, emoție și surprize, finalizat cu dramă. Șeful armatei la șaptesprezece ani. Victorii după victorii fără să mai fi pus mână pe arme înainte sau să cunoască ceva despre arta războiului.
Și mă opresc aici. Cunoștințele mele despre Ioana d'Arc se rezumă la cunoștințele generale pe care le am despre Europa acelei perioade, câteva benzi desenate, romanul ăsta, vreo cinci biografii pentru copii și wikipedia. Abia acum simt că am acumulat suficiente informații încât să încep să-mi pun întrebări care să mă ajute să disting între mit și realitate istorică. Și știu deja că istoricii nu au privit-o mereu cu ochi bun, de profet sau ca marele salvator al Franței. Companionul Gilles de Rais este un factor suficient de grav ca să-i păteze prestigiul. Cum vă spuneam. Sunt abia la început. Mai am multe de învățat. Fain!
Când căutam un roman despre Ioana d'Arc, am fost dezamăgit să nu găsesc în română. M-am bucurat însă cu traducerea lui Mark Twain în franceză pentru că traducătoarea a înlocuit pe unde era nevoie engleza sofisticată a autorului cu originalul din arhivele istorice. Oricum mă interesa procesul care a dus la arderea ei pe rug.
#carte #istorie #ioanadarc
Nici nu mai am comentarii.
www.bbc.com/news/live/world-asia-58197706
Afghanistan: More cities fall as Taliban advance - BBC News
www.bbc.com
The militant group continues its lightning offensive, capturing the country's second largest city.
Micii eroi pare o colecție minunată. Am să-i întreb pe copii dacă și-o doresc și ei la toamnă, după vacanță.
www.elefant.ro/list/carti/filters/colectia-Micii%2BEroi
Carti Colectia: Micii Eroi, Disponibilitate: In stoc - elefant.ro
www.elefant.ro
Pe elefant.ro gasesti cele mai bune oferte pentru Carti Colectia: Micii Eroi, Disponibilitate: In stoc • 57 produse in stoc • Extra reduceri • Livrare rapida • Intra pe site
Seara asta este foarte-foarte importantă. Terminăm ultimul roman din seria pisicilor de Bernard Werber. Mai avem vreo treizeci de pagini.Copiii s-au culcat cu sufletul la gură. Eu mă întreb dacă se va termina sau se așează terenul pentru încă un volum. Povestea este trăsnet. Ultimul refigiu al omenirii este la Boston, și nu oriunde, ci la Boston Dynamics. Oamenii erau cât pe ce să se omoare între ei când roboții Kats (model fictiv) au interpretat greșit un accident între oameni. Un exemplu clasic de incident care poate surveni cu inteligență artificială aplicată. Dar trecuți peste incident, folosind tehnologia CRISPR -Cas9, oamenii de știință caută să realizeze un virus care să-i determine pe șobolani să se omoare între ei. A fost ideea pisicii Bastet, eroina noastră. Timpul joacă împotriva lor pentru că hoardele de șobolani conduse de Tamerlan se pregătesc de marea bătălie. Va reuși alianța pisicilor cu oamenii să facă față teribilei amenințări?!
Vă spun că puține romane m-ar fi făcut să mă simt atât de complet citind copiilor. Nu lipsește niciun curent filozofic din lucrările astea. Copiii sunt ochi și urechi. Îi văd cum compilează. Apoi integrează în timpul zilei cu întrebări noi. De parcă fac cursuri cu ei fără să ne dăm seama că facem efort. Profitând. Citind împreună. Mie-mi este dificil să stau într-un loc ascultând o oră ce spune cineva. Cum reușesc ei să facă asta de ani de zile...nu știu, dar este un semn bun de auto-control și de concentrare.
Iar dacă tot urmează să terminăm trilogia pisicilor, abia aștept să începe furnicile, de același autor.
#tatăProfesionis #copiiProfesionișt
Încet-încet. Spre dezastru. Încă există cale de întoarcere.
#schimbăriClimatic #timpulSăAcțion
www.euronews.com/2021/08/09/watch-live-un-scientists-release-monumental-climate-change-report
'Code red for humanity' as UN scientists release climate change report
www.euronews.com
More than 200 scientists worked on the IPCC's bombshell climate change report, which the UN called a "code red for humanity."Frate, din pacate , nimeni nu face nimic.....doar mimăm că facem ceva....mimăm ca reciclăm ....mimăm ca nu tăiem păduri....mimăm că nu ardem cărbune , gaz şi motorină....Toți suntem vinovați şi din păcate nu cred că ne putem întoarce din drumul ăsta.