Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

cornel fatulescu pe Facebook

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Am publicat pe Facebook

Duminica trecută am terminat a doua carte din trilogia Eragon - Moștenirea. Cartea primului născut.

Copiii spun că mai vor. Și mie îmi plac, dar detaliile mi se par prea multe câteodată. Apare o situație care te ține în suspans. Abia aștepți să vezi ce se întâmplă și se schimbă scena pentru zece capitole, pregătind ceva ce se va întâmpla peste alte o sută de pagini. Autorul revine pe scena cu suspans, dar altfel, pe un fir care va intra în detaliile decorului, decor care oglindește și el acțiunea, și abia apoi poți trage o concluzie. Nu degeaba fiecare carte are 800 de pagini. Dar dacă copiii vor, eu ce să fac?! Învăț să-mi placă.

La culcare vom mai citi una-două cărți până o începem pe următoarea din trilogie. Probabil că vom termina trilogia abia la final de an. Nu e concurs. Iar mie-mi place să bag tot felul de alte cărți printre ele. Să alternez. Mă gândesc la Dune 2, poate la Fundația, sau la cartea a doua din trilogia Furnicilor a lui Bernard Werber. Și câteva zeci de benzi desenate că de două săptămâni n-am mai citit una.

Scriu postarea asta și-mi dau seama ce norocos sunt. Cititul la culcare este printre activitățile mele preferate. Sunt recunoscător să am așa niște copii curioși și răbdători, antrenați de mici să se poată concentra ascultând timp îndelung. Nu știu dacă ați încercat să asc#tatăprofesionis #cititlaculcarea#cartee#romană#eragonândul. Nu e ușor. Și totuși ei reușesc și profită.

#tatăprofesionist #cititlaculcare #carte #roman #eragon
... See MoreSee Less

15 hours ago
Duminica trecută am terminat a doua carte din trilogia Eragon - Moștenirea. Cartea primului născut. 

Copiii spun că mai vor. Și mie îmi plac, dar detaliile mi se par prea multe câteodată. Apare o situație care te ține în suspans. Abia aștepți să vezi ce se întâmplă și se schimbă scena pentru zece capitole, pregătind ceva ce se va întâmpla peste alte o sută de pagini. Autorul revine pe scena cu suspans, dar altfel, pe un fir care va intra în detaliile decorului, decor care oglindește și el acțiunea, și abia apoi poți trage o concluzie. Nu degeaba fiecare carte are 800 de pagini. Dar dacă copiii vor, eu ce să fac?! Învăț să-mi placă.

La culcare vom mai citi una-două cărți până o începem pe următoarea din trilogie. Probabil că  vom termina trilogia abia la final de an. Nu e concurs. Iar mie-mi place să bag tot felul de alte cărți printre ele. Să alternez. Mă gândesc la Dune 2, poate la Fundația, sau la cartea a doua din trilogia Furnicilor a lui Bernard Werber. Și câteva zeci de benzi desenate că de două săptămâni n-am mai citit una.

Scriu postarea asta și-mi dau seama ce norocos sunt. Cititul la culcare este printre activitățile mele preferate. Sunt recunoscător să am așa niște copii curioși și răbdători, antrenați de mici să se poată concentra ascultând timp îndelung. Nu știu dacă ați încercat să ascultați ceva o oră să vedeți de câte ori vă fură gândul. Nu e ușor. Și totuși ei reușesc și profită. 

#tatăprofesionist #cititlaculcare #carte #roman #eragon

- 100 de oameni mor zilnic în schimburi de foc în SUA.
- În 2045 nu va mai exista majoritatea albilor, nu va mai fi o majoritate rasială.
- Alegerile din 2020 au ars 16 miliarde de dolari de la donatori pentru partidele politice. De două ori mai mult față de cele din 2016. 16 miliarde!
- oamenii care au votat cu Biden reprezintă 71% din PIB
- Cele două partide au devenit din competitori inamici. Polarizarea Americii!
- 1800 de ziare au fost închise din 2004 până la finalul lui 2021.
- De după 1980 economia SUA a crescut cu 3-4%, mai rapid față de Germania 2-3% și Japonia 0-2%
- cheltuielile naționale au crescut mai mult în Germania și Japonia față de SUA, adică SUA a investit mai puțin și a crescut mai mult
- dolarul american rămâne asetul cel mai sigur din lume
- dolarul domină 59% (în scădere de la 71) față de euro 21%
- piața bursei americane este 60% din totalul mondial
- scade numărul companiilor noi în SUA de la 13.63% în 1978 la 8.15% în 2018
- coeficientul GINI a crescut de la 0.38 în 1991 la 0.42 în 2018, față de Germania 0.32 în 2016 sau Japonia 0.33 în 2013.
- candidatura lui Trump, o excepție. Unele ziare abia au trimis un stagiar când și-a anunțat candidatura
- Trump outsider. Adaug eu: dar așa au fost majoritatea liderilor pe care i-am regretat (Hitler, Stalin, Mao, Napoleon nu veneau din elita politică)
- democrația este mereu 'work in progress', așa cum spuneam și despre Singapore în cartea de weekendul trecut cu PN Balji
- 31.7 milioane de albi sunt săraci, față de 14.5 non-albi
- rata de suicid și de supradoze sau boli bazate pe excesul de alcool mult mai mare la săracii albi
- maximul joburilor de producție a fost atins în 1979: 20 de milioane. În 2020 mai erau doar 13 milioane
- nicio țară nu a făcut mai mult pentru globalizare ca USA. Nicio țară nu a făcut mai mult împotriva globalizării ca SUA, mandatul lui Trump
- temerile cele mai mari la albi sunt înlocuirea culturală și anxietatea economică
- republicanii sunt partidul oamenilor albi săraci
- Obama era văzut ca reprezentant al elitiștilor
- 70% din omucideri își găsesc rădăcinile în controlul armelor (sau lipsa sa) față de 4% în Marea Britanie
- Australia a trecut și ea prin problema armelor dar a rezolvat-o
- 《singura chestie care-l poate opri pe un tip rău cu o armă este un tip bun cu o armă》
- creaționismul poate fi predat în școli, la fel ca evoluționismul
- avortul a devenit tema grupurilor extremiste de creștini albi pentru că au pierdut lupta segregării
- 66% din catolicii republicani cred că avortul trebuie interzis în timp ce 77% din catolicii democrați cred că avortul trebuie să fie legal
- america ca un pendul: dacă se duce prea mult într-o direcție, revine violent înapoi
- grupurile de evangheliști, pericolul democrației americane. Atâta timp cât America rămâne a lui Dumnezeu, nu contează că e democrație sau nu
- Între 1820-1830 în SUA au ajuns 4.5 milioane de irlandezi. 10% din americani moștenesc legături irlandeze. Inclusiv Biden.
- mereu unii imigranți au fost mai doriți decât alții
- albii mai puțin educați sunt împotriva imigrației
- puterea albilor la vot a scăzut la 74% în 2016 fața de 87% în 1980
- din 2015 până la mijlocul lui 2021 6355 de negri au fost omorâți de polițiști albi, 2% de condamnări pentru abuz pentru polițiști
- poliția e gestioantă și finanțată local (comunități, orașe, state), nu federal
- 12 milioane de sclavi negri au fost aduși din Africa peste ocean în 400 de ani de comerț cu sclavi
- NAFTA, problemă creată de Bush (republican), continuată de Obama și atacată de Trump (republican).
- Nicio țară din Sud-estul Asiei n-ar fi reușit fără stabilitatea adusă de americani
- competiția SUA - URSS era între sisteme. Competiția SUA - CHINA este în același sistem
- SUA are peste 800 de baze militare în mai mult de 80 de țări
- SUA este cel mai mare investitor global 117 miliarde în 2020
- SUA are cel mai mare deficit de mai bine de treizeci de ani
- SUA este 25% din economia lumii
- forțele militare americane servesc interesului american dar au făcut și bine unora
- prezența americană a asigurat conflict și prosperitate acolo unde riscurile de conflict erau mari: Grecia și Turcia, sau Japonia și Coreea de Sud
- SUA cea mai mare soft power
- cultura americană este cea mai influentă din lume
- după războiul rece, SUA a trecut de la multilateralism la unilateralism, dar acum revine, însă sub o altă formă de multilateralism
- SUA are nesiguranța socială la cote maxime, incomparabil cu restul țărilor dezvoltate
- engleza americană a înlocuit engleza britanică
- SUA și technology leap (cloud Computing ca exemplu)
- nordul democrat, sudul republican
- extremele vest-est democrate, centrul republican
- urbanul democrat, ruralul republican
- femeile albe democrate, bărbații albi republicani
- tineretul democrat (se spune că ei au făcut diferența pentru Biden)
- albii fără colegiu votează cu republicanii, cei cu colegiu cu democrații
- latino cu origini cubaneze au votat cu democrații, cei din Venezuela cu Trump

Altele despre SUA și Singapore:
- în 1968 10% din joburile din Singapore erau asigurate de britanici, care reprezentau și 20% din PIB-ul Singapore
- azi investitorul direct cel mai mare este SUA cu 228 de miliarde în 2019
- China este însă cel mai mare partener comercial cu Singapore
- Singapore este cel mai mare investitor străin în China
- Americanii nu au baze în Singapore. Dar au parteneriat puternic, 《places not bases》. Singapore permit staționarea, dar toată infrastructura le aparține.
- Singapore are trei baze militare de antrenament în SUA pe continent și urmează s-o creeze pe a patra pe insula Guam

Vineri, după programul de lucru, discutând cu copiii despre diverse activități de weekend, au văzut cartea asta zăcând pe un raft, părăsită și neterminată de trei zile. M-au întrebat dacă îmi place. Le-am spus că da. M-au întrebat ce anume. Și-am început să le recit statisticile cu care am început postarea. Au urmat cincizeci de minute despre scoietatea americană. Un moment fain de dezbatere în familie.

Astăzi, duminică, mai aveam câteva pagini din carte. Ultimele patru capitole. Fiecare capitol cu câte 5-10 pagini de obicei. Este cu siguranță una dinte cele mai bune și#istorievr#SUAa#Singapore #economiec#societatee completă. Un curs despre SUA. Prea puține chestiuni sunt despre Singapore. Ultimele capitole. Și tot mi s-au părut interesante pentru că relatau despre echilibristica calculată pe care Singapore o face între cele două mari super-puteri, SUA și China.

Sper să vă facă și le voi curioși cartea sau statisticile.

#istorie #geopolitică #SUA #singapore #economie #societate
... See MoreSee Less

3 days ago
- 100 de oameni mor zilnic în schimburi de foc în SUA. 
- În 2045 nu va mai exista majoritatea albilor, nu va mai fi o majoritate rasială.
- Alegerile din 2020 au ars 16 miliarde de dolari de la donatori pentru partidele politice. De două ori mai mult față de cele din 2016. 16 miliarde!
- oamenii care au votat cu Biden reprezintă 71% din PIB
- Cele două partide au devenit din competitori inamici. Polarizarea Americii!
- 1800 de ziare au fost închise din 2004 până la finalul lui 2021. 
- De după 1980 economia SUA a crescut cu 3-4%, mai rapid față de Germania 2-3% și Japonia 0-2%
- cheltuielile naționale au crescut mai mult în Germania și Japonia față de SUA, adică SUA a investit mai puțin și a crescut mai mult
- dolarul american rămâne asetul cel mai sigur din lume
- dolarul domină 59% (în scădere de la 71) față de euro 21%
- piața bursei americane este 60% din totalul mondial
- scade numărul companiilor noi în SUA de la 13.63% în 1978 la 8.15% în 2018
- coeficientul GINI a crescut de la 0.38 în 1991 la 0.42 în 2018, față de Germania 0.32 în 2016 sau Japonia 0.33 în 2013.
- candidatura lui Trump, o excepție. Unele ziare abia au trimis un stagiar când și-a anunțat candidatura
- Trump outsider. Adaug eu: dar așa au fost majoritatea liderilor pe care i-am regretat (Hitler, Stalin, Mao, Napoleon nu veneau din elita politică)
- democrația este mereu work in progress, așa cum spuneam și despre Singapore în cartea de weekendul trecut cu PN Balji
- 31.7 milioane de albi sunt săraci, față de 14.5 non-albi
- rata de suicid și de supradoze sau boli bazate pe excesul de alcool mult mai mare la săracii albi
- maximul joburilor de producție a fost atins în 1979: 20 de milioane. În 2020 mai erau doar 13 milioane
- nicio țară nu a făcut mai mult pentru globalizare ca USA. Nicio țară nu a făcut mai mult împotriva globalizării ca SUA, mandatul lui Trump
- temerile cele mai mari la albi sunt înlocuirea culturală și anxietatea economică
- republicanii sunt partidul oamenilor albi săraci
- Obama era văzut ca reprezentant al elitiștilor
- 70% din omucideri își găsesc rădăcinile în controlul armelor (sau lipsa sa) față de 4% în Marea Britanie
- Australia a trecut și ea prin problema armelor dar a rezolvat-o
- 《singura chestie care-l poate opri pe un tip rău cu o armă este un tip bun cu o armă》
- creaționismul poate fi predat în școli, la fel ca evoluționismul
- avortul a devenit tema grupurilor extremiste de creștini albi pentru că au pierdut lupta segregării
- 66% din catolicii republicani cred că avortul trebuie interzis în timp ce 77% din catolicii democrați cred că avortul trebuie să fie legal
- america ca un pendul: dacă se duce prea mult într-o direcție, revine violent înapoi
- grupurile de evangheliști, pericolul democrației americane. Atâta timp cât America rămâne a lui Dumnezeu, nu contează că e democrație sau nu
- Între 1820-1830 în SUA au ajuns 4.5 milioane de irlandezi. 10% din americani moștenesc legături irlandeze. Inclusiv Biden.
- mereu unii imigranți au fost mai doriți decât alții
- albii mai puțin educați sunt împotriva imigrației
- puterea albilor la vot a scăzut la 74% în 2016 fața de 87% în 1980
- din 2015 până la mijlocul lui 2021 6355 de negri au fost omorâți de polițiști albi, 2% de condamnări pentru abuz pentru polițiști
- poliția e gestioantă și finanțată local (comunități, orașe, state), nu federal
- 12 milioane de sclavi negri au fost aduși din Africa peste ocean în 400 de ani de comerț cu sclavi
- NAFTA, problemă creată de Bush (republican), continuată de Obama și atacată de Trump (republican).
- Nicio țară din Sud-estul Asiei n-ar fi reușit fără stabilitatea adusă de americani
- competiția SUA - URSS era între sisteme. Competiția SUA - CHINA este în același sistem
- SUA are peste 800 de baze militare în mai mult de 80 de țări 
- SUA este cel mai mare investitor global 117 miliarde în 2020 
- SUA are cel mai mare deficit de mai bine de treizeci de ani
- SUA este 25% din economia lumii
- forțele militare americane servesc interesului american dar au făcut și bine unora
- prezența americană a asigurat conflict și prosperitate acolo unde riscurile de conflict erau mari: Grecia și Turcia, sau Japonia și Coreea de Sud 
- SUA cea mai mare soft power
- cultura americană este cea mai influentă din lume
- după războiul rece, SUA a trecut de la multilateralism la unilateralism, dar acum revine, însă sub o altă formă de multilateralism
- SUA are nesiguranța socială la cote maxime, incomparabil cu restul țărilor dezvoltate
- engleza americană a înlocuit engleza britanică
- SUA și technology leap (cloud Computing ca exemplu)
- nordul democrat, sudul republican
- extremele vest-est democrate, centrul republican
- urbanul democrat, ruralul republican
- femeile albe democrate, bărbații albi republicani
- tineretul democrat (se spune că ei au făcut diferența pentru Biden)
- albii fără colegiu votează cu republicanii, cei cu colegiu cu democrații
- latino cu origini cubaneze au votat cu democrații, cei din Venezuela cu Trump 

Altele despre SUA și Singapore:
- în 1968 10% din joburile din Singapore erau asigurate de britanici, care reprezentau și 20% din PIB-ul Singapore
- azi investitorul direct cel mai mare este SUA cu 228 de miliarde în 2019
- China este însă cel mai mare partener comercial cu Singapore
- Singapore este cel mai mare investitor străin în China
- Americanii nu au baze în Singapore. Dar au parteneriat puternic, 《places not bases》. Singapore permit staționarea, dar toată infrastructura le aparține.
- Singapore are trei baze militare de antrenament în SUA pe continent și urmează s-o creeze pe a patra pe insula Guam

Vineri, după programul de lucru, discutând cu copiii despre diverse activități de weekend, au văzut cartea asta zăcând pe un raft, părăsită și neterminată de trei zile. M-au întrebat dacă îmi place. Le-am spus că da. M-au întrebat ce anume. Și-am început să le recit statisticile cu care am început postarea. Au urmat cincizeci de minute despre scoietatea americană. Un moment fain de dezbatere în familie.

Astăzi, duminică, mai aveam câteva pagini din carte. Ultimele patru capitole. Fiecare capitol cu câte 5-10 pagini de obicei. Este cu siguranță una dinte cele mai bune și obiective cărți despre Statele Unite ale Americii. O carte completă. Un curs despre SUA. Prea puține chestiuni sunt despre Singapore. Ultimele capitole. Și tot mi s-au părut interesante pentru că relatau despre echilibristica calculată pe care Singapore o face între cele două mari super-puteri, SUA și China.

Sper să vă facă și le voi curioși cartea sau statisticile.

#istorie #geopolitică #SUA #singapore #economie #societate

Comment on Facebook

Vorba aia - mic, mic, da' voinic 😁

Duminică cu povestiri istorice. De data asta despre exploratori. Tot după micul-dejun.

Am început cu Marco Polo. Deschizătorul de drumuri spre China. Sau mai degrabă, povestitorul despre minunatele locuri pe care le-a descoperit în calea spre Beijing și înapoi. Drumul: Constantinopol, Trabzon(Marea Neagră), Samarkand (Uzbekistan), Kaxgar (oraș despre care nu știam nimic, oraș care se zbate azi între modernizare și dispariție), Lanzhou (orașul de aur, protejat de Marele Zid Chinezesc) și Cambaluc (Beijing).
Cartea pe care a dictat-o când era în închisoare, închis după conflictul dintre cele două republici Genova și Veneția, numită Cartea Minunilor, a devenit cartea favorită a lui Cristofor Columb.

Tot italian, Cristofor are cu totul și cu toul o altă poveste. Deja epoca nu era aceeași. Cristofor s-a născut la 1451. Marco Polo la 1254. Două sute de ani mai târziu. Reperele cele mai reprezentative din călătoria lui Columb sunt: San Salvador (Bahamas), Cuba, Santo Domingo (Republica Dominicană), Guadeloupela, Venezuela și Jamaica. Pică bine calea asta pentru că noi tocmai ne-am documentat săptămâna asta despre istoria Cubei. Ne uităm cu toată familia la documentarul de pe Netflix. Povestea refuzului Portugaliei și interesul reginei Isabela a Spaniei nu ne-a atras atenția prea mult. Însă mutarea mormântului său de la Sevilla în Santo Domingo și apoi drumul înapoi este genul de picantarie care te fac să-ți aduci aminte de rolul important pe care hazardul îl joacă în istoria civilizației noastre.

Un pic mai târziu, Vasco da Gama, născut un pic după Columb, în 1469. Portughezii au ocolit Africa spre sud în căutarea indiilor. De la Sines, Algarve (tot Portugalia), la Capul Bunei Sperante, și de aici necunoscutul: Calicut. Refuzat în privința comerțului, cu bunurile sale modeste, poate și stricate, se întoarce în Portugalia și revine pregătit să se răzbune (necruțător și înfiorător).

Urmează al doilea portughez, Fernando Magellan, născut la 1480. În numele lui Carol Quintul, împăratul lumii de la vremea respectivă, spaniol, pleacă să facă înconjurul lumii. Pornește spre vest din Spania, ajunge în nordul Americii de Sud la Rio de la Plata, coboară pe coasta estică și trece prin Strâmtoarea Magellan, Polinezia Franceză, Insulele Mariane și apoi Matcan, în Filipine unde moare în conflictul cu regele Lapu-Lapu. Mai puțin interesant pentru noi azi, dar Lapu-Lapu este ridicat la rang de erou pentru filipinezi astăzi. A urmat apoi drumul spre casă prin mări deja cunoscute și fără Magellan. Jurnalul călătoriei îi este înmânat lui Carol Quintul.

Și cum niciodată concurența nu vrea să se lase mai prejos, inamicul jurat al lui Carol Quintul, Francisc I îl va trimite pe Jacques Cartier spre descoperirea unui alt drum către Indii, ceea ce va duce la descoperirea Canadei. Născut cel mai târziu față de personajele de aici, în 1491, ajunge să fie un respectabil navigator din Saint-Malo. Reperele cele mai interesante sunt Saint-Malo->Noul Ținut Găsit (Terre-Neuve, estul Canadei), Gaspé, Stadaconé, Hochelaga, Charlesbourg-Royal. Am văzut că a murit la 1557 , la scurt timp după moartea lui Francisc I (1547). Episodul memorabil pentru Jacques Cartier este graba în a-i prezenta regelui că a găsit aur. Avea doar niște pirită și cuarț. Nu i s-a mai însărcinat nicio expediție după asta.

Personajul preferat? Dariusici a zis Columb. Corneluș Marco Polo. Iar noi ca părinți am oglindit aceleași preferințe. 2 la 2, Cristofor Columb - Marco Polo.

#duminică #weekend #exploratori #istorie #tatăprofesionist
... See MoreSee Less

3 days ago
Duminică cu povestiri istorice. De data asta despre exploratori. Tot după micul-dejun. 

Am început cu Marco Polo. Deschizătorul de drumuri spre China. Sau mai degrabă, povestitorul despre minunatele locuri pe care le-a descoperit în calea spre Beijing și înapoi. Drumul: Constantinopol, Trabzon(Marea Neagră), Samarkand (Uzbekistan), Kaxgar (oraș despre care nu știam nimic, oraș care se zbate azi între modernizare și dispariție), Lanzhou (orașul de aur, protejat de Marele Zid Chinezesc) și Cambaluc (Beijing).
Cartea pe care a dictat-o când era în închisoare, închis după conflictul dintre cele două republici Genova și Veneția, numită Cartea Minunilor, a devenit cartea favorită a lui Cristofor Columb. 

Tot italian, Cristofor are cu totul și cu toul o altă poveste. Deja epoca nu era aceeași. Cristofor s-a născut la 1451. Marco Polo la 1254. Două sute de ani mai târziu. Reperele cele mai reprezentative din călătoria lui Columb sunt: San Salvador (Bahamas), Cuba, Santo Domingo (Republica Dominicană), Guadeloupela, Venezuela și Jamaica. Pică bine calea asta pentru că noi tocmai ne-am documentat săptămâna asta despre istoria Cubei. Ne uităm cu toată familia la documentarul de pe Netflix.  Povestea refuzului Portugaliei și interesul reginei Isabela a Spaniei nu ne-a atras atenția prea mult. Însă mutarea mormântului său de la Sevilla în Santo Domingo și apoi drumul înapoi este genul de picantarie care te fac să-ți aduci aminte de rolul important pe care hazardul îl joacă în istoria civilizației noastre.

Un pic mai târziu, Vasco da Gama, născut un pic după Columb, în 1469. Portughezii au ocolit Africa spre sud în căutarea indiilor. De la Sines, Algarve (tot Portugalia), la Capul Bunei Sperante, și de aici necunoscutul: Calicut. Refuzat în privința comerțului, cu bunurile sale modeste, poate și stricate, se întoarce în Portugalia și revine pregătit să se răzbune (necruțător și înfiorător).

Urmează al doilea portughez, Fernando Magellan, născut la 1480. În numele lui Carol Quintul, împăratul lumii de la vremea respectivă, spaniol, pleacă să facă înconjurul lumii. Pornește spre vest din Spania, ajunge în nordul Americii de Sud la Rio de la Plata, coboară pe coasta estică și trece prin Strâmtoarea Magellan, Polinezia Franceză, Insulele Mariane și apoi Matcan, în Filipine unde moare în conflictul cu regele Lapu-Lapu. Mai puțin interesant pentru noi azi, dar Lapu-Lapu este ridicat la rang de erou pentru filipinezi astăzi. A urmat apoi drumul spre casă prin mări deja cunoscute și fără Magellan. Jurnalul călătoriei îi este înmânat lui Carol Quintul.

Și cum niciodată concurența nu vrea să se lase mai prejos, inamicul jurat al lui Carol Quintul, Francisc I îl va trimite pe Jacques Cartier spre descoperirea unui alt drum către Indii, ceea ce va duce la descoperirea Canadei. Născut cel mai târziu față de personajele de aici, în 1491, ajunge să fie un respectabil navigator din Saint-Malo. Reperele cele mai interesante sunt Saint-Malo->Noul Ținut Găsit (Terre-Neuve, estul Canadei), Gaspé, Stadaconé, Hochelaga, Charlesbourg-Royal. Am văzut că a murit la 1557 , la scurt timp după moartea lui Francisc I (1547). Episodul memorabil pentru Jacques Cartier este graba în a-i prezenta regelui că a găsit aur. Avea doar niște pirită și cuarț. Nu i s-a mai însărcinat nicio expediție după asta.

Personajul preferat? Dariusici a zis Columb. Corneluș Marco Polo. Iar noi ca părinți am oglindit aceleași preferințe. 2 la 2, Cristofor Columb - Marco Polo. 

#duminică #weekend #exploratori #istorie #tatăprofesionist

Ca să poți candida la președinția Singaporului trebuie să fi condus în ultimii trei ani o afacere în valoare de 500 de milioane de dolari și să fi fost pe profit după plata taxelor în tot acest timp. Bineînțeles, lista cerințelor este cu mult mai mare, dar criteriul ăsta bate la ochi cel mai mult. Se aplică totuși doar dacă vii din sectorul privat. Dacă ajungi din sectorul public, experiența ca șef de vreo direcție specială sau minster sunt criteriile de selecție. O altă informație nouă și care m-a surprins este reprezentativitatea tuturor raselor. Dacă timp de cinci mandate consecutive din vreunul din grupurile rasiale nu a fost niciodată un președinte, atunci la următoarele alegeri, președintele poate fi doar din acel grup rasial. Din grupurile celelalte nu se mai pot prezenta candidați. Așa s-a întâmplat în 2017 când în Singapore s-a ales dintr-o listă cu un singur candidat. Pentru că puteau candida doar malaysieni.

Indiferent cum întorc pe toate părțile ceea ce am învățat despre Singapore, se pare că sistemul lor este meritocrat și elitist. Foarte diferit de ce ne putem imagina în Europa. Și nu neapărat genial pentru că nu cred că l-ar fi împiedicat pe un Trump să candideze. Dar când mă uit la lista mare de criterii, recunosc că sunt aspecte care-mi plac. Eu cred că omul trebuie să voteze responsabil. Iar candidații să se prezinte la fel. Pregătiți. Profesioniști. Nu e suficient să vii cu dorința de a face muncă bună. Este nevoie și de competență, de experiență solidă. Cu toate astea, o astfel de filtrare a candidaților nu este incluzivă, iar inclusivitatea este pe ordinea de zi în occident. Aș putea devia explicând ce înseamnă pentru mine incluziv, dar mă îndepărtez prea tare de la carte. Mi-am notat să revin într-o altă postare.

În weekend am citit cartea Tranziție - povestea lui PN Balji. Nu cunoșteam nimic, nici despre autor, nici despre acest Balji, jurnalist, autor popular, bunic cu origini indiene, cetățean al Singapore. Când am intrat în primul și singurul magazin de cărți pe care l-am găsit (fără să căutăm) în Singapore, m-a atras conținutul, în special următoarele teme:
- identitatea națională
- familia modernă
- respect
- sau COVID
Lista era mai lungă. Doar temele astea mă interesau. Să văd o perspectivă din Singapore.

Tema pentru care aș fi cumpărat cartea și dacă era singură era identitatea. Pentru că avea subtitlul: 《Singapore multiracialism: still a work in progress》. Pentru mine Singapore era și rămâne un model. Chiar și după ce am citit cartea. În carte i se dedică un singur capitol. Suficient să deduc frustrările locului. Iar capitolul începe cu patru mărturii, selectate, cu siguranță lista putea fi mai lungă, mărturii despre cazurile mediatizate în ultimul timp de discriminare rasială în Singapore. O agresiune verbală din partea unei femei chineze spre o indiancă. O chinezoaică care strigă după un bărbat trecător în engleză și mandarină, o femeie care s-a dovedit ulterior că are un canal youtube plin cu înregistrări în care malaysieni molestează chinezoaice. Ați prins ideea... Autorul vrea să arate și o și scrie mai departe că numărul de neînțelegeri și de cazuri este în creștere. Politicienii au început să se îngrijoreze și să lucreze la ansamblul de probleme, nu doar prin legi, ci și prin indicații, ieșiri publice și încercări de a implica întreaga populație în a fi atentă măcar. Majoritatea incidentelor recente par să fie centrate împotriva indienilor. Și totul s-a accelerat de la un tratat despre înlesnirea comerțului între Singapore și India CECA (Comprehensive Economic Cooperation Agreement). Un tratat de comerț liber semnat în 2005. Însă, ca peste tot, Singaporienii au avut senzația că indienii le fură joburile. Mi-am spus 《uau!》când am citit asta. Chiar nu există nicio țară în care lucrurile astea să fie bine tratate?! După Balji, Singapore a pierdut jocul competențelor. Adevărul ar fi că fără ei economia ar suferi. Recesiunea economică cu care s-a întâlnit și Singapore în 2008-2009, a exacerbat situația. Discursul rasist a fost dus mai departe în acele momente. 《Locuințele sunt mai rare și mai scumpe de atunci.》 《Transportul public mai aglomerat.》 La zece ani după, din cauza COVID, tema fierbe iar în mințile și inimile singaporienilor.

Critica cea mai mare la adresa politicienilor este că se gândesc la tot din prisma economică. Unica prismă pe care o au. Chiar și rasismul. 《Este nevoie de ei. Altfel avem impact în economie.》 Dar nu este ca și cum doar Singaporul se confruntă cu asta. Însă conducerea politică s-a mobilizat și au creat recent The Maintenance of Racial Harmony Act. De urmărit cum evoluează lucrurile. N-aș vrea nici să se interpreteze lucrurile ca și cum Singapore ar fi în pragul unui război civil. Tensiunile sunt relativ puține și sub control clar. Ceea ce nu pot spune despre Statele Unite, de exemplu.

Ce am învățat eu din toate astea? Din carte sau studiind mai departe de pe internet:
- armonia socială nu este un obiectiv în sine, ceva pe care de îndată ce l-ai obținut poți trece la altceva. Armonia socială are urcușuri și coborâșuri. Consumă mereu energia unei societăți, unei organizații. Nu se oprește niciodată.
- discriminarea socială fierbe în primul rând, deloc surprinzător, când sunt probleme economice
- COVID-ul a lăsat urme în societatea Singaporului, cu îngrijorări despre abilitatea liderilor de a acționa în situații de criză. Nu doar armat, așa cum Singapore își continuă tradiționala excelență, ci și în crizele pornite din interior. Dar provocarea asta a avut-o toate statele din punctul meu de vedere. Este rezonabil să critici pe unii acolo unde n-a reușit nimeni încă?
- Singapore are industria școlarizării cea mai mare. Evaluată la peste un triliard. Dacă cineva va găsi soluțiile aici, ei sunt, pentru că nu au de ales și au și mijloacele.

În încheierea temei, adaug un mic rezumat despre diferența fundamentală în integrarea multietnică de la francezi față de singaporieni. Din carte, în Franța, ca să fii francez, trebuie să vorbești limba și să asimilezi cultura. Pare să fi funcționat cu minoritățile, chiar dacă i se văd limitele când vine vorba de imigrație. Dar francezii par să regrete azi că au minorități și limbi regionale pe cale de dispariție. Cel puțin, discursul politic este centrat pe resuscitare și scuze. Francezul de rând nu este preocupat. Deci, există un regret ca patrimoniu cultural pentru cine se pricepe să evalueze pierderile, dar nu există tulburări sociale. Vorbesc de minoritățile preexistente, nu de imigranți. Singaporul pare să considere poziția Franței. Ei preferă să prezerve, să protejeze și să sărbătorească diversitatea. De asta s-au și despărțit de Malaysia. Acolo ar fi fost diminuați și aplatizați de rasismul general. Este onorabilă viziunea lor. Idealistă. Într-un fel, asta pare să fie și calea Uniunii Europene. Nu ne vom crea o limbă unică și o cultură unică. Va trebui să ne acceptăm așa cum suntem. Iar faptul că la o scară mică ca Singapore încă nu funcționează perfect, îmi sună un pic îngrijorător alternativa nereușitei europene.

Balji a avut o expresie care explică relația lui cu Singapore: îmbătrânesc într-un Singapore fără vârstă (care nu va îmbătrâni). Balji are peste 70 de ani. Este mai bătrân decât Singaporul. I se pare, oarecum normal, prea dinamic. Nu-și mai recunoaște cartierele. Noi blocuri, noi parcuri, noi drumuri. Când ești în vârstă, ai nevoie ca mediul să-ți pară familiar. Singapore nu este pentru cei înaintați.

Nu știam, dar cartea este și despre leadership. Autorul revine des la părerea lui Balji despre liderii politici și leadershipul lor. Fie că vorbim de prima generație politică, fie de cea de-a patra, foarte criticată în carte de altfel. Reiese în primul rând lipsa de fermitate în deciziile din timpul COVIDului, deși eu nu-mi aduc aminte de o țară care se poate lăuda cu liderii ei din vremea COVID. În carte se insistă pe leadershipul politic, dar și pe abilitățile și experiența de lider ale lui Balji. Sunt intervievate diferite persoane, printre care și foști colaboratori. Mai este și o carte de filozofie, luându-mi câteva notițe interesante în acest sens. Memorabil mi s-a părut exemplu căsătoriei. Pentru că Balji, feminist, are acasă trei fete (soția și doi copii), a avut parte de o căsătorie aranjată. Și cu toate că nu susține aranjamentele și zestrea, ne aduce aminte că în căsătoriile de azi sunt și chestiuni pe care le-am pierdut, nu doar am câștigat. Într-o căsătorie aranjată nu ai așteptări. Nu ai de ales. Misiunea partenerilor este să faci căsătoria să meargă. În căsătoria de azi partenerii pornesc de la așteptări mari și rămân dezamăgiți. Uită să-și facă căsătoria să meargă. Să lucreze consistent și conștient la asta. Și-un sfat mi-a plăcut. 《Wings and roots》. Copiilor trebuie să le dai aripi. Să zboare departe. Cât mai departe. Dar să știe că dacă ceva li se întâmplă, se pot întoarce oricând înapoi. Vor fi mereu primiți. Exact asta este și filozofia noastră de părinți. Se regăsește și în esența iubirii necondițioante.

Faptul că în conducerea Singaporului există o pondere importantă de foști militari, m-a surprins. O aluzie ușoară la regimul armat dun Myanmar. Și dacă Singapore se va întoarce cândva împotriva propriilor cetățeni?!

Pe timp de COVID, un studiu Ipsos arăta că unul din patru cetățeni avea probleme de sănătate mintală. I-a lovit rău. Unde să mergi și ce să faci într-un oraș pe verticală? Aici Balji filozofează un pic în jurul deciziilor. Insistă pe a gândi mai mult, nu pe a reacționa. Confortul cel mai mare pe care-l aveau cetățenii fiind planificarea pe termen foarte lung cu care erau obișnuiți. Văzându-și guvernul reacționând la ceea ce se întâmplă a creat o oarecare panică. Guvernul nu este în control. Noi, cetățenii, ce facem? Că n-am făcut niciodată nimic. Guvernul ne zicea ce să facem. Este șocant să auzi asta la nivel de țară. Dar se pare că cetățeanul de rând a devenit dependent de guvern. Nici nu se preocupau prea tare de ceea ce se întâmpla, pentru că totul mergea bine. Sună de pe altă planetă oarecum. Pentru că în Europa și dacă nu înțelegem despre ce este vorba, doar ne răsculăm și ne întoarcem pe toate părțile, având cu toții o opinie. Se pare că abia acum în Singapore fiecare are propria opinie, lipsită de profunzime în cele mai multe cazuri cum ar fi de așteptat, iar asta îi șochează. La fel cum mă surprinde și pe mine ca cititor.

Succesiunea politică este și ea prezentă în carte. O temă dragă mie pentru că lucrez la 《moștenirea lăsată de un lider în tehnologie》.Însă exemplele sunt atât de legate de cele patru generații de lideri pe care Singaporul i-a avut, că nu pot să scriu ușor aici. Numele liderilor nu ne sunt cunoscuți nouă. Deci, mă abțin urmând să revin dacă mai prind ceva timp cu alte postări.

Mi-a plăcut episodul deosebit de curios cu singurul terorist pe care l-a avut Singapore și care a evadat. Ceea ce iar a erodat un pic încrederea în securitatea fără vulnerabilități, imaginea Singapore. Până la urmă, Mas Selmat a fost prins, în altă țară.

Singaporul este mai degrabă un stat administrativ de mare succes. Nu o democratie liberală. Cu majoritatea deciziilor luate de sus în jos. Balji crede că modelul trebuie revizuit. Că tinerii și noua generație vor să se implice și se vor implica. De asta este nevoie de o reînoire a mentalității clasei politice din Singapore. Clar, noțiunile astea nu-mi sunt noi. Dar eu cred că Balji greșește zicând toate astea și nu vede modul subtil și sistemul care aduce voci noi în politica lor. Poate nu o face atât de bine, să stimuleze spre o reprezentativitate mai mare, dar asta nu înseamnă că e nevoie de o revoluție. Mă uitam la câțiva politicieni de renume, activi, din generația a patra la ei. Exemplul lui Lawrence Wong îmi vine în minte. Tatăl era comercial, mama profesoară. A ajuns sus. Și exemplele sunt multe. Problema #Singaporeb#povesteu #Organizațiz#rasel#discriminarea#covida#societated#tranziți nou, nicio țară nu a găsit rezolvarea. Iar în Singapore, stratul muncii fizice este acoperit de imigranți. Majoritatea cetățenilor sunt în altfel de muncă. Unul din șase cetățeni este milionar. Eventual, oamenii ăștia chiar pot face o pauză și să se implice în politică. Incomparabil superior cu multe alte țări.

Da! Singapore este o țară în tranziție. Însă experiența mea în management organizațional îmi spune că nu este anormal. Toate organizațiile sunt într-o continuă evoluție. Câteodată în tranziții mai lungi, o oarecare nouă fundație, câteodată cu incrementări banale. Țările sunt angajate într-un joc existențial infinit. Nu se termină niciodată. Mi se pare evident să ne așteptăm la toate țările să fie într-o continuă tranziție. Așa cum trebuie să ne așteptăm și de la companiile și echipele în care lucrăm.

#singapore #poveste #criză #organizații #rase #discriminare #covid #societate #tranziție
... See MoreSee Less

1 week ago
Ca să poți candida la președinția Singaporului trebuie să fi condus în ultimii trei ani o afacere în valoare de 500 de milioane de dolari și să fi fost pe profit după plata taxelor în tot acest timp. Bineînțeles, lista cerințelor este cu mult mai mare, dar criteriul ăsta bate la ochi cel mai mult. Se aplică totuși doar dacă vii din sectorul privat. Dacă ajungi din sectorul public, experiența ca șef de vreo direcție specială sau minster sunt criteriile de selecție. O altă informație nouă și care m-a surprins este reprezentativitatea tuturor raselor. Dacă timp de cinci mandate consecutive din vreunul din grupurile rasiale nu a fost niciodată un președinte, atunci la următoarele alegeri, președintele poate fi doar din acel grup rasial. Din grupurile celelalte nu se mai pot prezenta candidați. Așa s-a întâmplat în 2017 când în Singapore s-a ales dintr-o listă cu un singur candidat. Pentru că puteau candida doar malaysieni. 

Indiferent cum întorc pe toate părțile ceea ce am învățat despre Singapore, se pare că sistemul lor este meritocrat și elitist. Foarte diferit de ce ne putem imagina în Europa. Și nu neapărat genial pentru că nu cred că l-ar fi împiedicat pe un Trump să candideze. Dar când mă uit la lista mare de criterii, recunosc că sunt aspecte care-mi plac. Eu cred că omul trebuie să voteze responsabil. Iar candidații să se prezinte la fel. Pregătiți. Profesioniști. Nu e suficient să vii cu dorința de a face muncă bună. Este nevoie și de competență, de experiență solidă. Cu toate astea, o astfel de filtrare a candidaților nu este incluzivă, iar inclusivitatea este pe ordinea de zi în occident. Aș putea devia explicând ce înseamnă pentru mine incluziv, dar mă îndepărtez prea tare de la carte. Mi-am notat să revin într-o altă postare.

În weekend am citit cartea Tranziție - povestea lui PN Balji. Nu cunoșteam nimic, nici despre autor, nici despre acest Balji, jurnalist, autor popular, bunic cu origini indiene, cetățean al Singapore. Când am intrat în primul și singurul magazin de cărți pe care l-am găsit (fără să căutăm) în Singapore, m-a atras conținutul, în special următoarele teme:
- identitatea națională
- familia modernă
- respect
- sau COVID
Lista era mai lungă. Doar temele astea mă interesau. Să văd o perspectivă din Singapore.

Tema pentru care aș fi cumpărat cartea și dacă era singură era identitatea. Pentru că avea subtitlul: 《Singapore multiracialism: still a work in progress》. Pentru mine Singapore era și rămâne un model. Chiar și după ce am citit cartea. În carte i se dedică un singur capitol. Suficient să deduc frustrările locului. Iar capitolul începe cu patru mărturii, selectate, cu siguranță lista putea fi mai lungă, mărturii despre cazurile mediatizate în ultimul timp de discriminare rasială în Singapore. O agresiune verbală din partea unei femei chineze spre o indiancă. O chinezoaică care strigă după un bărbat trecător în engleză și mandarină, o femeie care s-a dovedit ulterior că are un canal youtube plin cu înregistrări în care malaysieni molestează chinezoaice. Ați prins ideea... Autorul vrea să arate și o și scrie mai departe că numărul de neînțelegeri și de cazuri este în creștere. Politicienii au început să se îngrijoreze și să lucreze la ansamblul de probleme, nu doar prin legi, ci și prin indicații, ieșiri publice și încercări de a implica întreaga populație în a fi atentă măcar. Majoritatea incidentelor recente par să fie centrate împotriva indienilor. Și totul s-a accelerat de la un tratat despre înlesnirea comerțului între Singapore și India CECA (Comprehensive Economic Cooperation Agreement). Un tratat de comerț liber semnat în 2005. Însă, ca peste tot, Singaporienii au avut senzația că indienii le fură joburile. Mi-am spus 《uau!》când am citit asta. Chiar nu există nicio țară în care lucrurile astea să fie bine tratate?! După Balji, Singapore a pierdut jocul competențelor. Adevărul ar fi că fără ei economia ar suferi. Recesiunea economică cu care s-a întâlnit și Singapore în 2008-2009, a exacerbat situația. Discursul rasist a fost dus mai departe în acele momente. 《Locuințele sunt mai rare și mai scumpe de atunci.》 《Transportul public mai aglomerat.》 La zece ani după, din cauza COVID, tema fierbe iar în mințile și inimile singaporienilor.

Critica cea mai mare la adresa politicienilor este că se gândesc la tot din prisma economică. Unica prismă pe care o au. Chiar și rasismul. 《Este nevoie de ei. Altfel avem impact în economie.》 Dar nu este ca și cum doar Singaporul se confruntă cu asta. Însă conducerea politică s-a mobilizat și au creat recent The Maintenance of Racial Harmony Act. De urmărit cum evoluează lucrurile. N-aș vrea nici să se interpreteze lucrurile ca și cum Singapore ar fi în pragul unui război civil. Tensiunile sunt relativ puține și sub control clar. Ceea ce nu pot spune despre Statele Unite, de exemplu. 

Ce am învățat eu din toate astea? Din carte sau studiind mai departe de pe internet:
- armonia socială nu este un obiectiv în sine, ceva pe care de îndată ce l-ai obținut poți trece la altceva. Armonia socială are urcușuri și coborâșuri. Consumă mereu energia unei societăți, unei organizații. Nu se oprește niciodată. 
- discriminarea socială fierbe în primul rând, deloc surprinzător, când sunt probleme economice
- COVID-ul a lăsat urme în societatea Singaporului, cu îngrijorări despre abilitatea liderilor de a acționa în situații de criză. Nu doar armat, așa cum Singapore își continuă tradiționala excelență, ci și în crizele pornite din interior. Dar provocarea asta a avut-o toate statele din punctul meu de vedere. Este rezonabil să critici pe unii acolo unde n-a reușit nimeni încă?
- Singapore are industria școlarizării cea mai mare. Evaluată la peste un triliard. Dacă cineva va găsi soluțiile aici, ei sunt, pentru că nu au de ales și au și mijloacele.

În încheierea temei, adaug un mic rezumat despre diferența fundamentală în integrarea multietnică de la francezi față de singaporieni. Din carte, în Franța, ca să fii francez, trebuie să vorbești limba și să asimilezi cultura. Pare să fi funcționat cu minoritățile, chiar dacă i se văd limitele când vine vorba de imigrație. Dar francezii par să regrete azi că au minorități și limbi regionale pe cale de dispariție. Cel puțin, discursul politic este centrat pe resuscitare și scuze. Francezul de rând nu este preocupat. Deci, există un regret ca patrimoniu cultural pentru cine se pricepe să evalueze pierderile, dar nu există tulburări sociale. Vorbesc de minoritățile preexistente, nu de imigranți. Singaporul pare să considere poziția Franței. Ei preferă să prezerve, să protejeze și să sărbătorească diversitatea. De asta s-au și despărțit de Malaysia. Acolo ar fi fost diminuați și aplatizați de rasismul general. Este onorabilă viziunea lor. Idealistă. Într-un fel, asta pare să fie și calea Uniunii Europene. Nu ne vom crea o limbă unică și o cultură unică. Va trebui să ne acceptăm așa cum suntem. Iar faptul că la o scară mică ca Singapore încă nu funcționează perfect, îmi sună un pic îngrijorător alternativa nereușitei europene. 

Balji a avut o expresie care explică relația lui cu Singapore: îmbătrânesc într-un Singapore fără vârstă (care nu va îmbătrâni). Balji are peste 70 de ani. Este mai bătrân decât Singaporul. I se pare, oarecum normal, prea dinamic. Nu-și mai recunoaște cartierele. Noi blocuri, noi parcuri, noi drumuri. Când ești în vârstă, ai nevoie ca mediul să-ți pară familiar. Singapore nu este pentru cei înaintați.

Nu știam, dar cartea este și despre leadership. Autorul revine des la părerea lui Balji despre liderii politici și leadershipul lor. Fie că vorbim de prima generație politică, fie de cea de-a patra, foarte criticată în carte de altfel. Reiese în primul rând lipsa de fermitate în deciziile din timpul COVIDului, deși eu nu-mi aduc aminte de o țară care se poate lăuda cu liderii ei din vremea COVID. În carte se insistă pe leadershipul politic, dar și pe abilitățile și experiența de lider ale lui Balji. Sunt intervievate diferite persoane, printre care și foști colaboratori. Mai este și o carte de filozofie, luându-mi câteva notițe interesante în acest sens. Memorabil mi s-a părut exemplu căsătoriei. Pentru că Balji, feminist, are acasă trei fete (soția și doi copii), a avut parte de o căsătorie aranjată. Și cu toate că nu susține aranjamentele și zestrea, ne aduce aminte că în căsătoriile de azi sunt și chestiuni pe care le-am pierdut, nu doar am câștigat. Într-o căsătorie aranjată nu ai așteptări. Nu ai de ales. Misiunea partenerilor este să faci căsătoria să meargă. În căsătoria de azi partenerii pornesc de la așteptări mari și rămân dezamăgiți. Uită să-și facă căsătoria să meargă. Să lucreze consistent și conștient la asta. Și-un sfat mi-a plăcut. 《Wings and roots》. Copiilor trebuie să le dai aripi. Să zboare departe. Cât mai departe. Dar să știe că dacă ceva li se întâmplă, se pot întoarce oricând înapoi. Vor fi mereu primiți. Exact asta este și filozofia noastră de părinți. Se regăsește și în esența iubirii necondițioante. 

Faptul că în conducerea Singaporului există o pondere importantă de foști militari, m-a surprins. O aluzie ușoară la regimul armat dun Myanmar. Și dacă Singapore se va întoarce cândva împotriva propriilor cetățeni?!

Pe timp de COVID, un studiu Ipsos arăta că unul din patru cetățeni avea probleme de sănătate mintală. I-a lovit rău. Unde să mergi și ce să faci într-un oraș pe verticală? Aici Balji filozofează un pic în jurul deciziilor. Insistă pe a gândi mai mult, nu pe a reacționa. Confortul cel mai mare pe care-l aveau cetățenii fiind planificarea pe termen foarte lung cu care erau obișnuiți. Văzându-și guvernul reacționând la ceea ce se întâmplă a creat o oarecare panică. Guvernul nu este în control. Noi, cetățenii, ce facem? Că n-am făcut niciodată nimic. Guvernul ne zicea ce să facem. Este șocant să auzi asta la nivel de țară. Dar se pare că cetățeanul de rând a devenit dependent de guvern. Nici nu se preocupau prea tare de ceea ce se întâmpla, pentru că totul mergea bine. Sună de pe altă planetă oarecum. Pentru că în Europa și dacă nu înțelegem despre ce este vorba, doar ne răsculăm și ne întoarcem pe toate părțile, având cu toții o opinie. Se pare că abia acum în Singapore fiecare are propria opinie, lipsită de profunzime în cele mai multe cazuri cum ar fi de așteptat, iar asta îi șochează. La fel cum mă surprinde și pe mine ca cititor.

Succesiunea politică este și ea prezentă în carte. O temă dragă mie pentru că lucrez la 《moștenirea lăsată de un lider în tehnologie》.Însă exemplele sunt atât de legate de cele patru generații de lideri pe care Singaporul i-a avut, că nu pot să scriu ușor aici. Numele liderilor nu ne sunt cunoscuți nouă. Deci, mă abțin urmând să revin dacă mai prind ceva timp cu alte postări.

Mi-a plăcut episodul deosebit de curios cu singurul terorist pe care l-a avut Singapore și care a evadat. Ceea ce iar a erodat un pic încrederea în securitatea fără vulnerabilități, imaginea Singapore. Până la urmă, Mas Selmat a fost prins, în altă țară. 

Singaporul este mai degrabă un stat administrativ de mare succes. Nu o democratie liberală. Cu majoritatea deciziilor luate de sus în jos. Balji crede că modelul trebuie revizuit. Că tinerii și noua generație vor să se implice și se vor implica. De asta este nevoie de o reînoire a mentalității clasei politice din Singapore. Clar, noțiunile astea nu-mi sunt noi. Dar eu cred că Balji greșește zicând toate astea și nu vede modul subtil și sistemul care aduce voci noi în politica lor. Poate nu o face atât de bine, să stimuleze spre o reprezentativitate mai mare, dar asta nu înseamnă că e nevoie de o revoluție. Mă uitam la câțiva politicieni de renume, activi, din generația a patra la ei. Exemplul lui Lawrence Wong îmi vine în minte. Tatăl era comercial, mama profesoară. A ajuns sus. Și exemplele sunt multe. Problema vine probabil din cum faci ca vânzătorul de cafea să ajungă atât de sus. Din nou, nicio țară nu a găsit rezolvarea. Iar în Singapore, stratul muncii fizice este acoperit de imigranți. Majoritatea cetățenilor sunt în altfel de muncă. Unul din șase cetățeni este milionar. Eventual, oamenii ăștia chiar pot face o pauză și să se implice în politică. Incomparabil superior cu multe alte țări. 

Da! Singapore este o țară în tranziție. Însă experiența mea în management organizațional îmi spune că nu este anormal. Toate organizațiile sunt într-o continuă evoluție. Câteodată în tranziții mai lungi, o oarecare nouă fundație, câteodată cu incrementări banale. Țările sunt angajate într-un joc existențial infinit. Nu se termină niciodată. Mi se pare evident să ne așteptăm la toate țările să fie într-o continuă tranziție. Așa cum trebuie să ne așteptăm și de la companiile și echipele în care lucrăm. 

#singapore #poveste #criză #organizații #rase #discriminare #covid #societate #tranziție

De dimineață, după micul dejun, ne-am făcut un moment despre drepturile omului.

Cred că personalitățile implicate în schimbările importante nu pot fi reduse la câteva pagini. În principiu oamenii sunt greu de descris. Câtedoată îi vorbim de bine, câteodată le scoatem din umbră calități și fapte cu care oamenii n-ar trebui să se laude. Dar la nivelul cel mai înalt, există mereu ceva mai important, mai bun sau mai rău, ceva cu care personalitățile astea rămân în memoria colectivă. De exemplu, Nelson Mandela a fost susținut și l-a susținut pe Muammar al-Gaddafi. O combinație sumbră. Dar noi ni-l aducem aminte le Mandela pentru altceva. Ceva cu adevărat nobil și care merită comemorat.

Când eram în Singapore, nu mai știu exact cum am ajuns la subiect, Dariusici a început să-mi pună întrebări despre Africa de Sud, apartheid și Nelson Mandela. Mă bucură când copiii revin pe teme discutate, povestite, dezbătute. Le este greu și adulților să decripteze o asemenea complexitate, darămite lor. Atunci mi-am spus că ne va prinde bine să mai trecem o perioadă prin personalitățile cele mai importante. Bineînțeles, în poză sunt doar câteva. Motiv pentru care ne vom reuni de mai multe ori în exact aceeași formulă.

Am început cu Angela Davis, am continuat cu Martin Luther King, apoi cu Rosa Parks, Gandhi și Nelson Mandela. Și-am schimbat ușor spre drepturile femeilor cu Louise Michel, Olympe de Gouges și George Sand. Povești de viață incredibile, despre sacrificiu, nedreptăți, asuprire, nonviolență și gândire liberă.

Am atins un pic și subiectul Aung San Suu Kyi, ca derivat din acțiunile lui Mandela. Pe aici ne-am și oprit. Cu încă un exemplu de luptă pentru drepturi și democrație, apoi acuzată de susținerea represiunii și expulzării în masă #tatăprofesionisi#copiia#parentingi#istoriea#drepturileomuluip#DrepturileFemeilorolul democrației după ce a fost arestată recent.

#tatăprofesionist #copii #parenting #istorie #drepturileomului #drepturilefemeilor
... See MoreSee Less

1 week ago
De dimineață, după micul dejun, ne-am făcut un moment despre drepturile omului. 

Cred că personalitățile implicate în schimbările importante nu pot fi reduse la câteva pagini. În principiu oamenii sunt greu de descris. Câtedoată îi vorbim de bine, câteodată le scoatem din umbră calități și fapte cu care oamenii n-ar trebui să se laude. Dar la nivelul cel mai înalt, există mereu ceva mai important, mai bun sau mai rău, ceva cu care personalitățile astea rămân în memoria colectivă. De exemplu, Nelson Mandela a fost susținut și l-a susținut pe Muammar al-Gaddafi. O combinație sumbră. Dar noi ni-l aducem aminte le Mandela pentru altceva. Ceva cu adevărat nobil și care merită comemorat. 

Când eram în Singapore, nu mai știu exact cum am ajuns la subiect, Dariusici a început să-mi pună întrebări despre Africa de Sud, apartheid și Nelson Mandela. Mă bucură când copiii revin pe teme discutate, povestite, dezbătute. Le este greu și adulților să decripteze o asemenea complexitate, darămite lor. Atunci mi-am spus că ne va prinde bine să mai trecem o perioadă prin personalitățile cele mai importante. Bineînțeles, în poză sunt doar câteva. Motiv pentru care ne vom reuni de mai multe ori în exact aceeași formulă.

Am început cu Angela Davis, am continuat cu Martin Luther King, apoi cu Rosa Parks, Gandhi și Nelson Mandela. Și-am schimbat ușor spre drepturile femeilor cu Louise Michel, Olympe de Gouges și George Sand. Povești de viață incredibile, despre sacrificiu, nedreptăți, asuprire, nonviolență și gândire liberă.

Am atins un pic și subiectul Aung San Suu Kyi, ca derivat din acțiunile lui Mandela. Pe aici ne-am și oprit. Cu încă un exemplu de luptă pentru drepturi și democrație, apoi acuzată de susținerea represiunii și expulzării în masă de către armata birmană a comunității musulmane Rohyinga, ca apoi să redevină simbolul democrației după ce a fost arestată recent.

#tatăprofesionist #copii #parenting #istorie #drepturileomului #drepturilefemeilor

Așa cum sunt români care înfloresc în Germania, Spania sau Italia, așa sunt români cărora le-ar prinde bine în Rusia. În numele mișcării libere, mi se pare inițiativa asta onorabilă. În Rusia nu amenință niciun homosexual și niciun vaccin obligatoriu nou. Apare sporadic 5G. Dar poate că nu se vor extinde, dată fiind izolarea din ce în ce mai mare a Rusiei. Și musulmani sunt multicei, dar la locul lor, inferiori ortodocșilor. O țară în care ai căldură garantată iarna. Iar dacă cumva există vreo defecțiune la sistemele centralizate de încălzire, există vodkă și femei frumoase. O țară în care femeia este la locul ei, iar bărbătul, la fel. Rusia este atât de întinsă...teren perfect pentru testarea planetei plate. Iar Rusia mai are încă un avantaj. Cât timp rămâne liga actuală la putere, toate valorile astea s#ocaziea#familiatradiționalrc;ntul schimbării nu pare să bată pe la Moscova. Satisfacție garantată.

#ocazie #familiatradițională
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Așa cum sunt români care înfloresc în Germania, Spania sau Italia, așa sunt români cărora le-ar prinde bine în Rusia. În numele mișcării libere, mi se pare inițiativa asta onorabilă. În Rusia nu amenință niciun homosexual și niciun vaccin obligatoriu nou. Apare sporadic 5G. Dar poate că nu se vor extinde, dată fiind izolarea din ce în ce mai mare a Rusiei. Și musulmani sunt multicei, dar la locul lor, inferiori ortodocșilor. O țară în care ai căldură garantată iarna. Iar dacă cumva există vreo defecțiune la sistemele centralizate de încălzire, există vodkă și femei frumoase. O țară în care femeia este la locul ei, iar bărbătul, la fel. Rusia este atât de întinsă...teren perfect pentru testarea planetei plate. Iar Rusia mai are încă un avantaj. Cât timp rămâne liga actuală la putere, toate valorile astea sunt garantate de stat. Vântul schimbării nu pare să bată pe la Moscova. Satisfacție garantată.

#ocazie #familiatradițională

Am profitat de cartea asta mult mai mult față de toate celelalte din serie. Și-am strâns câteva. O parte din bucuria studiului a venit și din proaspăta călătorie în Singapore unde am putut vedea sau revedea câteva obiective legate de invazia japonezilor din cel de-al doilea război mondial.

Cartea o începusem acasă. Ajuns în Singapore, am reînceput-o. Am citit-o din scoarță în scoarță. Și am tot revenit la ea pentru detalii sau ca să-mi reamintesc chestiuni pe care nu mi le mai aduceam aminte când le povesteam copiilor.

Da! De când sunt mici le tot vulgarizez firișoare din istorie. Că am citit o carte faină, că am mai descoperit eu ceva nou sau pentru că vizităm anumite locuri, toate sunt ocazii bune să mai fixăm câteva repere istorice. De exemplu, aseară în avion i-am prezentat lui Dariusici notițele pe care le-am făcut în carte. Dariusici era lângă mine în avion, separat printr-un culoar de trecere de Corneluș și Olga instalați la un alt grup de scaune. I-am prezentat harta Malaeziei, pe unde au început invazia japonezii în Thailanda și calea spre Singapore. Bătăliile principale, pozele cu soldatii și chestiunile cele mai flagrante ne-au umplut timpul vreo patruzeci de minute. Până când Dariusici mi-a zis că-i obosit și nu poate să se mai concentreze. Într-adevăr, era târziu. Trecuse de miezul nopții și așteptam mâncarea înainte să ne culcăm. Așa e cu drumurile astea lungi, nu zboară când și cum vrei tu. Dar copiii sunt suficient de mari să înțeleagă și să aprecieze mai bine raportul timp de călătorie/beneficiu.

Revin la conținutul cărții.

Din cărțile despre startegie militară și tactici militare mi se pare că avem foarte multe de învățat în leadershipul din business. Sute de istorici le-au tratat evenimentele, carierele și efectele deciziilor lor. Spre deosebire de leadershipul care ne inspiră prin cărțile de business de azi, conținutul de aici este făcut de specialiști în organizare, economie, politică, strategie sau tactici militare. Găsești de obicei detalii venite îndeosebi din teme ca alocarea resurselor, competențele și formarea oamenilor, progresul tehnologic și altele. De aici și prima concluzie la care ne îndrumă lucrarea: incompetența leadershipului britanic care s-a confruntat cu japonezii. Au pierdut neașteptat de repede, în doar 70 de zile. În condițiile în care erau superiori ca tehnică militară, numărul trupelor și altele. Aveau și japonezii așii lor, dar incompetența ofițerilor, șicanele dintre ofițeri, incompatibilitatea așeptărilor dintre diversele structuri militare și posibilitățile reale (aviația, marina, ...) au fost fenomenele britanice care au facilitat munca japonezilor. Problemele de comunicare și incapacitatea de a asigura calitatea rapoartelor venite din teren sau că ceea ce s-a decis este si ceea ce s-a interpretat și se va face, sunt probleme care reies în fiecare capitol.

Cărțile de leadership în afaceri de azi se confruntă cu aceleași probleme, doar că, cred eu, filozofic, creativ, nu cu argumente riguroase și factuale demonstrate istoric așa cum ar trebui să se întâmple. Și am multe exemple aici, dar m-aș îndepărta prea tare de la carte. Nu bag chiar toate cărțile de leadership în afaceri în aceeași categorie (de superificiale), iar cărțile de strategie nu sunt ușor de tradus în contextul afacerilor, dar cu un efort rezonabil devin adesea mai utile. Vreau doar să sugerez că există enorm de mult material educativ pentru lideri, material verificat și disponibil.

Una dintre cele mai interesante trăsături din campania japoneză este agilitatea trupelor, bineînțeles, vorbesc de agilitatea trupelor japoneze. Estimările japonezilor despre context și progres erau mult mai apropiate de adevăr față de cele britanice care erau complet disproporționate și irealiste. A se subînțelege și estimarea capacităților concurentului. Egoismul ofițerilor britanici a făcut coordonarea dintre ei imposibilă.

Amestecul de egoism cu incompetență s-a dovedit fatal în multe episoade istorice. Câteva exemple din carte: Gordon Bennett, Maior-General, vedea defecte la toată lumea și în tot ce făceau ceilalți, dar nu și în ceea ce făcea el. Recunoștea în Percival, locotenent-general responsabil cu comanda britanicilor, incompetența în materie de strategie, dar prefera să-i desființeze poziționarea în loc să conlucreze strategia. Într-adevăr Percival nu era un lider puternic și eșua lamentabil în a-și inspira oamenii și ofițerii. Mie mi se pare că ceea ce tocmai am scris parcă se citește și din pozele cu el. Căutați Arthur Erneet Percival pe internet să-mi testați părerea. Deci, conducerea britanică era caracterizată prin certuri, egoism, lipsă de încredere și, tot la fel de important, lipsa experienței de lucru împreună. Conducerea japoneză nu era nici ea perfectă. Yamashita era nerăbdător și comunica prea multe decizii de schimbare a direcției. Dar japonezii erau determinați să reușească și deschiși la orice tactică care le-ar fi crescut șansele de reușită. Japonezii se adaptau foarte ușor. Și spre deosebire de britanici, Yamashita se întelegea bine cu ofițerii săi cu mici excepții, importante și ele, dar cel puțin nu era o chestiune generală.

Ca dotare generală, japonezii ies mai bine doar la aviație, poate și dotările pe apă cu torpilele lor și cele cinci submarine. Aveau și tancuri, spre deosebire de britanici. Iar în ciuda configurației de luptă, tancurile chiar au făcut o diferență. Neașteptat, pentru că britanicii erau foarte bine dotați antitanc. În haosul luptei, au fost mereu surprinși, iar tehnica militară și dotările superioare n-au putut juca un rol favorabil britanicilor. La infanterie, britanicii erau net superiori, și cu toate astea lumea își va aduce aminte de succesul infanteriei japoneze, pentru că ea a fost factorul cel mai determinant în capitularea britanicilor.

Pentru că acum are loc o invazie reală cu numele de Z în Ucraina, menționez că și britanicii pregăteau o forță Z. Churchill urma să poarte responsabilitatea stingerii acestei forțe de-o manieră brutală și rapidă prin scufundarea puținelor ambarcațiuni de luptă de care dispuneau în regiune. Spre deosebire de britanici, japonezii aveau tactici de luptă superioare, erau foarte motivați și aveau experiență de luptă reală împreună.

Poate că și o paranteză despre diferențele dintre strategie și tactici merită făcută. Europa și Nordul Africii erau prioritatea pentru Churchill. Invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă a presupus alocarea și mai multor resurse în regiune. Ceea ce a dus la neglijarea Singaporului. Din punct de vedere strategic, Singapore tot era important, dar nu la fel ca Europa. Britanicii au pierdut lamentabil în Orient, dar au reușit pe termen lung în Europa. Iar strategia se confunda cu politica. De exemplu, britanicii au refuzat o operațiune preventivă în Thailanda pentru că ar fi fost calificați drept agresor de americani. Iar britanicii nutreau speranțe că americanii li se vor alia contra japonezilor dacă aceștia invadează regiunea. Adică toată lumea știa de unde și cum va începe totul, dar nimeni nu voia să facă nimic, ca să dea bine. Într-un final, americanii n-au mai fost nevoiți să stea pe gânduri fiind direct atacați de japonezi. Chestiunea mi se părea importantă de relatat pentru că denotă nonșalanța cu care Churchill lua decizii și era pregătit să crească riscul și pierderile umane într-o regiune ca să-i bage și pe alții în conflagrație de partea lui. Ceea ce nu trebuie interpretat ca 《Orientul putea pica și nu era grav》. Căderea Singaporului a fost foarte gravă. Și Churchill nu credea că vor pierde fortăreața Singapore (care era o fortăreață doar pe hârtie).

Ca mai în toate strategiile, norocul joacă și el un rol important. Planurile japonezilor nu erau pregătite de mult timp, și nu aveau niciun scenariu alternativ. Dar totul a mers pentru ei mai bine decât se aștepta oricine. Cât pentru britanici, putem spune același lucru dacă înlocuim noroc cu ghinion. Nicio presupunere, nicio ipoteză de desfășurarea luptelor sau de coordonarea trupelor n-a funcționat. Culmea, britanicii au avut mai mult timp să se pregătească bine...

Episoadele principale: forța Z, Endau, Jitra, Kampar, râul Slim, Johore sau Singapore, toate au fost carecterizate pentru britanici ca: debandadă, disperare, haos, investiții inutile, probleme de comunicare, panică. Pentru japonezi: tenacitate, îndrăzneală, adaptare, rapiditate, obiective atinse înainte de termen, și observare atentă. Yamashita și-a dat seama de confuzia britanică și a beneficiat din plin.

Ca încheiere, dacă aveți norocul și interesul să vizitați rămășițele acestor bătălii las mai jos obiectivele pe care le puteți vizita în Singapore:
- Kranji war memorial
- National Museum Singapore (l-am văzut)
- Fort Canning (l-am văzut)
- Alexandra Hospital
- momorial of the Indian National Army
- turul bateriilor defensive/ fortul Pasir Panjang
- Connaught și Siloso pe Sentosa
- închisoarea Changi
- fosta fabrică Ford unde s-a semnat predarea britanicilor
- Civilian war Memorial (l-am văzut)
După cum vedeți, în ciuda celor patru călătorii în Singapore și a ultimei mai lungi, încă n-am reușit să le văd pe toate. Va trebui să revin.

Iar dacă o bună parte din lupte au fost &i#istoriea#AlDoileaRăzboiMondiaa#Singaporee#obiectiveturisticee#strategie #leadershipive: Kota Bharu și Alor Star airfields. Pentru că abia s-au păstrat urmele astea, este sugerat ca turistul să-și găsească un ghid foarte bun pentru că majoritatea nu știu să îndrume.

Sper că v-am deschis un pic curiozitatea despre Singapore zilele astea și că am adăugat prin postarea de față și mai multe argumente să vă interesați și voi de această minunată regiune a lumii. Mă văd ușor ca ambasadorul imaginii Singaporului 😉

#istorie #aldoilearăzboimondial #singapore #obiectiveturistice #strategie #leadership
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Am profitat de cartea asta mult mai mult față de toate celelalte din serie. Și-am strâns câteva. O parte din bucuria studiului a venit și din proaspăta călătorie în Singapore unde am putut vedea sau revedea câteva obiective legate de invazia japonezilor din cel de-al doilea război mondial.

Cartea o începusem acasă. Ajuns în Singapore, am reînceput-o. Am citit-o din scoarță în scoarță. Și am tot revenit la ea pentru detalii sau ca să-mi reamintesc chestiuni pe care nu mi le mai aduceam aminte când le povesteam copiilor.

Da! De când sunt mici le tot vulgarizez firișoare din istorie. Că am citit o carte faină, că am mai descoperit eu ceva nou sau pentru că vizităm anumite locuri, toate sunt ocazii bune să mai fixăm câteva repere istorice. De exemplu, aseară în avion i-am prezentat lui Dariusici notițele pe care le-am făcut în carte. Dariusici era lângă mine în avion, separat printr-un culoar de trecere de Corneluș și Olga instalați la un alt grup de scaune. I-am prezentat harta Malaeziei,  pe unde au început invazia japonezii în Thailanda și calea spre Singapore. Bătăliile principale, pozele cu soldatii și chestiunile cele mai flagrante ne-au umplut timpul vreo patruzeci de minute. Până când Dariusici mi-a zis că-i obosit și nu poate să se mai concentreze. Într-adevăr, era târziu. Trecuse de miezul nopții și așteptam mâncarea înainte să ne culcăm. Așa e cu drumurile astea lungi, nu zboară când și cum vrei tu. Dar copiii sunt suficient de mari să înțeleagă și să aprecieze mai bine raportul timp de călătorie/beneficiu.

Revin la conținutul cărții. 

Din cărțile despre startegie militară și tactici militare mi se pare că avem foarte multe de învățat în leadershipul din business. Sute de istorici le-au tratat evenimentele, carierele și efectele deciziilor lor. Spre deosebire de leadershipul care ne inspiră prin cărțile de business de azi, conținutul de aici este făcut de specialiști în organizare, economie, politică, strategie sau tactici militare. Găsești de obicei detalii venite îndeosebi din teme ca alocarea resurselor, competențele și formarea oamenilor, progresul tehnologic și altele. De aici și prima concluzie la care ne îndrumă lucrarea: incompetența leadershipului britanic care s-a confruntat cu japonezii. Au pierdut neașteptat de repede, în doar 70 de zile. În condițiile în care erau superiori ca tehnică militară, numărul trupelor și altele. Aveau și japonezii așii lor, dar incompetența ofițerilor, șicanele dintre ofițeri, incompatibilitatea așeptărilor dintre diversele structuri militare și posibilitățile reale (aviația, marina, ...) au fost fenomenele britanice care au facilitat munca japonezilor. Problemele de comunicare și incapacitatea de a asigura calitatea rapoartelor venite din teren sau că ceea ce s-a decis este si ceea ce s-a interpretat și se va face, sunt probleme care reies în fiecare capitol. 

Cărțile de leadership în afaceri de azi se confruntă cu aceleași probleme, doar că, cred eu, filozofic, creativ, nu cu argumente riguroase și factuale demonstrate istoric așa cum ar trebui să se întâmple. Și am multe exemple aici, dar m-aș îndepărta prea tare de la carte. Nu bag chiar toate cărțile de leadership în afaceri în aceeași categorie (de superificiale), iar cărțile de strategie nu sunt ușor de tradus în contextul afacerilor, dar cu un efort rezonabil devin adesea mai utile. Vreau doar să sugerez că există enorm de mult material educativ pentru lideri, material verificat și disponibil.

Una dintre cele mai interesante trăsături din campania japoneză este agilitatea trupelor, bineînțeles, vorbesc de agilitatea trupelor japoneze. Estimările japonezilor despre context și progres erau mult mai apropiate de adevăr față de cele britanice care erau complet disproporționate și irealiste. A se subînțelege și estimarea capacităților concurentului. Egoismul ofițerilor britanici a făcut coordonarea dintre ei imposibilă. 

Amestecul de egoism cu incompetență s-a dovedit fatal în multe episoade istorice. Câteva exemple din carte: Gordon Bennett, Maior-General, vedea defecte la toată lumea și în tot ce făceau ceilalți, dar nu și în ceea ce făcea el. Recunoștea în Percival, locotenent-general responsabil cu comanda britanicilor, incompetența în materie de strategie, dar prefera să-i desființeze poziționarea în loc să conlucreze strategia. Într-adevăr Percival nu era un lider puternic și eșua lamentabil în a-și inspira oamenii și ofițerii. Mie mi se pare că ceea ce tocmai am scris parcă se citește și din pozele cu el. Căutați Arthur Erneet Percival pe internet să-mi testați părerea. Deci, conducerea britanică era caracterizată prin certuri, egoism, lipsă de încredere și, tot la fel de important, lipsa experienței de lucru împreună. Conducerea japoneză nu era nici ea perfectă. Yamashita era nerăbdător și comunica prea multe decizii de schimbare a direcției. Dar japonezii erau determinați să reușească și deschiși la orice tactică care le-ar fi crescut șansele de reușită.  Japonezii se adaptau foarte ușor. Și spre deosebire de britanici, Yamashita se întelegea bine cu ofițerii săi cu mici excepții, importante și ele, dar cel puțin nu era o chestiune generală.

Ca dotare generală, japonezii ies mai bine doar la aviație, poate și dotările pe apă cu torpilele lor și cele cinci submarine. Aveau și tancuri, spre deosebire de britanici. Iar în ciuda configurației de luptă, tancurile chiar au făcut o diferență. Neașteptat, pentru că britanicii erau foarte bine dotați antitanc. În haosul luptei, au fost mereu surprinși, iar tehnica militară și dotările superioare n-au putut juca un rol favorabil britanicilor. La infanterie, britanicii erau net superiori, și cu toate astea lumea își va aduce aminte de succesul infanteriei japoneze, pentru că ea a fost factorul cel mai determinant în capitularea britanicilor.

Pentru că acum are loc o invazie reală cu numele de Z în Ucraina, menționez că și britanicii pregăteau o forță Z. Churchill urma să poarte responsabilitatea stingerii acestei forțe de-o manieră brutală și rapidă prin scufundarea puținelor ambarcațiuni de luptă de care dispuneau în regiune. Spre deosebire de britanici, japonezii aveau tactici de luptă superioare, erau foarte motivați și aveau experiență de luptă reală împreună. 

Poate că și o paranteză despre diferențele dintre strategie și tactici merită făcută. Europa și Nordul Africii erau prioritatea pentru Churchill.  Invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă a presupus alocarea și mai multor resurse în regiune. Ceea ce a dus la neglijarea Singaporului. Din punct de vedere strategic, Singapore tot era important, dar nu la fel ca Europa. Britanicii au pierdut lamentabil în Orient, dar au reușit pe termen lung în Europa. Iar strategia se confunda cu politica. De exemplu, britanicii au refuzat o operațiune preventivă în Thailanda pentru că ar fi fost calificați drept agresor de americani. Iar britanicii nutreau speranțe că americanii li se vor alia contra japonezilor dacă aceștia invadează regiunea. Adică toată lumea știa de unde și cum va începe totul, dar nimeni nu voia să facă nimic, ca să dea bine. Într-un final, americanii n-au mai fost nevoiți să stea pe gânduri fiind direct atacați de japonezi. Chestiunea mi se părea importantă de relatat pentru că denotă nonșalanța cu care Churchill lua decizii și era pregătit să crească riscul și pierderile umane într-o regiune ca să-i bage și pe alții în conflagrație de partea lui. Ceea ce nu trebuie interpretat ca 《Orientul putea pica și nu era grav》. Căderea Singaporului a fost foarte gravă. Și Churchill nu credea că vor pierde fortăreața Singapore (care era o fortăreață doar pe hârtie). 

Ca mai în toate strategiile, norocul joacă și el un rol important. Planurile japonezilor nu erau pregătite de mult timp, și nu aveau niciun scenariu alternativ. Dar totul a mers pentru ei mai bine decât se aștepta oricine. Cât pentru britanici, putem spune același lucru dacă înlocuim noroc cu ghinion. Nicio presupunere, nicio ipoteză de desfășurarea luptelor sau de coordonarea trupelor n-a funcționat. Culmea, britanicii au avut mai mult timp să se pregătească bine...

Episoadele principale: forța Z, Endau, Jitra, Kampar, râul Slim, Johore sau Singapore, toate au fost carecterizate pentru britanici ca: debandadă, disperare, haos, investiții inutile, probleme de comunicare, panică. Pentru japonezi: tenacitate, îndrăzneală, adaptare, rapiditate, obiective atinse înainte de termen, și observare atentă. Yamashita și-a dat seama de confuzia britanică și a beneficiat din plin. 

Ca încheiere, dacă aveți norocul și interesul să vizitați rămășițele acestor bătălii las mai jos obiectivele pe care le puteți vizita în Singapore:
- Kranji war memorial
- National Museum Singapore (l-am văzut)
- Fort Canning (l-am văzut)
- Alexandra Hospital
- momorial of the Indian National Army
- turul bateriilor defensive/ fortul Pasir Panjang
- Connaught și Siloso pe Sentosa
- închisoarea Changi
- fosta fabrică Ford unde s-a semnat predarea britanicilor
- Civilian war Memorial (l-am văzut)
După cum vedeți, în ciuda celor patru călătorii în Singapore și a ultimei mai lungi, încă n-am reușit să le văd pe toate. Va trebui să revin.

Iar dacă o bună parte din lupte au fost în Malaezia, ce spune cartea că am putea vizita? Sunt prezentate doar două obiective: Kota Bharu și Alor Star airfields. Pentru că abia s-au păstrat urmele astea, este sugerat ca turistul să-și găsească un ghid foarte bun pentru că majoritatea nu știu să îndrume.

Sper că v-am deschis un pic curiozitatea despre Singapore zilele astea și că am adăugat prin postarea de față și mai multe argumente să vă interesați și voi de această minunată regiune a lumii. Mă văd ușor ca ambasadorul imaginii Singaporului ;)

#istorie #aldoilearăzboimondial #singapore #obiectiveturistice #strategie #leadership

Comment on Facebook

Multumim pentru recomandare, Cornel! Va asteptam cu drag in Malaysia daca vreti sa continuati incursiunea istorica!

În ceață. Într-unul dintre cele mai tari parcuri de distracții. &IChangi Airporttul Changi Airport . Rupt de oboseală. După mult alergat, țCanopy Park Jewel Changi Airport Singapore Airport Singapore . ... See MoreSee Less

2 weeks ago
În ceață. Într-unul dintre cele mai tari parcuri de distracții. În aeroportul Changi Airport . Rupt de oboseală. După mult alergat, țopăit și plimbat. Canopy Park Jewel Changi Airport Singapore .

Pe unele siteuri zice că este acvariul cel mai mare din lume. Pe altele, printre cele mai mari. SEA Aquarium Sentosa este într-adevăr mare și frumos. Iar dacă cu restul atracțiilor mi-e greu să spun dacă le-am repetat sau nu, despre acvarii am făcut cu familia câteva zeci p&acSea Aquarium, Sentosa Singapore Sentosa Singapore ne-am început ziua. Deci ne-am întors pe insula Sentosa. Pentru a treia oară. Oricum, după cum v-am mai spus, puteam să ne petrecem întreaga vacanță doar pe insulița asta și tot nu făceam toate atracțiile.

Coform siteului oficial, acvariul este casa a peste 100 000 de animale, 1000 de specii și 40 de habitate. Nu cred că-i lipsește nimic. Am strâns o colecție impresionantă de poze la acvariu. Însă problema cu genul ăsta de atracții este că nu prea mai revin la poze. Probabil că este și prima dată când le-am răsfoit, ca să fac înregistrarea cu rezumatul pe care tocmai îl public. Am văzut rechini, vulpi de mare, tot felul de crustacee marine, animalele clasice. Dar și câteva specii de care nu-mi mai aduceam aminte. Peștele vampir este doar un exemplu. Peștele elefant altul. Copiii spun că greșesc. Că știau de toate speciile deja. Clar ne plac acvariile. Însă eu cred atenția îmi scade la un moment dat, în timp ce copiii încă înregistrează toate detaliile. Tind să cred că le-am mai văzut și am uitat. La câte acvarii am fost, nu mă miră. Și vom continua să mergem la altele sau să le revedem pe cele la care am mai fost până ne zic copiii că nu mai vor, că nu li se mai pare interesant. Cât despre fereastra mea de atenție, chiar dacă nu mai înregistrez, tot mă simt bine. Acvariile sunt liniștitoare. Dacă nu înveți, meditezi, admiri apa, contemplezi la jocul de lumini prin apa albastră, sau doar te bucuri de timpul petrecut în familie cu anecdote scurte, răspunsuri la întebări sau poze de grup.

Am învățat atâtea specii de animale de când am copii :). Vrei nu vrei, ajungi să stăpânești și tu ca părinte noțiunile care le hrănesc curiozitatea. Unele încep să te și pasioneze. Îmi aduc aminte de câte cărți cu animale și dinozauri avem. Încă de când era Corneluș mic. Cărți cu rechini. Cu meduze. Reviste de la national geographic pentru copii. Enciclopedii și cărți cu numeroase recorduri și curiozități. În particular, acum când scriu, îmi aduc aminte de o enciclopedie de la Disney cu insecte și păianjeni (prima mea enciclopedie cu Winnie Ursulețul și prietenii săi). Cred că încă o știu pe de rost. La fel și Corneluș. Gândacul care ne fascina cel mai mult era gărgărița. Ne uimea că avea elitre. Iar dacă acvarii vom continua să vizităm, filtrăm foarte mult în materie de cărți. Selectăm atenți. Dacă simțim că sunt generalități nu mai luăm. Avem suficiente. Cumpărăm rar cărți cu animale. Drept urmare am plecat de la buticul cu suvenire fără să cumpărăm nimic. Se întâmplă din ce în ce mai des. Avem prea puțin t#copiiprofesionișt cu cărți care nu continuă să ne hrănească pe măsura timpului investit. Astfel se face că doar pe tema găinilor avem cinci cărți cu conținut diferit, specializat, la ce-mi aduc aminte rapid. Despre pești le numărăm în zeci, ș.a.m.d. #copiiprofesioniști

Din 1:49 de minute de montaj, 55 de secunde sunt de la acvariu. Nu mi-a foat greu să selectez ce să pun. Ce a rămas erau foarte neclare :))).

După acvariu am fost la plajă. La plajă...ca la plajă. Doar că o altă plajă tot de pe Sentosa, să încercăm ceva nou. Distanța dintre plaje se măsoară în câteva minute de mers pe jos. Fără mașini. Fără complicații. O linie dreaptă de plaje înlănțuite. La plajă ne-am luat șezlong ca de obicei, cu consumația inclusă. Adică te obligă la o consumație minimă pe care o rezolvi lejer cu ceea ce comanzi de mâncare la prânz. Nu mâncăm mai scump față de alte ieșiri la mese pe litoralul european. Dar dacă bugetul este o problemă, nu ești obligat să-ți iei șezlonguri. Este suficient de mult spațiu pe plajă pentru propria pătură.

Se vede clar că turismul în Singapor a foat lovit de covid și că încă nu și-a revenit. Nu eram singuri pe plajă, dar maj era loc de foarte mulți oameni pe lângă noi. Dacă erau de zece ori mai mult tot aveam spațiu suficient.

Plaja este curată ca lacrima. Gratuită, dacă nu-ți iei șezlong de la un restaurant de pe plajă. Iar dacă vrei să mănânci ieftin și bun, food courturile rămân o opțiune bună și pe Sentosa, deși nu sunt imediat lângă plajă, cred (noi nu am profitat de opțiunea asta, sper să nu vorbesc prostii).

Apa este călduță în Singapore. N-am măsurătorile exacte. Dar nu simți un șoc când te bagi în apă. M-a surprins. Nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată la mare sau la ocean și apa să fie cam ca temperatura de afară, să nu fie nevoie să ies cu buzele mov. Aici câștiga Sentosa încă 1000 de puncte la experiența utilizatorului. Foarte plăcute intratea, statul și ieșitul din apă. V-ați prins că nu sunt genul care să facă duș cu apă rece.

Și-am profitat de suc de pepene. Știu că nu contează prea mult pentru cititor, dar pentru mine este important. Emoțional nu mă pot detașa. Yami! Am profitat vacanța asta de suc proaspăt de portocale și pepene, sau de pepene la micul dejun...Bun-bun.

În drumul spre casă am luat Sentosa Express, un trenuleț făcut ca din acadelele lui Hensel și Grettel în cele mai frumos colorate desene de la Disney. Sunt nișe trenuri scurte, de două vagoane mici, vopsite cu roșu, albastru, verde și cine știe ce alte culori, culori aprinse. Zici că sunt jucării. Iar cum Singaporienii nu fac niciodată ceva pe jumătate, bineînțeles că poți găsi jucării Sentosa Express, machete, la magazinele cu suvenire. Sentosa Express sunt curate-curate și gratuite. Mai spune lumea că nu ai nimic gratuit în Singapore! Și cineva te întâmpină la fiecare stație, înarmat cu măști și trusă de prim ajutor, în caz de nevoie, după necesități.

Iar pentru că tot vine vorba de mască, în afară de Little India, peste tot în aglomerări și în spațiile închise lumea poartă mască. Ceea ce ne-a convenit perfect. Suntem genul care preferă protecție suplimentară cu efort mic, față de riscuri mari, chiar și cu probabilitate mică, dar consecințe grave. Deci, ne-am simțit protejați de mediu, de ceilalți, și am rezonat în consecință.

Iar dacă Sentoda Express face legătura dintre cele două insule, pe insula mamă am luat metroul. Din nou, acces ușor, imediat la prima intrare într-o clădire. Dincolo de ușă te învăluie imediat aerul condiționat și 5-8 straturi de magazine se desfășoară în fața ta, cu toate opțiunile pentru toate nevoile. Indicatoare mai clare n-am văzut nicăieri. Să iei transportul public este foarte simplu. Direcțiile sunt clare. Te deprinzi ușor. Metroul este impresionant se curat. Și poate că sunt doar câteva întâmplări si n-am fost noi la orele de vârf, dar sunt locuri suficiente pentru toată lumea. Era iar aproape gol. Tind să cred că mă înșel și sunt momente când trenurile sunt pline ochi. Ar fi prea frumos altfel.

În mall am dat de primul magazin cu cărti. Partea asta este ciudată. Noi n-am căutat cărți. Dar dacă te plimbi prin gările europene rareori se întâmplă să nu ai un spațiu cu cărți sau reviste. Nu este cazul în Singapore. Păcat. Cărțile par infinit mai rare față de obiectele de lux. Ceea ce nu înseamnă că sunt puține sau insuficiente. Doar că pare ciudat că abia acum am dat peste primul magazin. Înăutru, erau opțiuni faine. Ca într-o gară sau într-un aeroport mediu din Germania sau Franța.

Am profitat și mi-am luat niște cărți scrise de Singaporieni, dar cu teme care mă interesează. Copiii și-au făcut și ei plăcerea. Nu le voi enumera pe toate. Doar una#vacanțt#turism-#Singaporea #acvariule despre familie. Dacă nu știați, Singapore este foarte flexibil pe scară economică și mai rigid în plan social. Homosexualitatea este o crimă încă și se pedepsește cu închisoarea. Iar criza covid cred că a zdruncinat sănătos echilibrul multietnic, simt. Voi ști mai multe după ce o citesc.

Încă o zi minunată s-a terminat pentru noi în Singapore. Nu mai avem mult și plecăm acasă. Mâine este ultima zi. Avem avionul foarte târziu, ceea ce ne va permite să profităm încă o zi aproape plină. Perfect!

#vacanță #turism #singapore #plajă #acvariu
... See MoreSee Less

2 weeks ago

Singapore este un tur de forță pentru industria de lux. 3/4 din imagine, magazinul Apple. 1/4, colțul dreapta-sus, Louis Vuitton. Cele două sunt comparabile în dimensiuni, doar că nu găseam eu cum să le îmbin într-o singură poză, și sunt așezate simetric față de spectacolul de lumini SPECTRA. Peninsulele care extind Marina Bay Sands au fost foarte probabil investiții care ar face să plângă pe oricine din clasa medie mondială. Și-și găsesc locul foarte bine în ansamblul din Marina Bay Sands unde este plin de branduri de lux.

Când scriu postarea asta, parcă nu-mi vine în minte nimic care să compare concentrarea de mărci din Marina Bay Sands cu vreo altă zonă a lumii. Nici măcar bulevardul Champs-Élysées. Și scriu toate astea recunoscând că nu este un domeniu despre care să cunosc prea multe. Sunt doar impresionat de ceea ce-mi este dat să văd.

Putem critica asocierea Apple cu luxul. De acord. Deși când mă uit la apple watch mi-e greu să-l deosebesc de o bijuterie. Arată foarte bine, este finuț și scump. Dacă nu este vorba de lux, este cel puțin o companie cu o ima#Singapore #luxn design exemplar, o companie demnă de așezat aici.

#singapore #lux
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Singapore este un tur de forță pentru industria de lux. 3/4 din imagine, magazinul Apple. 1/4, colțul dreapta-sus, Louis Vuitton. Cele două sunt comparabile în dimensiuni, doar că nu găseam eu cum să le îmbin într-o singură poză, și sunt așezate simetric față de spectacolul de lumini SPECTRA. Peninsulele care extind Marina Bay Sands au fost foarte probabil investiții care ar face să plângă pe oricine din clasa medie mondială. Și-și găsesc locul foarte bine în ansamblul din Marina Bay Sands unde este plin de branduri de lux. 

Când scriu postarea asta, parcă nu-mi vine în minte nimic care să compare concentrarea de mărci din Marina Bay Sands cu vreo altă zonă a lumii. Nici măcar bulevardul Champs-Élysées. Și scriu toate astea recunoscând că nu este un domeniu despre care să cunosc prea multe. Sunt doar impresionat de ceea ce-mi este dat să văd.

Putem critica asocierea Apple cu luxul. De acord. Deși când mă uit la apple watch mi-e greu să-l deosebesc de o bijuterie. Arată foarte bine, este finuț și scump. Dacă nu este vorba de lux, este cel puțin o companie cu o imagine fină, cu un design exemplar, o companie demnă de așezat aici.

#singapore #lux

Un indicator ne spune că am făcut mai bine de 16km pe jos. Păcat că nu ne-am urmărit și restul zilelor. Mi-ar fi plăcut o confirmare că așa a fost în fiecare zi. După oboseala picioarelor când intrăm pe ușă seara foarte târziu, sunt încrezător că așa au arătat toate zilele.

Însă spre deosebire de zilele trecute, azi am făcut ceva cu totul deosebit. O incursiune în lumea multiculturală din Singapore. Incursiune sau imersiune, nu găseam cuvântul potrivit. Turul arăta așa:
- cartierul chinezesc
- cartierul musulman
- cartierul indian
Întoarcere cu metroul la
- Gardens by the bay
Să mai profităm de spectacolul copacilor artificiali și de încă un tur la
- Marina Bay Sands

Cartierul chinezesc îmbina mult mai multe elemente de design modern și de o oarecare curățenie pe care n-am prea găsit-o în cel musulman sau indian. Bineînțeles, scopul era să le țină cât mai aproape de experiențele veritabile. În toate cele trei cartiere, primele trei puncte, am găsit temple, aglomerație, restaurante și obișnuitele magazine cu comercianți și produsele lor pestrițe. Am făcut turul lor în special pentru copii. Eu le mai făcusem. Deși nu-mi aduceam foarte bine ce și cum am mai văzut. Mă așteptam să le placă. Și le-a plăcut. În sensul în care îi interesa. Însă au fost dezamăgiți de aglomerările prea agitate și de lipsa de igienă, atipice Singaporului, și cred că și de dimensiunile reduse. Templele sunt temple. S-au bucurat că le-au văzut. Se simțea interesul clar pentru ele. Cred că puteau sări lejer peste restul.

Distanța dintre cartiere este destul de mare. Noi am ales s-o facem la picior, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte din zi n-a fost în cartiere ci în parcursul dintre ele. Un timp fain împreună. Cu pauze suficiente când a trebuit. Cu perspective inedite descoperite printre străzi și blocuri. De exemplu, după cartierul chinezesc ne-am oprit într-un parc să ne tragem sufletul. Am găsit un balansoar special conceput pentru familia noastră. Apoi am zărit niște găini. Și apoi o cloșcă cu puii săi de găină. Evident eram topiți toți. Apoi doi cocoși care se tot alergau. Cred că am repetat de multe ori ceea ce urmează să spun, dar nu mă pot abține. Este greu să te oprești în Singapore. Să nu te surprindă cu ceva chiar și atunci când vrei să faci doar o pauză. Adică nu găsești găini în toate parcurile din lume. Și cu puișori. În plus, nouă ne mai e și dor de găinile noastre. Găinile, balansoarul, copacii, de parcă tot parcul a fost făcut pentru noi. O altă întâmplare hazlie petrecută când ne întorceam seara-târziu acasă, din asfalt au ieșit niște firișoare de apă care stropeau de jos în sus, eveniment complet neașteptat și îmbucurător. Din senin și răcoritor. Ăsta-i Singaporul care ne va lipsi. Surpriză după surpriză. O descoperire continuă. Cu la fel de multe surprize mici, găini, răcorire neașteptată, ca alea mari, obiectivele standard, clădirile, etc.

Câteva clădiri ne-au dat pe spate cu natura lor. În montaj ar trebui să apară câteva poze. Metroul este imens, larg, curat lacrimă. Ne-a distrat să vedem că sunt interzise fructele Durian în metrou. Apropo! În Singapore se poate folosi direct cardul bancar pe post de bilete. Ceea ce putea să ne pună o problemă nouă și copiilor dacă nu aveam revolut junior, cu carduri dedicate pentru copii. Altfel, trebuia să le fac card pentru bilete de câte 10$ de căciulă, în locul celor 0.08$ cât le-a luat de pe card. Nu este reclamă mascată. Sunt doar un client încântat de revolut. Mai noi, și de revolut junior.

Cred că merită spuse câteva cuvinte și despre mâncare. Constatăm că e destul de ieftină dacă, mâncați în food courturi. Sunt foarte răspândite, bogate în opțiuni și calitatea mâncării este ridicată. Am și pus o poză în montaj cu un restaurant Michelin disponibil într-un food court. Astăzi food courtul a fost Lau Pa Sat, obiectiv cunoscut în Singapore. Sunt zeci de restaurante pentru toate gusturile. Chinezești, coreeane, hong-kong-eze, vietnameze, indiene, turcești, malaeze, tai, chiar și friptură de vită franțuzească, pizza și burgeri. Visul oricărui gurmand (eu nu sunt unul).

Prezența celor trei cartiere nu poate avea doar scop turistic. Cartierele stau mărturie ca diferențe majore între cele trei culturi. Și totuși, integrate, fuzionând cu respect reciproc într-o singură națiune prosperă. Nu mă mai miră acum să găsesc temple de culte foarte diferite unul lângă altul, camere de rugăciuni în malluri sau food courturi având ca scop principal ca cetățenii de diverse culturi să se poată întâlni și să ia masa împreună. Așa pot mânca la aceeași masă, dar cumpără de la restaurante diferite.

Până acum v-am vorbit despre spectacolul din Marin Bay. L-am mai văzut azi. Și tot azi am văzut spectacolul cu copacii artificiali din Gardens by the bay. Uau! Am reușit să trecem rapid la clătit ochii prin mallul de la Gardens by the bay unde magazinele de lux sunt nenumărate. Ne-au atras atenția două amănunte amuzante. Niște omuleți, păpuși, roboți de la 1000$ in sus. Erau și peste 5 sau 10 mii. De obicei nu critic prețurile ridicate, conștienț fiind că prețurile m#vacanț #Singaporee#Revolutăi#templeț#orașă la păpușile a#găinu le găseam rostul. Și-am mai găsit o vitrină la un magazin de optică/ochelari de vedere cu un fel de monștri/viermi care se mișcau. Dacă nu vezi cum se mișcă, poate ai nevoie de ochelari (cred că este mesajul).

Și așa am mai încheiat încă o zi la Singapore. Învățăm, descoperim, profităm, ne simțim bine.
Să ne auzim cu bine!

#vacanță #singapore #revolut #cultură #temple #orașe # arhitectură #găini
... See MoreSee Less

2 weeks ago

Comment on Facebook

Deci tu ai mai fost in Singapore? Nu stiam de Revolut junior, desi si eu folosesc revolut. 🙈 Cat mai stati?

Ar trebui să scrii o carte. 😉

Ce-ati mancat pe-acolo? Poate faci o postare despre asta 😁😊

Cum se umple cana cu lapte și miere în Singapore?! Așa se face.

Vă spuneam cu Singapore este un spectacol. Ieri stăteam la o cafea în Marina Bay Singapore . La un moment dat se aude un zgomot puternic de apă din spatele nostru și începe să curgă apă dintr-un tavan special. Neașteptat. Răcoritor. Interesant. Și am mai scris că Singapore e un mare mall. Cum te bagi undeva, cum îți dai seama că sunt multe straturi subterane cu magazine de lux și pasaje care facilitează accesul în diverse zone. Aici eram înăuntru, în acel mall. Când ne plimbam însă pe afară, ni se părea nouă că e o fântână căreia nu-i găseam interesul. Nu făcea mare lucru. Avea doar câteva urme de apă pe ea. Acum am înțeles care-i era scopul. Să facă efectul ăsta surprinzător și foarte plăcut vizual pentru cei dinăuntru. Mă întreb cum arăta de afară.

Singaporul surprinde de cele mai multe ori. Câteodată o face și subtil, neașteptat, cu câte un detaliu#Singapore.#spectacolă#cafea până acum un latte de neuitat. Tocmai l-am obținut. La Singapore.

#singapore #spectacol #cafea
... See MoreSee Less

2 weeks ago

Astăzi am vizitat istoria Singaporului. Am început cu War Memorial Park, construit pentru comemorarea civililor căzuți în cel de-al doilea război mondial, am continuat cu Fort Canning, ultimul punct de rezistență britanică înainte de capitularea în fața japonezilor, tot cel de-al doilea război mondial, și ne-am petrecut o bună parte din zi la National Museum of Singapore. Zona este plină de atracții turistice pe care noi am ales să le vedem de afară. Cele mai notabile sunt biserica Armeană, Arhivele Naționale, BattleBox, ș.a.m.d.

Dariusici mi-a spus astăzi că lui îi servește istoria foarte mult, dincolo de motivele evidente. L-am întrebat cum și mi-a zis că la joacă. Când își face scenarii de luptă cu lego. Deci dacă nu erau suficiente motive, acum sigur avem. Scurtul dialog este doar o anecdotă. Cu toată mândria spun că Dariusici poate uimi cu câte știe despre războaiele mondiale (și nu doar). Așa că pierderea Singaporului în fața japonezilor este o completare cu detalii apetisante pentru el.

Poate că merită de menționat că suntem fascinați nu doar de amploarea obiectelor create de om, ci și de mărimea elementelor naturale. Copacii sunt atât de înalți! Cu copiii am dat peste niște soldați de furnici foarte mari sau de niște melci de trei ori mai mari decât cei cu care suntem noi obișnuiți. Sper că reiese și din pozele băgate din montaj.

O altă mențiune care-și marită atenția este despre fumat. Am găsit spații în aer liber, parcuri, în care este interzis să fumezi. Sună imposibil, dar se poate. Și nu știu cum sună pentru locuitori, dar pentru mine amenda pare suficient de descurajantă (2000 de dolari).

La muzeu am avut ocazia să vedem un tanc japonez Type 95, bicicletele infanteriei japoneze cu care au parcurs mai mult de 600 de km ca să dăm doar un exemplu de tactică surprinzătoare din partea lor, și să trecem în revistă evenimentele cheie și raportul de forțe. Cred că partea asta a fost și episodul meu favorit. Mai am puțin și termin o carte cu bătălii celebre de la Osprey numită Malaya and Singapore 1941-42. The fall of Britain's empire in the East. Mi-e greu s-o termin datorită detaliilor în care intră, ca la orice carte despre tactică militară. Îmi place mult. Și mi-a fost greu să nu adaug copiilor povestiri și picanterii pe care nu le găseau în muzeu. Cum a fost pierderea 《Prince of wales》, debarcarea japonezilor în Tailanda și de ce acolo, nebunia de la Jitra și așa mai departe. Îmi plac momentele astea pentru că, înainte de orice cunoaștere nouă, ne conectăm îndelung și foarte fain.

Dar ca să nu intru în detalii care ar plictisi pe oricine neinteresat de istorie, reiau doar pe scurt ce am făcut la muzeu
- 700 de ani de istorie (istoria Singaporului)
- o expoziție suplimentară cu Singaporul în cel de-al doilea război mondial
- o a doua expoziție de moment despre evoluția tehnologiei, cu exemplele din lumea Singapore

Această ultimă expoziție ne-a adus aminte de progresul imens pe care l-am făcut în ultimul secol, progres accelerat în ultimele decenii. A fost și partea preferată de Corneluș. Ne-a plăcut oricum tuturor. Mie mi-a adus aminte de cum scriam la început pe telefon. Am și văzut un Nokia 3310. Am avut și eu. Nu ca early adopter, că nu-mi permiteam, dar tot am avut. Ce mult s-a schimbat lumea comunicațiilor chiar și de atunci! Tot aici ne-am plimbat prin apartamente tipice din diverse epoci, am scris la mașini de scris, am văzut cum funcționau primele calculatoare, am văzut casete, televizoare cu tub, primele plăci de sunet și foarte multe alte detalii pe care nu eram capabil să mi le amintesc înainte. Dar ele au făcut parte din cotidianul nostru și le foloseam pe multe dintre ele intensiv. Mi-a mai plăcut și o cameră în care comparau poze cu oameni din anii 60 cu anii 70. Vorbim de poze cu singaporieni, ceea ce aduce o aromă și mai interesantă galariei de la muzeu.

Între galeriile temporare am mâncat, înăuntru, la muzeu. Merită să fac paranteza asta pentru că urmează încă un factor definitoriu pentru Singapore. Singapore este un mare congelator. Era și un afiș cu frigiderul ca cel mai vândut produs în Singapore într-un anumit an, dar am uitat să fac poză...Afară poate fi cald, destul de cald, dar la interior abia pot sta cu bluza pe mine. Există o obsesie în Asia, cred, despre aerul condiționat. N-am căutat să văd de unde vine, dar așa era și în Vietnam sau Coreea de Sud. În metrou, în taxi, în mall, în încăperi, cum era cazul nostru, la muzeu, aerul condiționat scade temperatura cu mult sub ceea ce pot suporta eu pentru mai mult timp. Deci, la masă mi-a dost frig.

La ieșire din muzeu am trecut rapid și pe la o expoziție despre artist și dezvoltarea durabilă. Părea interesantă, dar era deja prea mult.

După muzeu ne-am plimbat spre Marina Bay Sands să ne petrecem seara acolo. Pe drum am văzut alte atracții cheie, fară să intrăm: Teatrul, Casa parlamentului, Galeria Națională, Clarke Quay, etc.

Îmi place la nebunie să-mi petrec seara la Marina Bay Sands. Acolo ne-am petrecut-o și azi ca să închidem seara cu o plimbare pe jos către hotel. Pentru că Singapore este un oraș foarte sigur. De când m-am interesat prima dată de Law and criminality index, Singapore iese mereu printre câștigători. Și nu am observat nimic în toate vizitele mele la un loc, vreu semn care să mă facă să nu mă simt în siguranță. Când eram singur mă plimbam prin toate cartierele foarte târziu. Sunt camere peste tot. E liniște peste tot. Și chiar și oamenii care au băut un pahar mai mult nu sunt agresivi sau băgători de seamă. Cel puțin nu cu mine. Ceea ce nu pot spune despre prea multe din cartierele europene.

Am încercat să selectez în montajul pe care-l atașez la pos#vacanțg#Singaporee#istoriefață de ceea ce tocmai am scris. Dar dacă ceva lipsește cred că ar trebui să vă descurcați cu googleitul. De asta am redat o parte din denumiri, să ușurez căutările. În caz că...Sper sincer să ajute și să mai deschid apetitul pentru Singapore. O țară, un oraș pentru care am dezvoltat o mare pasiune.

#vacanță #singapore #istorie
... See MoreSee Less

2 weeks ago

Comment on Facebook

Ce este cladirea aia colorata de la min 2:46? Aveti indicatoare si in engleza pe-acolo?

Astăzi am fost la Universal Studios Singapore. Știam că-i un parc de distracții și că va fi fain. Nu prea disting ușor ce filme sunt făcute de cine, în afară de Marvel și DC, bineînțeles. De fapt, în materie de filme și cinematografie nu mă pot lăuda cu cunoștințele mele. Rar se întâlnește o persoană care să confunde personalitățile ca mine. Și în principiu mă uit la foarte puține filme pe an. Nu pentru că-mi displace activitatea. Ci pentru că aleg să fac altceva. Prefer să citesc de obicei. La filme mă uit cu copiii. Un film, maxim două pe săptămână, cu tot cu episoadele din diverse seriale. Și trec ușor săptămânile fără să ne uităm la ceva. Rămâne să vă imaginați cât de bine m-am descurcat să anticipez ce filme sunt făcute de Universal Studios.

Reiau câteva denumiri Universal Studios doar cu filmele pe care le-am regăsit și în parcul de distracții care-i poartă numele. Shrek are ditamai palatul și multe atracții. Jurassik park, la fel. Răzbunarea mumiei și Căutătorii de comori sunt în spațiul Egiptului, mare și impunător. Ceva cu Battlestar Galactica, nu știu dacă chiar a fost film sau e făcut doar pentru parc, are roller coasterele cele mai mari. Faine-faine. Cu presiune în stomac, viteză mare, întors mațele pe toate părțile, și oamenii. Tare! Transformers este și el un spațiu care mi s-a părut bine realizat. Iar atracția principală era demențială. Ne-a băgat într-o mașină pe toți patru, ne-au dat ochelari, și ne-am luptat de numa'. Șmecheră experiența. A fost prima cu care am început. A ridicat așteptările sus de tot. Și parcul s-a ținut. Nu ne-a dezămăgit în nicio privință. Au mai fost două spații New York și respectiv Hollywood. Cu clădiri faine, loc de plimbat, și filme despre care eu nu știu nimic. Am recunoscut Muppets și cam atât. Poate că cine cunoștea mai multe se bucura și mai tare. Mai era și o secțiune mică cu Madagascar. Probabil de aici se va naște următoarea vedetă în materie de atracții. Se vede că adaugă la parc ceva mare pe tema filmului, dar nu era dat publicului încă. În mijlocul lor era un trenuleț cu dragonul din Shrek, o pistă foarte scurtă dar cu viteză mare. Un compromis bun de stat la coadă și senzații tari. Nici minionii n-au lipsit. Și alții pe care eu nu i-am recunoscut sau nu mi-i aduc aminte când redau postarea.

Copiii s-au distrat de minune. Noi, părinții, la fel. Eu nu cred că-i un parc pentru adulți, deși erau mulți adulți fără copii. Parcul se află tot pe insula Sentosa unde am mai fost și ieri. Și deși sună mult, îndepărtat de insula mamă Singapore, nu este așa. În 15 minute ajungem acolo cu taxiul.

Taxiul este și el o experiență. În primul rând e ieftin comparabil cu tot ce am văzut până acum în țările dezvoltate. Nu știu cum fac oamenii ăștia să se descurce cu tarifele astea. Taximetriștii nu sunt ca pe la noi. Poate că pot fi frustrați de tarife mici și prețuri la combustibil mari, dar sunt politicoși și încearcă să te ajute. Au centuri pentru toți pasagerii, ca în orice altă țară dezvoltată din UE, cred, și nu sunt mirosuri deranjante în mașină. Aerul condiționat este mereu la maxim, dar eu le cer să-l oprească și o fac fără să strâmbe din nas. Pe mașini sunt afișate modalitățile de plată. Pe mine mă interesează doar dacă se poate cu cardul sau nu și ce tip de card. Sunt mult mai multe opțiuni acolo despre care nu știu nimic. Repetând traseele de mai multe ori pot deduce că nu ne păcălesc pentru că prețul nu se schimbă.

Azi a fost o zi specială în Singapore. Au fost repetiții pentru ziua lor națională. Încă un motiv să nu ne facem ziua la Marina Bay unde se întâmplă festivitățile. Eu nu știu cum fac majoritatea țărilor, dar nu mă așteptam să se facă repetiții la o asemenea scară. Au făcut exact ziua, ei îi spun Preview, cu mii de oameni adunați, poate sute de mii, să cânte, să danseze, să facă spectacol și discurs politic, au simulat toată asta ca să le iasă bine de ziua națională din 9 August. Noi am văzut mulțimea când ne-am întors de la distracții la hotel. Abia din hotel, de la balcon, de unde observam puhoaiele de oameni difuzate în tot orașul. Impresionant. De unde eram noi în timpul zilei vedeam doar avioanele de vânătoare care făceau și ele parte din spectacolul de Preview.

La dus, înspre parc, am îndrăznit să întreb șoferul de taxi dacă Singaporienii sunt mândri de țara lor. A râs. L-am întrebat iar. A zâmbit și mi-a spus că Singapore este 《cumpărături》.Ieri, când șoferul îmi vorbea despre un spital uriaș, nou construit, sau așa părea, l-am întrebat dacă au acces la spitalizare gratuită. Răspunsul a venit tot sub formă de zâmbet: 《în Singapore nu e nimic gratuit》. Bineînțeles că nimic nu e gratuit. Dar a spus-o de așa natură să înțeleg că viața e scumpă și grea. Spitalul pe care tocmai mi-l arătase a fost construit de stat pentru ca oamenii să aibă prețuri mai rezonabile. Un alt șofer, tot ieri, îmi spunea că Singapore e prea mic și că singurul beneficiu este pașaportul cu care poți să mergi în multe țări. La câteva zile petrecute iar în Singapore, după discuții cu mai mulți taximetriști, deloc surprinzător, taximetriștii, cetățeni ai Singaporului, par să fie în pătura de jos într-o societate cu straturi foarte înalte. Nu voi dezvolta despre imigranți tot în postarea asta. Îi amintesc doar ca să ne aducem aminte că se poate și mai jos.

Singapore este într-adevăr un parc de distracții gigantic. Cu totul la dispoziția ta, să consumi imediat. Îmi place la nebunie. Dar Singapore este în același timp și o țară ca oricare alta. Cu unii cetățeni mai împliniți decât alții. Rămâne să revin mai târziu la miracolul Singapore și cu informații despre economia lor. Pentru că nu mai există o țară care să-și fi multiplicat PIB-ul ca Singapore. O țară în care spre surprinderea tuturor există produ#Singaporeă#universalstudios #taxig#vacanțrea este la ea acasă. Chiar azi mă uitam prin magazine și este plin de produse din toată lumea, în special europene. N-am găsit nimic românesc, dar am găsit franțuzești, italiene,suedeze, germane, ș.a.m.d. Apa. Apa minerală vine din Italia mai peste tot. Cea plată din Franța sau Singapore până acum. Mă grăbesc un pic când zic, deși nu cred că greșesc prea tare, Singapore este globalizarea în forma ei cea mai pură.

#singapore #universalstudios #taxi #vacanță
... See MoreSee Less

3 weeks ago

Comment on Facebook

Super! 🥰 Si pentru parinti si pentru copii! 🙂

Dar voi unde stati? La hotel? Preturile de cazare sunt si ele comparabile cu ce e in Paris, spre exemplu?

Mă uitam pe pozele făcute de mine și mi-am dat seama că sunt o catastrofă totală la făcut poze. Am așa: 14 selfiuri cu mine, făcute la plajă, unul după altul, că nu vedeam nimic pe ecran. În toate am ochii închiși și privirea în altă parte, de parcă suportam mai bine poza dacă priveam oriunde doar în cameră nu, bineînțeles, cu ochii închiși în toate. Vreo douăzeci de poze cu copiii. Alea sunt faine, dar private. Nu există poze ratate cu copiii. Încă 34 de grofies. Desincronizate perfect aproape toate. Dar noi ne acceptăm așa cum suntem. Și încă vreo 15 poze și filmulețe cu peisaje. Din astea am ales videoul ăsta. Par multe poze, dar eu fac 20 de poze într-un minut și nu mă mai ating de telefonc ceva timp. De unde și calitatea lor foarte probabil.

Azi am făcut așa: telegondola spre insula Sentosa. Faină-faină experiența. Și insula. E plină ochi de chestii de distracții. Ăsta-i și scopul ei. Puteam lejer toată vacanța să ne-o petrecem doar pe Sentosa. Noi căutam azi îndeosebi plaja. Ne-am oprit la primul petec de plajă, liberă, curată, nu mai scriu...Și ne-am stors ultimul strop de energie dându-ne cu sania. Atracției îi spune Skyline Luge Sentosa. Puteți googleii. Las și eu un link în comentarii. Nu mai făcusem niciodată. M-am simțit un pic ca în vacanțele la ski. Ritualul fiind asemănător. Mai multe piste, telescaun, un pic de așteptare între ture și adrenalină în limite corecte pentru ieșirile în familie. Poate că singurul punct mai puțin atractiv a fost prețul. Ca la ski...

Înregistrarea din postare este făcută în telegondolă exact în mometul dintre insule. Un număr considerabil de nave poate fi observat în depărtări.

Singapore nu ne-a dezamăgit nici azi. Poate doar gândul că indiferent cum vom face nu vom putea vizita tot. Doar câteva luni de distracție continuă au potențialul de a consuma toate obiectivele. Dar cine știe ce-am mai fi descoperit.

Spuneam că Singapore este orașul spectacol. Am uitat să vă spun că Singapore este și un mall uriaș. Totul este conectat subtil,potrivit bine, în armonie cu natura. Ca vizitator îți este imposibil de anticipat mărimea și profunzimea mallurilor subterane. Ieri am intrat într-unul doar ca să cer o hartă de la un punct turistic. Imediat am găsit unul. Îmi dau o hartă. Mă uit mai bine la ea. Era harta mallului. Eu căutam harta Singaporului. Doar faptul că ți se dă o hartă pentru mall spune ceva despre magnitudinea la care totul este dezvoltat aici. Și da. Ai nevoie de hartă. Dar Singapore mai este și un gigantic parc de distracții. Doar pe Sentosa unde am fost azi erau multe parcuri de atracții, printre care și un Universal Picture#vacanț #Singaporej#sentosa plaje. Asta este Singapore până acum: spectacol, mall, parc de distracții. De adăugat imens la toate. Mâine vedem ce definiții mai găsim.

#vacanță #singapore #sentosa
... See MoreSee Less

3 weeks ago

La grădina zoologică din Singapore poți avea senzația că animalelele vin să vadă oamenii. Ele sunt libere, oamenii se deplasează prin niște culoare bine delimitate, în condiții sigure pentru toate viețuitoarele, bineînțeles.

Tot felul de maimuțele s-au plimbat printre noi. Una a venit și ne-a și furat de pe masă în timp ce noi mâncam. Cred că dacă nu făceam nimic fain toată ziua și aveam doar Întâmplarea asta cu micul hoț copiii erau deja încântați. Dar ziua a fost plină. Am făcut un tur cu barca pe un Amazon în miniatură. Ne-am plimbat noaptea printre animale.

Ne-am apropiat de un Tucan foarte prietenos și care nu părea să se sfiască de noi. Am admirat lamantini și alte înotătoare în câteva acvarii mari. Am găsit și pești care săreau din apă după hrană și se chinuiau să se întoarcă de pe uscat. Voi pune un filmuleț mai jos. Șopârle mari se plimbau nestingherite printre noi. Și găinușe, niște păuni, și niște capybara...

N-am cum să redau atâtea ore în câteva cuvinte. Cred că s-a înțeles oricum. Ne-a plăcut! Ne-au plăcut urangutanii, elefanții, ne-au uimit gavialii și alți crocodilieni și ne aducem aminte zâmbind despre o broască care arăta ca treaba mare. Mie mi-a plăcut un leu cum s-a pus singur în scenă, noaptea, la turul Night Safari. Am încercat o poză, dar nu prea mi-a ieșit.

Am mai scris despre grădina zoologică din Singapore. Cred că este a treia oară pentru mine. Poate a patra și îmi scapă mie o amintire de la penultima vizită. Însă cel mai important este că azi a fost prima dată în familie. Am început cu grădina zoologică, apoi River Safari și am încheiat cu Night Safari. De dimineața până noaptea târziu, am stat la grădina zoologică.

În comentarii veți găsi înregistrarea cu aceeași maimuțică care ne-a furat mâncarea de pe masă. A#vacanți#zoo&#Singaporea#orașdevirima dată. Dar cum evit să mai pun fețele copiilor de ceva timp am ales o înregistrare în care noi nu apărem. Când vine și ne ia un pahar gol de înghețată.

#vacanță #zoo #Singapore #orașDeVis
... See MoreSee Less

3 weeks ago
La grădina zoologică din Singapore poți avea senzația că animalelele vin să vadă oamenii. Ele sunt libere, oamenii se deplasează prin niște culoare bine delimitate, în condiții sigure pentru toate viețuitoarele, bineînțeles. 

Tot felul de maimuțele s-au plimbat printre noi. Una a venit și ne-a și furat de pe masă în timp ce noi mâncam. Cred că dacă nu făceam nimic fain toată ziua și aveam doar Întâmplarea asta cu micul hoț copiii erau deja încântați. Dar ziua a fost plină. Am făcut un tur cu barca pe un Amazon în miniatură. Ne-am plimbat noaptea printre animale. 

Ne-am apropiat de un Tucan foarte prietenos și care nu părea să se sfiască de noi. Am admirat lamantini și alte înotătoare în câteva acvarii mari. Am găsit și pești care săreau din apă după hrană și se chinuiau să se întoarcă de pe uscat. Voi pune un filmuleț mai jos. Șopârle mari se plimbau nestingherite printre noi. Și găinușe, niște păuni, și niște capybara...

N-am cum să redau atâtea ore în câteva cuvinte. Cred că s-a înțeles oricum. Ne-a plăcut! Ne-au plăcut urangutanii, elefanții, ne-au uimit gavialii și alți crocodilieni și ne aducem aminte zâmbind despre o broască care arăta ca treaba mare. Mie mi-a plăcut un leu cum s-a pus singur în scenă, noaptea, la turul Night Safari. Am încercat o poză, dar nu prea mi-a ieșit.

Am mai scris despre grădina zoologică din Singapore. Cred că este a treia oară pentru mine. Poate a patra și îmi scapă mie o amintire de la penultima vizită. Însă cel mai important este că azi a fost prima dată în familie. Am început cu grădina zoologică, apoi River Safari și am încheiat cu Night Safari. De dimineața până noaptea târziu, am stat la grădina zoologică. 

În comentarii veți găsi înregistrarea cu aceeași maimuțică care ne-a furat mâncarea de pe masă. A fost prinsă în flagrant și prima dată. Dar cum evit să mai pun fețele copiilor de ceva timp am ales o înregistrare în care noi nu apărem. Când vine și ne ia un pahar gol de înghețată.

#vacanță #zoo #Singapore #orașDeVis

Comment on Facebook

Leul de la night safari - nu se vede bine, și nu era nicio mov :)))

View more comments

Singapore orașul spectacol. Serios! Cred că dacă ar pune bilete la intrare n-ar mira pe nimeni. Totul uimește, fiecare pas ne încântă. Aici așteptam înainte de spectacolul cu apă și lasere. Spectacol în spectacol.

Eu mi-am propus să pun o singură poză pe zi în vacanțele mele. Mi-a fost foarte greu să aleg. Dar îmi era greu să aleg și înainte. Poate că doar emoția mea este mai mare, călătoria cu familia la Singapore fiind un vis mai vechi pe care tocmai mi l-am îndeplinit.

Am ales poza asta pentru că suntem pe malul care mă impresionează cel mai mult și cu care voi face poze mâine de pe partea opusă. Este vorba de malul ăla cu vaporul peste cele trei clădiri. O minunăție de arhitectură. Urmează...Și-am mai ales poza asta pentru că spectacolul care a urmat este unic Singaporului și l-am vândut acasă foarte bine. Le-am tot spus că trebuie să-l facem de mai multe ori. Experiența așteptării acolo și urmăririi spectacolului este tot specifică locului. Cum se adună oamenii, disciplina lor, liniștea,... o oarecare armonie. Ceva despre care nu crezi până nu vezi. Spectacolul are un NPS maxim. Întreaga familia l-a apreciat. Dacă căutați pe internet SPECTRA – A LIGHT & WATER SHOW veți găsi mai multe informații, sigur mai faine față de ce aș putea înregistra și partaja eu. Și nu în ultimul rând: magnitudinea tabloului cu zgârie-nori.
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Singapore orașul spectacol. Serios! Cred că dacă ar pune bilete la intrare n-ar mira pe nimeni. Totul uimește, fiecare pas ne încântă. Aici așteptam înainte de spectacolul cu apă și lasere. Spectacol în spectacol.

Eu mi-am propus să pun o singură poză pe zi în vacanțele mele. Mi-a fost foarte greu să aleg. Dar îmi era greu să aleg și înainte. Poate că doar emoția mea este mai mare, călătoria cu familia la Singapore fiind un vis mai vechi pe care tocmai mi l-am îndeplinit.

Am ales poza asta pentru că suntem pe malul care mă impresionează cel mai mult și cu care voi face poze mâine de pe partea opusă. Este vorba de malul ăla cu vaporul peste cele trei clădiri. O minunăție de arhitectură. Urmează...Și-am mai ales poza asta pentru că spectacolul care a urmat este unic Singaporului și l-am vândut acasă foarte bine. Le-am tot spus că trebuie să-l facem de mai multe ori. Experiența așteptării acolo și urmăririi spectacolului este tot specifică locului. Cum se adună oamenii, disciplina lor, liniștea,... o oarecare armonie. Ceva despre care nu crezi până nu vezi. Spectacolul are un NPS maxim. Întreaga familia l-a apreciat. Dacă căutați pe internet SPECTRA – A LIGHT & WATER SHOW veți găsi mai multe informații, sigur mai faine față de ce aș putea înregistra și partaja eu. Și nu în ultimul rând: magnitudinea tabloului cu zgârie-nori.

Comment on Facebook

Cristian Obreja foarte interesant, thanks

O vacanță de neuitat!

Parca Singapore era orasul cu "Height Datum" ? youtu.be/lxSlLKl_UBQ?t=2551 Nivelul de referinta fixat la intreaga tara deasupra caruia se extinde proprietatea privata: Sustainable Underground Space. Chiar citeam despre asta mai devreme 🙂

Cam putin "o singura poza pe zi" 😁😁😁 Arata-ne si noua, la muritorii de rand, ce frumuseti vedeti pe-acolo! 🥰😘

... See MoreSee Less

3 weeks ago

Urmează Singapore în famil#vacanțacanță ... See MoreSee Less

3 weeks ago
Urmează Singapore în familie. 

#vacanță

Comment on Facebook

Vacanta placuta! ☀️

Cool

Când o carte începe așa îți spui că trebuie să fie ceva fain în ea. Carte de vacanță pentru mine. Acum încep s-o citesc. Pe drum. Pe drum spre o vacanță nebunească, cum n-am mai avut până acum în familie. Revin mai târziu. Să mă știu#AlDoileaRăzboiMondial#romant#vacanțwestern front.

#aldoilearăzboimondial #roman #vacanță
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Când o carte începe așa îți spui că trebuie să fie ceva fain în ea. Carte de vacanță pentru mine. Acum încep s-o citesc. Pe drum. Pe drum spre o vacanță nebunească, cum n-am mai avut până acum în familie. Revin mai târziu. Să mă știu în avion :D.

All quiet on the western front.

#aldoilearăzboimondial #roman #vacanță

Le-am mai citit cartea asta acum câțiva ani. Dariusici era mic și nu-i plăcea. Prea lungă. Prea complexă. Avea trei anișori. Corneluș asculta topit tot. Într-o zi, când Dariusici era bolnăvior, nemaiștiind cum să petrec timp lângă el în pat, i-am propus să-i citesc din cartea asta. A strâmbat inițial din mustăți. Cred că și-a adus aminte că le-am citit cândva și lui nu i-a plăcut. Ajunsesem atunci, pentru o perioadă foarte scurtă, să le citesc separat. Noi tot am profitat. Cititul la culcare a fost și cred că va rămâne un moment plăcut. Oricum, important este că nu-și aducea aminte de ea cu plăcere. Și încep eu să-i citesc și-mi spune după primele două capitole, deși bolnav, mucos, cu temperatură, că mai vrea. Îi plăcea. După ce Dariusici s-a făcut bine le-am propus să le-o citesc la culcare. Alternam cu seria Eragon II - Cartea Primului Născut și altele pe care le mai strecurăm când avem chef. De data asta Corneluș spune: parcă n-am chef. Apoi l-a prins și pe el înapoi. Nu-și mai aducea aminte povestea și cum se va termina. Dar știa ce gen de carte este. Doar aventură. Nici glume. Nici complexitate. Nici știință. De unde trag eu concluzia că este o carte pentru copii între 5 și 9 ani. Corneluș vrea scenarii mai complexe. Mult mai complexe. Pe Dariusici încă îl mulțumește aventura, dinamica multă. Nu-i obligatoriu să fie conținut cu substraturi. Probabil că nu va mai dura mult până când nici lui Dariusici nu-i vor mai plăcea cărțile de genul Pisicile Războinice. Adică îi plac cărți ca Dune, Eragon, Furnicile,etc.

Ciudat că mie tot îmi plac. Dar citesc mai puțin decât citesc copiii mei. Probabil că sunt mai puțin selectiv.

Acum că am terminat primul număr, toată lumea părea să fi#cititlaculcarei#seara #tatăprofesionisn#carte

Un indicator bun pentru mine este monentul în care-mi vor cere numărul doi.

#cititlaculcare #seara #tatăprofesionist #carte
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Le-am mai citit cartea asta acum câțiva ani. Dariusici era mic și nu-i plăcea. Prea lungă. Prea complexă. Avea trei anișori. Corneluș asculta topit tot. Într-o zi, când Dariusici era bolnăvior, nemaiștiind cum să petrec timp lângă el în pat, i-am propus să-i citesc din cartea asta. A strâmbat inițial din mustăți. Cred că și-a adus aminte că le-am citit cândva și lui nu i-a plăcut. Ajunsesem atunci, pentru o perioadă foarte scurtă, să le citesc separat. Noi tot am profitat. Cititul la culcare a fost și cred că va rămâne un moment plăcut. Oricum, important este că nu-și aducea aminte de ea cu plăcere. Și încep eu să-i citesc și-mi spune după primele două capitole, deși bolnav, mucos, cu temperatură, că mai vrea. Îi plăcea. După ce Dariusici s-a făcut bine le-am propus să le-o citesc la culcare. Alternam cu seria Eragon II - Cartea Primului Născut și altele pe care le mai strecurăm când avem chef. De data asta Corneluș spune: parcă n-am chef. Apoi l-a prins și pe el înapoi. Nu-și mai aducea aminte povestea și cum se va termina. Dar știa ce gen de carte este. Doar aventură. Nici glume. Nici complexitate. Nici știință. De unde trag eu concluzia că este o carte pentru copii între 5 și 9 ani. Corneluș vrea scenarii mai complexe. Mult mai complexe. Pe Dariusici încă îl mulțumește aventura, dinamica multă. Nu-i obligatoriu să fie conținut cu substraturi. Probabil că nu va mai dura mult până când nici lui Dariusici nu-i vor mai plăcea cărțile de genul Pisicile Războinice. Adică îi plac cărți ca Dune, Eragon, Furnicile,etc. 

Ciudat că mie tot îmi plac. Dar citesc mai puțin decât citesc copiii mei. Probabil că sunt mai puțin selectiv. 

Acum că am terminat primul număr, toată lumea părea să fi profitat suficient. A câștigat binele...

Un indicator bun pentru mine este monentul în care-mi vor cere numărul doi.

#cititlaculcare #seara #tatăprofesionist #carte

Despre cel de-al doilea război mondial. Malaezia-Singapore contra Japoniei. Sau despre căderea imperiului britanic de est în fața japonezilor. Iar ca mai toate confruntările militare, o povestire despre leadersh#istories#tacticimilitarel#weekende#studiustudiu ... See MoreSee Less

3 weeks ago
Despre cel de-al doilea război mondial. Malaezia-Singapore contra Japoniei. Sau despre căderea imperiului britanic de est în fața japonezilor. Iar ca mai toate confruntările militare, o povestire despre leadership. 

#istorie #tacticimilitare #weekend #studiu

Ați auzit de cântecul lui Roland? Asta-i cartea care desenează faimoasa epopee din literatura franceză. Carol cel Mare (franc, cu care se mândresc francezii un pic mai mult decât ar trebui, cred eu) lupta cu diverse neamuri germanice spre lărgirea Regatului Francilor și creștinizarea păgânilor. Povestea începe cu trecerea prin foc și sabie a saxonilor din nord. Urmează botezul forțat și multe alte detalii fascinante ca distrugerea lui Irminsul.

Apoi autorii trec la hotărârea traversării Pirineilor într-un fel de cruciadă creștină francă și pornirea marșului spre Zaragoza. Roland este prezentat ca un tânăr voinic, rebel, primul la arme, deosebit de curajos.

Când ajung la Pampelune, localitate puțin semnificativă bască, Carol îl ia ca prizonieri pe urmașul lui Ximeno și pe mama sa. Cine știe?! Poate că dacă lucrurile se întâmplau altfel aici, poate că nu mai aveam Cântecul lui Roland.

Ajunși la Zaragoza, sunt surprinși de rezistența acesteia, se angajează la un asediu pentru care nu erau p#benzidesenates#weekwend #istorieumăr. Cu asediul. Cu Roland în plină luptă.

#benzidesenate #weekwend #istorie

Pasul Roncevaux este o trecătoare montană înaltă din munții Pirinei în apropriere de granița dintre Franța și Spania. Pasul este situat lângă Roncesvalles și Saint-Jean-Pied-de-Port
... See MoreSee Less

4 weeks ago
Ați auzit de cântecul lui Roland? Asta-i cartea care desenează faimoasa epopee din literatura franceză. Carol cel Mare (franc, cu care se mândresc francezii un pic mai mult decât ar trebui, cred eu) lupta cu diverse neamuri germanice spre lărgirea Regatului Francilor și creștinizarea păgânilor. Povestea începe cu trecerea prin foc și sabie a saxonilor din nord. Urmează botezul forțat și multe alte detalii fascinante ca distrugerea lui Irminsul. 

Apoi autorii trec la hotărârea traversării Pirineilor într-un fel de cruciadă creștină francă și pornirea marșului spre Zaragoza. Roland este prezentat ca un tânăr voinic, rebel, primul la arme, deosebit de curajos. 

Când ajung la Pampelune, localitate puțin semnificativă bască, Carol îl ia ca prizonieri pe urmașul lui Ximeno și pe mama sa. Cine știe?! Poate că dacă lucrurile se întâmplau altfel aici, poate că nu mai aveam Cântecul lui Roland.

Ajunși la Zaragoza, sunt surprinși de rezistența acesteia, se angajează la un asediu pentru care nu erau pregătiți. Așa se termină primul număr. Cu asediul. Cu Roland în plină luptă.

#benzidesenate #weekwend #istorie

Pasul Roncevaux este o trecătoare montană înaltă din munții Pirinei în apropriere de granița dintre Franța și Spania. Pasul este situat lângă Roncesvalles și Saint-Jean-Pied-de-Port

... See MoreSee Less

4 weeks ago

Istoria Malaezilor - Sejarah Melayu

Legende indigine care aduc aminte și de Singapore, obiectul meu de studiu. Puțin credibile din punctul de vedere istoric. Rămân interesante ca anecdote, povești de adormit copiii sau doctrină politică.

În secolul al XIV-lea, Temasek (Singapore) era un oraș dezvoltat, cu numeroși străini și cu recunoaștere în toată lumea (chiar dacă aici cred că se referă la orizontul Asiei). O parte din reputație venea pe linie ereditară, regii s-ar fi tras din descendenții lui Alexandru cel Mare și o prințesă indiană.

Primul rege din această linie și care să fi domnit peste Temasek se numea Sri Tri Buana (lordul celor trei lumi: zeii, oamenii și infernul). Mai pragmatic, era stăpânul Sumatrei. Călătorind spre Nord-Est pentru fondarea unui nou oraș, zărește pământ cu nisip atât de alb de parcă era o foaie de pânză. Era Temasek.

Și apoi urmează ceea ce va rămâne în istorie ca mitul fondator al Singapore. Când Sri Tri Buana a călcat pe insulă a zărit un animal cu corpul roșu și capul negru. Un animal care părea puternic și foarte rapid. Sfătuitorul șef îi spune că acea creatură se numea pe vremuri un Leu. De unde și denumirea de Singapura: Orașul Leu.

Se pare că până acum nu s-a găsit nicio urmă de leu mai la est de India, și cu siguranță, niciodată în Singapore. În realitate, pe la 1300 denumirea de Singapura era destul de populară în regiune. Simbolul leului fiind asociat adesea cu Budismul, înainte de venirea Islamului. Deci, au existat mai multe Singapura. În Vietnam, Siam, vestul Javei și chiar și în India. Totuși, pentru Temasek, numele de Singapore a rămas.

Tocmai le-am citit copiilor scurtul text de mai sus, să ne bucurăm împreună d#studiui#istorie #Singaporep#tatăprofesionisminunatei Cetăți-Stat Singapore. Le-a plăcut. Poate vă va plăcea și vouă.

#studiu #istorie #singapore #tatăProfesionisy
... See MoreSee Less

1 month ago
Istoria Malaezilor - Sejarah Melayu

Legende indigine care aduc aminte și de Singapore, obiectul meu de studiu. Puțin credibile din punctul de vedere istoric. Rămân interesante ca anecdote, povești de adormit copiii sau doctrină politică. 

În secolul al XIV-lea, Temasek (Singapore) era un oraș dezvoltat, cu numeroși străini și cu recunoaștere în toată lumea (chiar dacă aici cred că se referă la orizontul Asiei). O parte din reputație venea pe linie ereditară, regii s-ar fi tras din descendenții lui Alexandru cel Mare și o prințesă indiană.

Primul rege din această linie și care să fi domnit peste Temasek se numea Sri Tri Buana (lordul celor trei lumi: zeii, oamenii și infernul). Mai pragmatic, era stăpânul Sumatrei. Călătorind spre Nord-Est pentru fondarea unui nou oraș, zărește pământ cu nisip atât de alb de parcă era o foaie de pânză. Era Temasek. 

Și apoi urmează ceea ce va rămâne în istorie ca mitul fondator al Singapore. Când Sri Tri Buana a călcat pe insulă a zărit un animal cu corpul roșu și capul negru. Un animal care părea puternic și foarte rapid. Sfătuitorul șef îi spune că acea creatură se numea pe vremuri un Leu. De unde și denumirea de Singapura: Orașul Leu. 

Se pare că până acum nu s-a găsit nicio urmă de leu mai la est de India, și cu siguranță, niciodată în Singapore. În realitate, pe la 1300 denumirea de Singapura era destul de populară în regiune. Simbolul leului fiind asociat adesea cu Budismul, înainte de venirea Islamului. Deci, au existat mai multe Singapura. În Vietnam, Siam, vestul Javei și chiar și în India. Totuși, pentru Temasek, numele de Singapore a rămas.

Tocmai le-am citit copiilor scurtul text de mai sus, să ne bucurăm împreună de istoria lumii, în special de istoria minunatei Cetăți-Stat Singapore. Le-a plăcut. Poate vă va plăcea și vouă.

#studiu #istorie #singapore #tatăProfesionisy

Studiu de dimineață. Carte bună. Cafea bună. Vreme bună. Weekend fain.

Cartea: diffusion of innovations
... See MoreSee Less

1 month ago
Studiu de dimineață. Carte bună. Cafea bună. Vreme bună. Weekend fain.

Cartea: diffusion of innovations

Cu părul creț

#magie #grădin
... See MoreSee Less

1 month ago
Cu părul creț

#magie #seară #lună #grădină

Comparație artistul AI față de omul artist. Continui să fiu impresionat de progresul pe care-l facem. Tehnologie care uimește. Tehnologie care inspiră.

OpenAI DALL-E 2 - AI or Artis
... See MoreSee Less

1 month ago
Comparație artistul AI față de omul artist. Continui să fiu impresionat de progresul pe care-l facem. Tehnologie care uimește. Tehnologie care inspiră. 

OpenAI DALL-E 2 - AI or Artis