Am publicat pe Facebook
La mulți ani, România!
Să tot treci prin Paris
atenție că poate e vreo unul din ei pe o listă facebook și iar te amenință cu ban-ul 🤓
Îmi place articolul de mai jos din două motive:
1. Prezintă esența unui ideal de educație cu care sunt foarte aliniat. Ca angajat și angajator, mă regăsesc ușor în răspunsurile domnului Mircea. Ca părinte, cam astea sunt și axele care mă interesează cel mai mult la copii fără a considera una mai importantă față de celelalte. Aș mai fi adăugat nevoia unei axe financiare, despre cum să prosperi într-o lume foarte dinamică, cum și cine fac banii, istoria banilor, etc. Și o axă ecologică. Cum să profităm pe timpul vieții noastre creând și lăsând posibilități și pentru generațiile următoare...
2. Reflectă distanța dintre elitism și realitate prin comentariile articolului. Domnul Mircea vorbește despre valori, ceilalți, părinții, copiii sau profesorii au nevoie de concret. O direcție clară pe ceva mai mult timp (strategie) și o programă care să reflecte direcția dată. Probabil că cel mai ineficient mod de a aduce schimbare este prin exerciții de valori. Adevărata schimbare vine din modul în care se iau decizii. Cine vrea#educațiimpact, aici se va uita.
#educație
Ce înseamnă o școală bună - Mircea Miclea - Edupedu.ro
www.edupedu.ro
Cele șase axe pe care o școală trebuie să le ia în calcul atunci când vrea să dezvolte potențialul copiilor pe care-i învață au fost enumerate și explicate de Mircea…Am avut acum câteva luni o postare despre alegirile din Italia și de atunci nu mă mai lasă notificările astea în pace. Nici n-am înțeles ce-am încălcat ca regulă. Doar am pus o poză cu Musollini. Cred că lumea mă cunoaște. Ultimul lucru pe care l-aș face ar fi să susțin fasciști sau ceva. Dar cred că algoritmul Facebook s-a pus rău de tot cu mine. De atunci îmi spun că singurul loc sigur în care ar trebui să scriu este la mine pe blog. Ciudat.
Laisse tomber FB, Corneliu ! Les algorithmes de ce truc sont des pièges, tu es pourtant bien placé pour le savoir. Et de plus, les commentaires sont souvent débiles …
Săptămâna asta ajung la Lyon. Trebuie neapărat să regăsesc librăria de unde am luat cărțile astea. Mi-am luat și valiza mar#benzidesenates#marvelmarvelCred că au trecut două luni de când tot visez să mai trec prin ele. Le-am cumpărat pe modul turist când treceam cu familia prin Lyon. Noroc că am o familie înțelegătoare. Bagajele suplimentare pentru cărți au devenit o normalitate. Am avut norocul să intrăm într-un magazin cu benzi desenate la mâna a doua. Și-am găsit multe serii. Am cumpărat doar una. Una dintre cele mai încâlcite și fascinante. Cu multe ramificații ulterioare în universul Marvel.
#marvel #marvelnow #comics #weekend
Duminică de toamnă. Cu copiii. În familie. Și un vin roșu pentru adulți. Ascultăm povești ca î#weekende.
#weekend
Știați de Andrei Ardelean? Omorât de Văduva Neagră. Este separatist symkarian și a făcut un atentat cu bombă împotriva FMI în urma căruia au murit aproape 150 de persoane. Linkul mai jos.
Citeam de duminică. Wake the dragon - Avengers (vol.#relaxareie 2013. #relaxare. Și dau de personajul ăsta. Abia omorât la Hong Kong. În carte, spre deosebire de articol,scrie despre 125 de victime în urma atentatului lui Andrei la Timișoara. Dacă nu vă sună cunoscut personajul probabil că nu trăiți în Universul bun. Planeta Pământ#marvel
#comics #benzidesenateiversul Marvel!
#marvel #comics #benzidesenate
Am terminat Demon Slayer. Corneluș le-a citit de cel puțin trei ori. Acum câteva săptămâni l-am intrebat și era a treia oară. Mi le-a recomandat și mie, dar nu reușeam. Am stat la prima carte două săptămâni. Nu mă prindea. Eram obosit. Cu diverse preocupări. Nu mă atrăgea. Simțeam că lui Corneluș i se părea ciudat că nu pot citi primul număr. Ce-i așa greu?! Mult? E doar manga. M-a întrebat de două ori dacă nu mi-a plăcut recomandarea lui.
M-am apucat serios. Și a fost faină. Ce chestie! De mult nu mai sunt doar eu cel care vine cu informații noi. De foarte mult. Acum sunt mai mult în modul recuperare. Deja nu mai pot citi tot ce citesc ei. La romane nici nu mai zic. Îmi e și mai greu. Și totuși, îmi văd datoria mea de tată neîmplinită fără să mă țin și eu de interesele lor. Și profit. E greu să mă apuc. Dar e fain de fiecare dată. După ce am citit primele trei numere mi-a fost mai ușor. M-a prins povestea. Și nu încetez să mă gândesc la norocul le care-l au copiii mei să trăiască vremurile astea. Să poată explora atâtea lumi. Atâtea aventuri. Atâtea credințe. Și eu că îi am pe ei.
Acum m-a întrebat Dariusici dacă nu mă interesează Dragon Ball. Alea vechi. Primele. Că sunt faine. Am să mă apuc. Și-am să profit. Și-o să urmeze multe discuții faine despre personaje pe care le cunosc prea puțin și aventurile lor. Si cel mai important, mă voi conecta cu Dariusici la modul cel mai simplu. O conexiune simplă și altfel, dar tot profundă.
Ceea ce înțeleg și modul în care privesc copiii poveștile astea imaginare spune multe despre ei, despre provocările lor și despre evoluția maturității lor ca viitori filozofi ai lumii.
De fiecare dată când renunț la ceva ce vreau să fac eu, să citesc eu pentru mine, ca să fac ceva legat de copii, de fiecare dată, fără excepție, simt un sentiment de împlinire. De recunoștință. E faină viața singur. E fain sa te retragi și să exiști. Dar este infinit mai fain să coexiști. Să le citesc seriile lor preferate nu este ca cititul împreună. Si manga nu prea putem citi împreună. Să ne uităm trei la o carte nu mai este la fel de simplu pe măsură ce corpurile lor devin mai mari. Deci, este vorba clar de o experiență diferită. La fel de faină ca cititul împreună, deși diferită.
Scr#tatălprofesionisă le spun și copiilor ce mi-a plăcut cel mai mult la Demon Slayer. A venit rândul meu să vin cu o interpretare.
#tatălprofesionist
Și acum stresul așteptării... Va recunoaște înfrângerea sau urmează un nou Capitol brazilian? La un discurs public de acum 3-4 săptămâni, Bolsanaro a spus că sunt trei moduri în care se vor termina alegerile: cu el președinte, cu el mort sau cu el în pușcărie. Preș #alegerin#democrați#politică #alegeri #democrație
Lula beats Bolsonaro in Brazil's historic presidential runoff
Winning what is escribed as the most divisive election in the country’s history, Lula received 50.9% of the vote and Bolsonaro 49.1%, according to the country’s election authority.
Copiii au văzut ieri primul film slab. Nu o spun eu, o spun ei. De ce este primul film? Cred eu, singurul film. Pentru că ne uităm la foarte puține.
Nouă ne place ciclul Moștenirea de Christopher Paolini. Cărțile sunt faine, în special înainte de culcare. Aventură, elfi, magie, dragoni, pitici, etc. Mai avem puțin și terminăm tot ciclul. Suntem pe finalul cărții a treia, Brisingr.
Fimul este diametral opus cărții. În zece minute de film am trecut peste primele o sută de pagini. Adică peste foarte multe detalii. Efectele grafice lasă de dorit mult de tot, chiar și pentru un film din 2006. Și-mi vine să scriu despre asta pentru că nu i-am mai auzit pe copii să se simtă dezamăgiți de un film până acum. A venit și vremea asta. Dezamăgirea principală vine din faptul că autorul a venit cu detalii complet absente filmului, dar importante, și din nerespectarea prea multor evenimente, ceea ce a dus la o aproape altă poveste.
Cred că copiii au marcat alt ja#filme#Eragon critic.
#film #eragon
Tocmai am terminat ultimul capitol din Bomba - arma care a schimbat lumea. Cartea este destul de voluminoasă pentru o bandă desenată și ne-a ținut câteva seri înainte de culcare. Dacă coperta nu vorbește de la sine, este vorba de istoria bombei atomice. Cu context, cu personalități, cu provocări...o lucrare faină. Suficient de detaliată să ne țină în priză, și scutindu-ne cu siguranță de complexitatea amănuntelor deosebit de importante dar care ar fi fost mai greu digerabile pentru noi. Finalul îl știm cu toții. Copiii mi-au părut foarte interesați de pasajele mai la limita eticii, experimentele pe oameni, de exemplu, sau încercările de a nu folosi bomba pentru că războiul era pe sfârșite. Până și epilogul în care se vorbește despre ce s-a întâmplat cu personajele dupa 45 le-a fost interesant. Am strâns o colecție fai#istorier #AlDoileaRăzboiMondiao completează bine.
#istorie #bombaAromică #AlDoileaRăzboiMondial
Eliberarea femeii de sarcină: loading. Ăsta a fost primul gând care mi-a venit când citeam articolul. Deși articolul nu este despre asta. Vom fi superoameni când ne vom depăși condiția biologică umană.
scienceandstuff.com/how-scientists-grew-a-living-animal-in-an-#Transumanismmb/
#transumanism
How Scientists Grew a Living Animal in an Artificial Womb
scienceandstuff.com
The baby lambs didn't just survive, they thrived. Within weeks in the artificial womb, they grew wool and gained weight. Are humans next?
Nu mă laud cu ceva ce n-am făcut. Am aflat de marș de pe facebook. Inițial am crezut că a fost doar în Brașov, acum văd că a fost în toată țara.
Am trăit într-un cartier în care violența domestică putea fi observată în toată splendoarea sa. Nu știu ce s-a întâmplat după 2000 de în bula mea violența domestică s-a redus considerabil. Unii au părăsit lumea asta. Alții au divorțat, s-au mutat, li s-au făcut copiii mari și nu mai puteau fi bătuți ușor...Nu știu. Important este că cel puțin la noi în bloc nu se mai întâmpla să alerge femeia pe scări că o omoară soțul, de obicei cu copiii. Într-un fel, există o evoluție.
Să se rezume relațiile dintre oameni la caftit rămâne pentru mine un simptom important de degradare socială. Cred că omul este capabil de toată răutatea în raport cu celălalt. Astăzi societatea condamnă violența domestică. Poate că nu suficient de mult și nu în toate regiunile. Este un semn că România începe să se trateze.
În timp ce simt că schimbarea importantă vine și când societatea are legi clare pe care cetățeanul să le poată acționa, nu legi imposibil de aplicat, am o remarcă față de concepția că doar femeia este victimă aici. Acolo unde bărbatul își bate femeia există o violență generală. În copilăria mea nu-mi era milă de femeie. Amândoi părinții își băteau odraslele în ultimul hal. Cu ochii mei de copil aș fi salvat mai întâi copiii. Adulții își împărțeau pumni și între ei. Femeia nu era pacea pe pământ. O auzeai tunând și fulgerând cu mult înaintea primei reacții masculine. Dar cel mai des își vărsau suferința pe copii. Sunt convins că există femeia agresată spontan de bărbatul dominant, fără copii. Eu n-am văzut cu ochii mei cazuri de genul, dar suspectez că am avut în jurul meu. O spun pentru că ar trebui să disociem între cele două situații. Să desparți bărbatul violent ca femeia să continue să-și altoiască copilul nestingherită nu mi se pare o soluție. Va suna ciudat, dar am văzut femeie bătută de soț după ce ea și-a bătut copilul. Un cerc vicios cu multe nuanțe de putred la mijloc.
Mă bucură marșul din weekend pentru că este un semn de intoleranță la violență domestică. Totul începe cu pași mici. Sper doar să nu uităm că nu există un singur tipar în astfel de situații.
N-are nicio treabă cu protestele de la Brașov. Așa s-a nimerit. Am găsit-o de atâtea ori printre referințe, Simone spunea asta, sau nu spunea asta, că m-am hotărât să citesc singur ce spunea Simone. N-am mers prea departe. M-am oprit exact la 100 de pagini. Dar e faină. Argumentul în sine nu este fascinant. Începe din unghiuri care nu mi se mai par valide neapărat azi. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt. Poate că iar o fi doar o chestiune de bulă. Nevoia de a justifica femeia pornind de la dezbateri despre femelă, ca să iau un exemplu, este greu de conceput astăzi. Dar la vremea aceea, cu atâția intelectuali, se despica firul la modul cel mai fin posibil. La fel și cu psihanaliza lui Freud. Azi știm cât de îngustă era concepția freudiană. Poate că atunci încă conta pasajul ăsta.
Sunt impresionat de turul de argumente pe care-l face. Am mers spre dicționar de câteva ori. Am aflat de personalități despre care nu știam nimic. Și până aici, puținul pe care l-am citit, încă stă în picioare. Ceva-mi spune că după ce le termin cărțile ei le voi pune la loc de cinste și că voi tot reveni la #carter#feminismirc;ncepe să devină o pasiune istoria feminismului și pentru mine.
#carte #feminism
N-o lua personal. Pot spune că sunt un adept. Și totuși, temporar mi se întâmplă. Cu un pic de liniște îmi reiau poziționarea. Și spun asta pentru că foarte rar, ca să nu spun chiar niciodată, găsești pe cineva imun la asta. Chiar și celor mai înzestrate persoane din jurul meu, emoțional vorbind, tot simt că le-a fost complicat câteodată. Nu poți să-ți faci treaba bine când în jurul tău e praf și nimeni nu-ți oglindește praful ăsta. Și cum câteodată e praf și din vina ta, te mai afectează. Că nu te iei la ceartă cu ceilalți e una. Dar acea stare inconfortabilă este emoțională pentru tine, iar interlocutorul care tocmai te-a ajutat cu feedback...cu el este personală treaba. Rareori devine ceva emoțional fără o a doua persoană, cu excepția când cea dea doua persoană este Eul interior sau ne referim la un individ imaginar pe care urmează să dăm vina. Chiar și acele zece minute în care încerci să-i explici celui care ți-a dat feedback, sau nu a reacționat cum ai vrut, de ce ai făcut ceea ce ai făcut este o adâncire în același proces. Când ne mulțumește oglindirea celorlalți fără nevoia stringentă de reacție, atunci nu e personal. Ușor, nu?
Însă cireașa de pe tort pe pagina asta este 《negativity kills innovation》. Elimină toxicitatea din jurul tău. N-o lăsa să se alimenteze. Smulge răul de la rădăcină. Pentru mine, este unul din puținele criterii eliminatorii. Iar intoleranța la toxicitate, negativismul gratuit, nu elimină feedbackul. Din contră. Îl lustruiește. Apoi, oamenii sunt oameni. Le mai scapă supărări. Ăla e semnal important de integrat. Dacă o iei personal când oamenii sunt frustați chiar că greșești. Poate că asta mi-a fost cel mai ușor de corectat. Omul suferă și-i scapă o vorbă. Ascultă atent. Poți trece cu vederea. Dacă se tot repetă...atunci e toxic. O scăpare este doar dovada că suntem oameni. Partea bună este că oamenii toxici miros de la distanță. Îi depistezi ușor la interviu, de exemplu.
Clișee despre idei bune și rele...tot auzim. Însă ultima fraza cred că este prea des uitată. 《Nu trebuie s#carteg#itav ca să începi, dar trebuie să începi să ajungi grozav》.
Din cartea 《practices of an agile developer》
#carte #it
《The circle of life》din Extreme Programming installed
1. Define value
2. Estimate cost
3. Choose value
4. Build value
Ca un autotest pentru mine. Conținutul nu a fost prea nou. Filozofia nici. Dar exercițiul mi-a prins bine. Foarte bine. Un tur la rece prin ce am reușit și ce nu. Un timp foarte bine investit.
#agile #software
IT-iștii au încercat toate metodele posibile și imposibile să explice celorlalți ce fac, de ce le este greu și cum ar putea fi lumea mai bună dacă i-am asculta. Deși nu pare, deși de cele mai multe ori încercările eșuează lamentabil, multi IT-iști au inovat în exprimare. Mai jos, din cartea unui clasic: Frederic Brooks.
Te-au ajutat băieții ca noua dupa electronica nu ne mai suna nimic 😂😂
Cred că au trecut două luni de când tot visez să mai trec prin ele. Le-am cumpărat pe modul turist când treceam cu familia prin Lyon. Noroc că am o familie înțelegătoare. Bagajele suplimentare pentru cărți au devenit o normalitate. Am avut norocul să intrăm într-un magazin cu benzi desenate la mâna a doua. Și-am găsit multe serii. Am cumpărat doar una. Una dintre cele mai încâlcite și fascinante. Cu multe rami#marvel #marvelnow #comicsn#weekendul Marvel.
#marvel #marvelnow #comics #weekend