Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

cornel fatulescu pe Facebook

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Am publicat pe Facebook

Pentru un ecosistem cu mai multe oportunități pentru toată lumea, m-am alăturat și eu la Lead Today. Shape Tomorrow 2022.

#LTST22 #CTO #techleaders #innovation #techevent
... See MoreSee Less

1 day ago
Pentru un ecosistem cu mai multe oportunități pentru toată lumea, m-am alăturat și eu la Lead Today. Shape Tomorrow 2022. 

#LTST22 #CTO #techleaders #innovation #techevent

Am înțeles de ce a făcut valuri numărul ăsta din 1982. Nici nu eram născut. Iar Marvel aducea un elogiu celor care se luptau cu cancerul sacrificându-și eroul care le purta numele. Iar tema cancerului revine regulat în multiversul Marvel. Și bolile în general. Sau accesul la sistemul de sănătate. Ș multe alte teme despre inegalitate. Un număr emoționant. Cu gândul către țoți eroii de printre noi aflați în crunta luptă cu cancerul scriu și eu. Curaj!

Compania Marvel a fost și este o companie umanistă, progresistă. Numele urma să fie onorat de o femeie. Mai târziu și de Miss Mar#supereroim#cancer1#marveltre americani.

#supereroi #cancer #marvel
... See MoreSee Less

3 days ago
Am înțeles de ce a făcut valuri numărul ăsta din 1982. Nici nu eram născut. Iar Marvel aducea un elogiu celor care se luptau cu cancerul sacrificându-și eroul care le purta numele. Iar tema cancerului revine regulat în multiversul Marvel. Și bolile în general. Sau accesul la sistemul de sănătate. Ș multe alte teme despre inegalitate. Un număr emoționant. Cu gândul către țoți eroii de printre noi aflați în crunta luptă cu cancerul scriu și eu. Curaj!

Compania Marvel a fost și este o companie umanistă, progresistă. Numele urma să fie onorat de o femeie. Mai târziu și de Miss Marvel, musulmană (2013) printre americani.

#supereroi #cancer #marvel

Am făcut rost de o carte clasică, un eveniment Marvel. Viața și moartea Căpitanului Marvel.

#marvel #comics
... See MoreSee Less

4 days ago
Am făcut rost de o carte clasică, un eveniment Marvel. Viața și moartea Căpitanului Marvel.

#marvel #comics

Că tot au fost 8 și 9 mai...

#weekend #istorie #AlDoileaRăzboiMondia
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Că tot au fost 8 și 9 mai...

#Weekend #istorie #AlDoileaRăzboiMondial

Comment on Facebook

Tocmai ce ii vizitam pe bunicii prietenului meu care sunt sunt din Normandie si ne povestesc cum era pe atunci 🙂 Bunicul - care nu mai este -a luptat in razboi atunci.

Seară. Viață. Vară. Împlinire. Familie. ... See MoreSee Less

2 weeks ago
Seară. Viață. Vară. Împlinire. Familie.

Pe seară, de seară, Daredevil și Elektra. Marea colecție. Timp fain. Relaxare. Aventură.
#benzidesenate #marvel #clasice
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Pe seară, de seară, Daredevil și Elektra. Marea colecție. Timp fain. Relaxare. Aventură. 
#benzidesenate #marvel #clasice

Când toți în jurul tău sunt idioți, trebuie să te întrebi dacă nu cumva ești chiar tu idiotul. Iar cuvântul idiot poate fi înlocuit cu orice adjectiv vulgar. Toate merg. Partea bună pentru cine-și spune ast#carted#weekende tratează ;).
#carte #weekend
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Când toți în jurul tău sunt idioți, trebuie să te întrebi dacă nu cumva ești chiar tu idiotul. Iar cuvântul idiot poate fi înlocuit cu orice adjectiv vulgar. Toate merg. Partea bună pentru cine-și spune asta cu idioții: se tratează ;).
#carte #weekend

Spiderman și xmen. Cred că e prima dată când îi întâlnesc în benzile desenate clasice. Din 1972. Împotriva lui Morbius. Mi-am spus că n-ar fi rău să trec prin istoric. Voi profita mai bine de film. Mă refer la filmul Morbius. Mai am câteva de citit.

Nu pot să spun că apreciez foarte tare numerele vechi...de dinainte de 90, chiar și 2000. Însă nu încetează să mă uimească că Occidentul profita de o diversitate culturală și de exprimare...destul de limitate în comunism. Neștiind că există, nu ne putea lipsi. L-am cunoscut pe spiderman foarte târziu. Eram în clasa a III-a, cred. Eram cu toții săraci și ...ignornanți. Televiziunea prin cablu mi-a spus totuși că există lucruri frumoase în lumea asta. Erau reclame la italieni sau la germani cu jucării faine, cu copii fericiți, cu universuri de joacă complet paralele de lumea în care trăiam eu. Speranță. Și indignare. Copilăria prin definiție nu e nefericită. Explorarea, joaca și voia bună dumină caracterul de copil. Dar simțeam inegalitatea din plin. Și-am trăit câțiva ani cu ochii lipiți de ecran, la televizor. Noroc că la un moment dat mi-am luat calculat#nostalgic #spidermanc#xmenc#copilăriu#copilas mai aproape de realitatea lumii moderne.

#nostalgic #spiderman #xmen #copilărie #copil
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Spiderman și xmen. Cred că e prima dată când îi întâlnesc în benzile desenate clasice. Din 1972. Împotriva lui Morbius. Mi-am spus că n-ar fi rău să trec prin istoric. Voi profita mai bine de film. Mă refer la filmul Morbius. Mai am câteva de citit. 

Nu pot să spun că apreciez foarte tare numerele vechi...de dinainte de 90, chiar și 2000. Însă nu încetează să mă uimească că Occidentul profita de o diversitate culturală și de exprimare...destul de limitate în comunism. Neștiind că există, nu ne putea lipsi. L-am cunoscut pe spiderman foarte târziu. Eram în clasa a III-a, cred. Eram cu toții săraci și ...ignornanți. Televiziunea prin cablu mi-a spus totuși că există lucruri frumoase în lumea asta. Erau reclame la italieni sau la germani cu jucării faine, cu copii fericiți, cu universuri de joacă complet paralele de lumea în care trăiam eu. Speranță. Și indignare. Copilăria prin definiție nu e nefericită. Explorarea, joaca și voia bună dumină caracterul de copil. Dar simțeam inegalitatea din plin. Și-am trăit câțiva ani cu ochii lipiți de ecran, la televizor. Noroc că la un moment dat mi-am luat calculator. Pentru mine, vehiculul care m-a adus un pas mai aproape de realitatea lumii moderne.

#nostalgic #spiderman #xmen #copilărie #copil

Mă pregătesc să văd Morbius ... See MoreSee Less

3 weeks ago
Mă pregătesc să văd Morbius

După mai multe zile de studiu până târziu, căutam o poveste lejeră și faină să mă delectez înajnte de culcare. Cum spun copiii, sunt agituț. Așa eram și eu. Infamous Iron Man a fost perfectă. Am terminat primul număr. A doua oară. Dr. Doom îi i-a locul lui Iron Man. Cine s-ar fi așteptat? Eu, c-o mai citisem înainte. Scenariul fiind fain, tot mi-a priit. Și a funcționat. De dimineața am regăsit-o nepusă la locul ei. Semn că m-am trântit direct în pat după ce am terminat-o. ... See MoreSee Less

3 weeks ago
După mai multe zile de studiu până târziu, căutam o poveste lejeră și faină să mă delectez înajnte de culcare. Cum spun copiii, sunt agituț. Așa eram și eu. Infamous Iron Man a fost perfectă. Am terminat primul număr. A doua oară. Dr. Doom îi i-a locul lui Iron Man. Cine s-ar fi așteptat? Eu, c-o mai citisem înainte. Scenariul fiind fain, tot mi-a priit. Și a funcționat. De dimineața am regăsit-o nepusă la locul ei. Semn că m-am trântit direct în pat după ce am terminat-o.

Am încheiat seara î#șae#tatăprofesionisprofesionist ... See MoreSee Less

3 weeks ago
Am încheiat seara în mare stil
#șah #tatăprofesionist

Tocmai mi-a vorbit cineva despre Self-made man. Fain! www.youtube.com/watch?v=lF7NqeZuO3E ... See MoreSee Less

3 weeks ago

Comment on Facebook

Gardienii galaxiei și Angela

#marvel #benzidesenate #comics
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Gardienii galaxiei și Angela

#marvel #benzidesenate #comics

Amintiri de la Bruxelles. Într-un magazin impresionant de benzi desenate am găsit o serie despre dictatori care ne-a lăsat mască. Pentru copii, adică pe înțelesul lor, cu umor și fără violența la care ne-am aștepta în orice lucrare despre asemenea personaje. Și când zic fără violență a nu se presupune că se încearcă o diminuare la ceea ce s-a întâmplat.De asta și zic că sunt foarte faine. Cu gust. Bine-bine gândite.

Copiii citiseră numărul cu Hitler de mai multe ori. Pentru mine a fost prima dată. Le-am citit-o la culcare în câteva seri. Am terminat-o ieri seară. Nu este primul număr din serie pe care-l citesc eu lor. Stalin ne-a plăcut la fel de mult. Îi mai avem și pe Caligula, Dracula sau Attila. Clar copiii au trecut sănătos prin ele de mai multe ori. Dar le place să le reiau cu ei. Pe de-o parte anticipează, cui nu-i place să știe dinainte?! Pe de altă parte, e timp fain petrecut în familie.

Dacă vreodată vreți să luați o bandă desenată istorică să petreceți timp fain în familie, seria asta este genială. Nu știu dacă s#cititlaculcare #tatăprofesionis știu că cea cu Dracula e făcută împreună cu un român.

#cititlaculcare #tatăprofesionist
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Amintiri de la Bruxelles. Într-un magazin impresionant de benzi desenate am găsit o serie  despre dictatori care ne-a lăsat mască. Pentru copii, adică pe înțelesul lor, cu umor și fără violența la care ne-am aștepta în orice lucrare despre asemenea personaje. Și când zic fără violență a nu se presupune că se încearcă o diminuare la ceea ce s-a întâmplat.De asta și zic că sunt foarte faine. Cu gust. Bine-bine gândite. 

Copiii citiseră numărul cu Hitler de mai multe ori. Pentru mine a fost prima dată. Le-am citit-o la culcare în câteva seri. Am terminat-o ieri seară. Nu este primul număr din serie pe care-l citesc eu lor. Stalin ne-a plăcut la fel de mult. Îi mai avem și pe Caligula, Dracula sau Attila. Clar copiii au trecut sănătos prin ele de mai multe ori. Dar le place să le reiau cu ei. Pe de-o parte anticipează, cui nu-i place să știe dinainte?! Pe de altă parte, e timp fain petrecut în familie. 

Dacă vreodată vreți să luați o bandă desenată istorică să petreceți timp fain în familie, seria asta este genială. Nu știu dacă sunt și în română, dar știu că cea cu Dracula e făcută împreună cu un român. 

#cititlaculcare #tatăprofesionist

Inovație cu forța. Tancurile debarcării. Formidabile mașinării adaptate aparent ciudat pentru a le specializa în diverse probleme. Iar pentru agilistul din mine: invazia Dieppe, un dezastru tehnic și militar, dar de care aliații aveau nevoie ca să învețe despre haosul debarcării pe o plajă bin#tancuriă#AlDoileaRăzboiMondiaă#normandial #normandia ... See MoreSee Less

3 weeks ago
Inovație cu forța. Tancurile debarcării. Formidabile mașinării adaptate aparent ciudat pentru a le specializa în diverse probleme. Iar pentru agilistul din mine: invazia Dieppe, un dezastru tehnic și militar, dar de care aliații aveau nevoie ca să învețe despre haosul debarcării pe o plajă bine aparată.

#tancuri #aldoilearăzboimondial #normandia

Weekendul a fost fain. Dovada? În poza de maj jos. Dariusici s-a scăldat literalmente printre ele. Un mod extraordinar de a-ți clăti ochii.

Pentru mine este ca un vis devenit realitate. O estimare pe care am făcut-o acum mult timp. Dacă biblioteca are suficientă diversitate și este mare, copiii se vor autoservi bucuroși. Q.E.D.

Obiceiul ăsta de a scoate multe cărți din bibliotecă și de a sta printre ele câteva ore lasă urme temporare în toate colțurile casei. Diferența este că ieri nu a strâns după el, iar eu m-am găsit adunându-le pe scărița asta să fac loc aspiratorului. Erau oarecum grupate, și-am încercat să-i păstrez alegerile într-un mod compact. Îmi va zice Dariusici diseară dacă mi-a ieșit. Sau se va apu#marvele#weekendr#benzidesenate le este locul.

#marvel #weekend #benzidesenate
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Weekendul a fost fain. Dovada? În poza de maj jos. Dariusici s-a scăldat literalmente printre ele. Un mod extraordinar de a-ți clăti ochii. 

Pentru mine este ca un vis devenit realitate. O estimare pe care am făcut-o acum mult timp. Dacă biblioteca are suficientă diversitate și este mare, copiii se vor autoservi bucuroși. Q.E.D.

Obiceiul ăsta de a scoate multe cărți din bibliotecă și de a sta printre ele câteva ore lasă urme temporare în toate colțurile casei. Diferența este că ieri nu a strâns după el, iar eu m-am găsit adunându-le pe scărița asta să fac loc aspiratorului. Erau oarecum grupate, și-am încercat să-i păstrez alegerile într-un mod compact. Îmi va zice Dariusici diseară dacă mi-a ieșit. Sau se va apuca să le pună direct acolo unde le este locul.

#marvel #weekend #benzidesenate

Am recitit-o cu Dariusici. Adică el o citise înainte. Pentru mine a fost prima dată. Mi-a zis că este printre preferatele lui cu Venom. Momente faine. Î#weekende#marvelk#tatăprofesionisp#copiiprofesioniștr#BDs#benzidesenatee#comicsnate #comics ... See MoreSee Less

3 weeks ago
Am recitit-o cu Dariusici. Adică el o citise înainte. Pentru mine a fost prima dată. Mi-a zis că este printre preferatele lui cu Venom. Momente faine. În familie.

#weekend #marvel #tatăprofesionist #copiiprofesioniști #bd #benzidesenate #comics

Așa am lăsat noaptea trecută masa din sufragerie. M-am culcat târziu. Terminasem să recitesc cartea aia care se vede deschisă, deși eu am închis-o. Este Chief Technology Officer de Dr. Roger Smith. E veche. Din 2009. Exemplele sunt un pic ciudățele azi. Dar esența rămâne valabilă. Este probabil și singura carte CTO care a meritat într-adevăr citită. Iar sentimentul să recitești și să-ți aduci aminte cum gândeai lucrurile prima dată este foarte fain. O evolutie clară am constat la mine. Cartea, pe care am recitit-o atent, tot cu pixul în mână, este la mile distanță de cum văd lucrurile azi. Nu e greșită, doar că n-are detaliile care s-o mai facă de actualitate. Apoi găsiți The Self-service data roadmap. Nouă și faină. Mi-a plăcut și a meritat citită. Voi reveni la ea curând să sumarizez în chestiuni acționabile. Nu neapărat de recitit imediat, cât de extras și aplicat ce mi-am propus deja să fac. Urmează Data Mamagement at Scale - Best practices for Enterprise Architecture pe care doar am frunzărit-o ieri înainte să aleg cu care să încep. Și sub ea este Data Governance - The dedinitive Guide, tot necitită. Se află acolo doar pentru că am parcurs-o un pic înainte s-o aleg pe cea pe care s-o studiez atent. Mai la stânga este L'Ainé, roman din care le-am citit copiilor pe seară. Într-un alt colț, André Malraux cu romanul Condiția Umană pe care-l citesc acum. Roman istoric. Deci, nu mai este pentru muncă. Vă zic mai multe după ce-l termin. Oricum, un altfel de lectură. Intră în acele clasice care mă ajută să descopăr gândirea secolului XX, cu precădere din perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial. E faină-faină. Sub Malraux, Agile Requirements. Olga (re)trece prin ea. Și tot pentru ea, High Conflict, pe cc#weekendc#studiuându-mă la poza asta, este clar că au de unde să se inspire copiii despre citit și studiu.

#cărți #weekend #studiu
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Așa am lăsat noaptea trecută masa din sufragerie. M-am culcat târziu. Terminasem să recitesc cartea aia care se vede deschisă, deși eu am închis-o. Este Chief Technology Officer de Dr. Roger Smith. E veche. Din 2009. Exemplele sunt un pic ciudățele azi. Dar esența rămâne valabilă. Este probabil și singura carte CTO care a meritat într-adevăr citită. Iar sentimentul să recitești și să-ți aduci aminte cum gândeai lucrurile prima dată este foarte fain. O evolutie clară am constat la mine. Cartea, pe care am recitit-o atent, tot cu pixul în mână, este la mile distanță de cum văd lucrurile azi. Nu e greșită, doar că n-are detaliile care s-o mai facă de actualitate. Apoi găsiți The Self-service data roadmap. Nouă și faină. Mi-a plăcut și a meritat citită. Voi reveni la ea curând să sumarizez în chestiuni acționabile. Nu neapărat de recitit imediat, cât de extras și aplicat ce mi-am propus deja să fac. Urmează Data Mamagement at Scale - Best practices for Enterprise Architecture pe care doar am frunzărit-o ieri înainte să aleg cu care să încep. Și sub ea este Data Governance - The dedinitive Guide, tot necitită. Se află acolo doar pentru că am parcurs-o un pic înainte s-o aleg pe cea pe care s-o studiez atent. Mai la stânga este LAiné, roman din care le-am citit copiilor pe seară. Într-un alt colț, André Malraux cu romanul Condiția Umană pe care-l citesc acum. Roman istoric. Deci, nu mai este pentru muncă. Vă zic mai multe după ce-l termin. Oricum, un altfel de lectură. Intră în acele clasice care mă ajută să descopăr gândirea secolului XX, cu precădere din perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial. E faină-faină. Sub Malraux, Agile Requirements. Olga (re)trece prin ea. Și tot pentru ea, High Conflict, pe care o citește acum. Uitându-mă la poza asta, este clar că au de unde să se inspire copiii despre citit și studiu. 

#cărți #weekend #studiu

Nu contează că e weekend. Mereu e loc pentru o carte bună pentru muncă.

#carte #Data
... See MoreSee Less

4 weeks ago
Nu contează că e weekend. Mereu e loc pentru o carte bună pentru muncă.

#carte #data

1634. Ucraina de azi. Un dezertor husar este primit de cazaci. Mă gândesc că toată povestea va duce la răscoala cazacilor care va culmina cu eliberarea de sub dominația poloneză, primul pas spre dispariția Poloniei de pe harta politică.

Povestea începe cu Karlis, soldat lituanian în armata poloneză, luptând la Kiev. În urma ororilor războiului dezertează și scapă cu greu, de husarii urmăritori. Este primit de cazaci, și împreună cu câțiva dintre ei, fug în continuare de husari până pe teritoriul Moldovei. Îmbrăcat în husar îi atacă pe spahii care la rândul lor, dezorientați de întâmplare, îi vor ataca pe husari văzându-i responsabili. Așa scapă Karlis de urmăritori. Așa li se alătură cazacilor.

Graf#cazaciii#Ucrainai#benzidesenateș#istorielte numere. Clar umrează să le comand de pe amazon. Faină.

#cazacii #ucraina #benzidesenate #istorie
... See MoreSee Less

4 weeks ago
1634. Ucraina de azi. Un dezertor husar este primit de cazaci. Mă gândesc că toată povestea va duce la răscoala cazacilor care va culmina cu eliberarea de sub dominația poloneză, primul pas spre dispariția Poloniei de pe harta politică. 

Povestea începe cu Karlis, soldat lituanian în armata poloneză, luptând la Kiev. În urma ororilor războiului dezertează și scapă cu greu, de husarii urmăritori. Este primit de cazaci, și împreună cu câțiva dintre ei, fug în continuare de husari până pe teritoriul Moldovei. Îmbrăcat în husar îi atacă pe spahii care la rândul lor, dezorientați de întâmplare, îi vor ataca pe husari văzându-i responsabili. Așa scapă Karlis de urmăritori. Așa li se alătură cazacilor. 

Grafica e faină. Copiii mi-au cerut și celelalte numere. Clar umrează să le comand de pe amazon. Faină. 

#cazacii #ucraina #benzidesenate #istorie

Leyte, o altă mare bătălie din cel de-al doilea război mondial. Americanii intră în faza finală contra japonezilor. Ocupă strategic Filipine ca să oprească orice import de petrol cătr Japonia. Japonia își număra zilele.

Contextul era deja favorabil aliaților. Rușii avansau spre Berlin și nimic nu părea să-i mai poată opri. În ianuarie 44 avem debarcarea de la Anzio, Italia, iar în iunie celebra debarcare pe plajele Normandiei.

Leyte este considerată ca cea mai mare bătălie navală a tuturor timpurilor. Aliații dispuneau de-o armată cum nu s-a mai adunat niciodată. 200 000 de oameni, peste 1 600 de avioane, 350 de nave...

Japonezii, conștienți că poate asta este ultima lor șansă să mai întoarcă soarta războiului, elaborează un plan sofisticat de conteaatac cu numele Sho-go. Tot ce mai este în stare de luptă este adus la Leyte pentru marele pocăr internațional.

O nouă inovație tehnologică se va da în spectacol în acest final de mare război. Portavionul. Inițial, liderii militari erau sceptici ca să regrete ulterior că nu aceau mai multe. Dura 18 luni să faci un portavion. Iar la Leyte avem o pletotă de portavioane, ce-i drept, mai degrabă portavioane de escortă, mai mici și mai ușor de făcut în puținul timp pe care l-au avut. Încă continuă să mă mire cum au putut americanii să dezlănțuie o producție de război de-o asemenea amploare într-un timp atât de scurt. Au făcut 40 de portavioane noi americanii.
... See MoreSee Less

4 weeks ago
Leyte, o altă mare bătălie din cel de-al doilea război mondial. Americanii intră în faza finală contra japonezilor. Ocupă strategic Filipine ca să oprească orice import de petrol cătr Japonia. Japonia își număra zilele. 

Contextul era deja favorabil aliaților. Rușii avansau spre Berlin și nimic nu părea să-i mai poată opri. În ianuarie 44 avem debarcarea de la Anzio, Italia, iar în iunie celebra debarcare pe plajele Normandiei.

Leyte este considerată ca cea mai mare bătălie navală a tuturor timpurilor. Aliații dispuneau de-o armată cum nu s-a mai adunat niciodată. 200 000 de oameni, peste 1 600 de avioane, 350 de nave...

Japonezii, conștienți că poate asta este ultima lor șansă să mai întoarcă soarta războiului, elaborează un plan sofisticat de conteaatac cu numele Sho-go. Tot ce mai este în stare de luptă este adus la Leyte pentru marele pocăr internațional.

O nouă inovație tehnologică se va da în spectacol în acest final de mare război. Portavionul. Inițial, liderii militari erau sceptici ca să regrete ulterior că nu aceau mai multe. Dura 18 luni să faci un portavion. Iar la Leyte avem o pletotă de portavioane, ce-i drept, mai degrabă portavioane de escortă, mai mici și mai ușor de  făcut în puținul timp pe care l-au avut. Încă continuă să mă mire cum au putut americanii să dezlănțuie o producție de război de-o asemenea amploare într-un timp atât de scurt. Au făcut 40 de portavioane noi americanii.

Inestimabila libertate de gândire de care ne bucurăm și de care abuzăm din când în când. Asta spunea André Gide. Dar dacă sunteți un european normal, trecut printr-o școală normală fără să fi aprofundat istoria comunismului, probabil că n-ați auzit de André Gide. Și nici nu veți găsi vreun motiv pentru care cineva în secolul 21 îi citește cărțile sau se interesează de el.

André Gide a fost un admirator comunist, figură proeminentă în Franța interbelică. Vorbesc în special de anii 1930, apogeul dezbaterilor despre comunism, deși putem considera subiectul închis abia după anii 90.

Voiam să anunț (să strig) cât mai tare simpatia mea față de URSS, spunea Gide în 1931 după o legătură lungă și la distanță cu evoluția sovietică. Între anii 1929-1932, André Gide a apărat cu toată ființa sa Uniunea Sovietică în Franța și a criticat vehement capitalismul. Gide l-a făcut pe Dostoïevski și mai popular în Franța, l-a tradus pe Pușkin cu ajutorul lui Jasques Shiffrin și a întreținut o corespondență lungă cu Fédor Rosenberg, profesor de literatură persană la Sankt Petersburg.

Sar peste foarte multe informații despre Gide. Aduc totuși una în vedere pentru că n-o știam și m-a făcut să studiez și mai mult. Evenimentul care a precedat preluării controlului total asupra Germaniei de către Hitler a fost incendiul clădirii parlamentului (Reichtagului). Până aici, nimic nou. André Gide s-a mobilizat împreună cu André Malraux (altă personalitate despre care vă voi vorbi în altă zi, deosebit de interesantă) să-l susțină pe conducătorul partidului comunist german, Ernst Thaelmann. Se vor și duce la Berlin în 1934 să pledeze pentru eliberarea lui Gueorgi Dimitrov, acuzat de incendiu.

O altă informație nouă, care cred că merită verificată, pe care am luat-o din prefață: în 1917 apare cuvântul 《dezinformare》și apoi vin și dezbaterile din jurul lui. Se întâmplă odată cu Revoluția Bolșevică. Putem spune fără prea mari rezerve că încă atârnă adânc în politica de la Moscova.

Până în 1935, lui Gide i s-au tradus patru cărți în rusă. Ba chiar apar și cărți poștale în URSS cu poza sa - mai multe tiraje de sute de mii de exemplare. În 36 călătorește în URSS. Se întoarce transformat. Dictatura proletariatului era de fapt și de drept dictatura unui singur om, cu tot ceea ce știm noi azi despre regimul lui Stalin. Toți cei cu care Gide a apucat să discute sau i-au fost aproape în călătorie au dispărut, arestați sau executați. Adaug eu, sacrificați ca să salveze Franța, să nu cadă în pan-sovietismul care-i vâna metodic. Acuzat de evreu, de homosexual, de troțchism, returul lui Gide n-a fost îmbrățișat de partidul comunist francez. Gide le spunea simplu: mai devreme sau mai târziu, vi se vor deschide ochiii. Câtă luciditate!

Cartea de față are două volume scrise de Gide. Unul este Returul din URSS, celălalt Ajustări la întoarcerea mea din URSS. Eu m-am bucurat doar de primul. Pentru asta am cumpărat cartea, referință în multe lucrări istorice. Returul din URSS a fost pentru mine o semi-comedie. Știind realitatea sovietică, studiată și izbitor de asemănătoare cu ceea ce se întâmpla pe la noi, orice nouă descoperire de-a lui Gide mă jena și surprindea în același timp. De multe ori mi-am zis: LOL! Normal că așa era. Ce credeai?! Cum ai putut să crezi altfel?!

Iar dacă vă întrebați de ce citesc astfel de cărți, paragraful următor sper să vă lămurească. Sunt pasionat de istorie. Ceea ce presupune că o consum, nu contribui. Însă majoritatea cărților care ajungeau la mine vulgarizau prea mult. Și se repetau aceleași și aceleași informații. Am simțit nevoia să mai merg și la surse din când în când. Încet-încet, am dezvoltat o pasiune pentru contribuțiile diverselor personalități de la începutul secolului douăzeci. Și cu cât citesc mai mult, cu atât îmi vine să intru și mai mult în detalii. Să citesc referințele menționate în referințele cărților de azi. Îndrăznesc să spun că văd lumea acelor vremuri cu alți ochi. Că înțeleg mult mai bine cum am ajuns la tragediile de atunci. Lecția lui André Gide este un exemplu care trebuia menționat. Ce păcat că nu putem trimite în stagiu în Rusia pe toți admiratorii lui Putin de azi. Măcar pe cei de pe la noi. Să meargă să comenteze acolo antiregim. Am început postarea cu 《Inestimabila libertate de gândire de care ne bucurăm și de care abuzăm din când în când. 》Asta spunea Gide despre Franța de atunci. Avea dreptate. Și încă are și acum. Doar că nu doar pentru Franța. Și pentru România, UE și toată lumea. Aviz fanilor regimului Moscovei de azi. Și felicitări francezilor că tocmai s-au scutit de la un rușinos mandat cu Le Pen, candidată finanțată de băncile rusești.

În î#istoriee#Rusiae#Franți#carteț#comunisme#capitalismfcursurile ținute de Gide în călătoria sa. Discursul pe care l-a ținut la înmormântarea lui Gorki mi-a fost cel mai interesant.

PS: Înainte de Uniunea Sovietică, Gide era pasionat de Africa și a intreprins o călătorie similară cu ce-am scris mai sus, de unde s-a născut Voyage au Congo și Retour du Tchad. A pledat clar împotriva coloniilor, exploatării din colonii,etc. Însă nu le-am citit încă să pot spune mai mult.

#istorie #rusia #franța #carte #comunism #capitalism #PerioadaInterbelică
... See MoreSee Less

4 weeks ago
Inestimabila libertate de gândire de care ne bucurăm și de care abuzăm din când în când. Asta spunea André Gide. Dar dacă sunteți un european normal, trecut printr-o școală normală fără să fi aprofundat istoria comunismului, probabil că n-ați auzit de André Gide. Și nici nu veți găsi vreun motiv pentru care cineva în secolul 21 îi citește cărțile sau se interesează de el. 

André Gide a fost un admirator comunist, figură proeminentă în Franța interbelică. Vorbesc în special de anii 1930, apogeul dezbaterilor despre comunism, deși putem considera subiectul închis abia după anii 90.

Voiam să anunț (să strig) cât mai tare simpatia mea față de URSS, spunea Gide în 1931 după o legătură lungă și la distanță cu evoluția sovietică. Între anii 1929-1932, André Gide a apărat cu toată ființa sa Uniunea Sovietică în Franța și a criticat vehement capitalismul. Gide l-a făcut pe Dostoïevski și mai popular în Franța, l-a tradus pe Pușkin cu ajutorul lui Jasques Shiffrin și a întreținut o corespondență lungă cu Fédor Rosenberg, profesor de literatură persană la Sankt Petersburg. 

Sar peste foarte multe informații despre Gide. Aduc totuși una în vedere pentru că n-o știam și m-a făcut să studiez și mai mult. Evenimentul care a precedat preluării controlului total asupra Germaniei de către Hitler a fost incendiul clădirii parlamentului (Reichtagului). Până aici, nimic nou. André Gide s-a mobilizat împreună cu André Malraux (altă personalitate despre care vă voi vorbi în altă zi, deosebit de interesantă) să-l susțină pe conducătorul partidului comunist german, Ernst Thaelmann. Se vor și duce la Berlin în 1934 să pledeze pentru eliberarea lui Gueorgi Dimitrov, acuzat de incendiu.

O altă informație nouă, care cred că merită verificată, pe care am luat-o din prefață: în 1917 apare cuvântul 《dezinformare》și apoi vin și dezbaterile din jurul lui. Se întâmplă odată cu Revoluția Bolșevică. Putem spune fără prea mari rezerve că încă atârnă adânc în politica de la Moscova.

Până în 1935, lui Gide i s-au tradus patru cărți în rusă. Ba chiar apar și cărți poștale în URSS cu poza sa - mai multe tiraje de sute de mii de exemplare. În 36 călătorește în URSS. Se întoarce transformat. Dictatura proletariatului era de fapt și de drept dictatura unui singur om, cu tot ceea ce știm noi azi despre regimul lui Stalin. Toți cei cu care Gide a apucat să discute sau i-au fost aproape în călătorie au dispărut, arestați sau executați. Adaug eu, sacrificați ca să salveze Franța, să nu cadă în pan-sovietismul care-i vâna metodic. Acuzat de evreu, de homosexual, de troțchism, returul lui Gide n-a fost îmbrățișat de partidul comunist francez. Gide le spunea simplu: mai devreme sau mai târziu, vi se vor deschide ochiii. Câtă luciditate! 

Cartea de față are două volume scrise de Gide. Unul este Returul din URSS, celălalt Ajustări la întoarcerea mea din URSS. Eu m-am bucurat doar de primul. Pentru asta am cumpărat cartea, referință în multe lucrări istorice. Returul din URSS a fost pentru mine o semi-comedie. Știind realitatea sovietică, studiată și izbitor de asemănătoare cu ceea ce se întâmpla pe la noi, orice nouă descoperire de-a lui Gide mă jena și surprindea în același timp. De multe ori mi-am zis: LOL! Normal că așa era. Ce credeai?! Cum ai putut să crezi altfel?! 

Iar dacă vă întrebați de ce citesc astfel de cărți, paragraful următor sper să vă lămurească. Sunt pasionat de istorie. Ceea ce presupune că o consum, nu contribui. Însă majoritatea cărților care ajungeau la mine vulgarizau prea mult. Și se repetau aceleași și aceleași informații. Am simțit nevoia să mai merg și la surse din când în când. Încet-încet, am dezvoltat o pasiune pentru contribuțiile diverselor personalități de la începutul secolului douăzeci. Și cu cât citesc mai mult, cu atât îmi vine să intru și mai mult în detalii. Să citesc referințele menționate în referințele cărților de azi. Îndrăznesc să spun că văd lumea acelor vremuri cu alți ochi. Că înțeleg mult mai bine cum am ajuns la tragediile de atunci. Lecția lui André Gide este un exemplu care trebuia menționat. Ce păcat că nu putem trimite în stagiu în Rusia pe toți admiratorii lui Putin de azi. Măcar pe cei de pe la noi. Să meargă să comenteze acolo antiregim. Am început postarea cu 《Inestimabila libertate de gândire de care ne bucurăm și de care abuzăm din când în când. 》Asta spunea Gide despre Franța de atunci. Avea dreptate. Și încă are și acum. Doar că nu doar pentru Franța. Și pentru România, UE și toată lumea. Aviz fanilor regimului Moscovei de azi. Și felicitări francezilor că tocmai s-au scutit de la un rușinos mandat cu Le Pen, candidată finanțată de băncile rusești. 

În încheiere, poate că merită menționate anexele de la finalul cărții cu discursurile ținute de Gide în călătoria sa. Discursul pe care l-a ținut la înmormântarea lui Gorki mi-a fost cel mai interesant.

PS: Înainte de Uniunea Sovietică, Gide era pasionat de Africa și a intreprins o călătorie similară cu ce-am scris mai sus, de unde s-a născut Voyage au Congo și Retour du Tchad. A pledat clar împotriva coloniilor, exploatării din colonii,etc. Însă nu le-am citit încă să pot spune mai mult.

#istorie #rusia #franța #carte #comunism #capitalism #PerioadaInterbelică

Sâmbătă de dimineață. Dimineață după ora mea. M-am trezit după 10. Am mâncat, am discutat cu copiii, în familie. Apoi, mi-am luat cartea asta din bibliotecă. Era în lista celor care mă așteptau grav să-mi iau odată cafeaua în mână și să mă apuc s-o citesc.

Tsushima. Dintr-o colecție cumpărată în mai multe rânduri de pe Amazon. Editura Glénant - ediție marca Muzeul Național al Marinei Franceze. Seria: marile bătălii navale. Colecția cuprinde Trafalgar, Jutland, Lépante, Salamine, ș.a.m.d. Fiecare număr se termină cu câteva pagini care readuc cititorul în contextul istoric, un rezumat, unde sunt explicate motivațiile principale, ne sunt prezintați beligeranții direct sau indirect implicați și, de obicei, mai apar două-trei paragrafe despre personalitățile cheie. Recomand întreaga colecție, deși nu apreciez mereu grafica din unele cărți.

Pentru cei pasionați de istorie sunt puține șanse să nu fi auzit de războiul ruso-japonez. Ambițiile japoneze, dacă nu erau clare, atunci s-au împlinit. Ruginitul regim țarist și-a arătat limitele încă o dată. Iar ambițiile marilor puteri în regiune, ipocrizia marilor puteri, s-au concretizat într-o prezență diplomatică încâlcită, aparent greu de deslușit, într-un final în defavoarea Rusiei. Antecedentele ca războiul Crimeei, războiul sino-japonez pentru Coreea, căderea vulturului imperial francez, deschiderea inpusă de americani Japoniei spre comerțul internațional , convenția de la Pekin care a dus la crearea Vladivostokului rusesc și ocuparea Liaodongului de către ruși, Portul Arthur unde și-au instalat forțele navale, au creat un context care opuneau Japonia pe de o parte, sprijinită vădit de britanici și indirect (și relativ sensibil) de francezi, și Rusia de cealaltă parte. Francezii erau aliații rușilor. Americianii îi susțineau mai degrabă pe japonezi, sfătuind la prudență.

O perioadă în care asiaticii erau văzuți inferiori. În care francezii nu ezitau să râdă deschis de japonezi în presa lor. Rușii le spuneau piticul galben, o atitudine arogantă care avea să-i coste grav mai târziu. Pentru că da! Au pierdut. Și au pierdut grav. Încrederea oarbă în superioritatea lor a fost probabil factorul care i-a condus cel mai direct la catastrofa Tsushima.

Un război în care marile puteri au putut testa noi inovații tehnologice ca torpila. O teribilă armă de care japoneziI fac uzaj intesiv și care va avea impact considerabil în confruntările navale din primul război mondial. O vreme în care apăruseră deja școlile de artilerie marină, încercându-se o abordare științifică pentru probleme aparent simple. Nu vreau să-mi imaginez cum puteai folosi tabelele de calcul într-o confruntare pe mare doar ca să țintești bine.

Rusia ia act târziu de situația Portului Arthur, cucerit de japonezi. Și decide să-și trimită flota baltică. O impresionantă forță, mare și modernă. Dar 35000km nu sunt ușor de parcurs. Englezii s-au asigurat ca distanța să le fie cât mai mare blocându-le canalul Suez. Rușii au trebuit să înconjoare continentul african (am mai postat acum câțiva ani un video foarte comic despre întreaga aventură). Fără porturi în care să se poată odihni sau să-și repare sau să-și întrețină navele, rușii ajung obosiți la Tsushima, un culoar riscant dar la care s-au dat mândrii cu capul înainte sub presiunea centrală de a se mișca cât mai repede. Un lucru pe care nu-l conștientizam suficient#tsushimae#războ #istoriea#japonezi #RUȘnc#weekend #benzidesenate tă de 15 noduri, rușii abia mai avansau cu 10. Din 45 de nave doar un crucișător și două distrugătoare au scăpat. 10000 de marinari ruși omorâți. Japonezii au pierdut trei nave și 1000 de oameni. Ce lecție!

#tsushima #război #istorie #japonezi #ruși #istorianavală #weekend #benzidesenate #cărți
... See MoreSee Less

1 month ago
Sâmbătă de dimineață. Dimineață după ora mea. M-am trezit după 10. Am mâncat, am discutat cu copiii, în familie. Apoi, mi-am luat cartea asta din bibliotecă. Era în lista celor care mă așteptau grav să-mi iau odată cafeaua în mână și să mă apuc s-o citesc.

Tsushima. Dintr-o colecție cumpărată în mai multe rânduri de pe Amazon. Editura Glénant - ediție marca Muzeul Național al Marinei Franceze. Seria: marile bătălii navale. Colecția cuprinde Trafalgar, Jutland, Lépante, Salamine, ș.a.m.d. Fiecare număr se termină cu câteva pagini care readuc cititorul în contextul istoric, un rezumat, unde sunt explicate motivațiile principale, ne sunt prezintați beligeranții direct sau indirect implicați și, de obicei, mai apar două-trei paragrafe despre personalitățile cheie. Recomand întreaga colecție, deși nu apreciez mereu grafica din unele cărți.

Pentru cei pasionați de istorie sunt puține șanse să nu fi auzit de războiul ruso-japonez. Ambițiile japoneze, dacă nu erau clare, atunci s-au împlinit. Ruginitul regim țarist și-a arătat limitele încă o dată. Iar ambițiile marilor puteri în regiune, ipocrizia marilor puteri, s-au concretizat într-o prezență diplomatică încâlcită, aparent greu de deslușit, într-un final în defavoarea Rusiei. Antecedentele ca războiul Crimeei, războiul sino-japonez pentru Coreea, căderea vulturului imperial francez, deschiderea inpusă de americani Japoniei spre comerțul internațional , convenția de la Pekin care a dus la crearea Vladivostokului rusesc și ocuparea Liaodongului de către ruși, Portul Arthur unde și-au instalat forțele navale, au creat un context care opuneau Japonia pe de o parte, sprijinită vădit de britanici și indirect (și relativ sensibil) de francezi, și Rusia de cealaltă parte. Francezii erau aliații rușilor. Americianii îi susțineau mai degrabă pe japonezi, sfătuind la prudență.

O perioadă în care asiaticii erau văzuți inferiori. În care francezii nu ezitau să râdă deschis de japonezi în presa lor. Rușii le spuneau piticul galben, o atitudine arogantă care avea să-i coste grav mai târziu. Pentru că da! Au pierdut. Și au pierdut grav. Încrederea oarbă în superioritatea lor a fost probabil factorul care i-a condus cel mai direct la catastrofa Tsushima.

Un război în care marile puteri au putut testa noi inovații tehnologice ca torpila. O teribilă armă de care japoneziI fac uzaj intesiv și care va avea impact considerabil în confruntările navale din primul război mondial. O vreme în care apăruseră deja școlile de artilerie marină, încercându-se o abordare științifică pentru probleme aparent simple. Nu vreau să-mi imaginez cum puteai folosi tabelele de calcul într-o confruntare pe mare doar ca să țintești bine. 

Rusia ia act târziu de situația Portului Arthur,  cucerit de japonezi. Și decide să-și trimită flota  baltică. O impresionantă forță, mare și modernă. Dar 35000km nu sunt ușor de parcurs. Englezii s-au asigurat ca distanța să le fie cât mai mare blocându-le canalul Suez. Rușii au trebuit să înconjoare continentul african (am mai postat acum câțiva ani un video foarte comic despre întreaga aventură). Fără porturi în care să se poată odihni sau să-și repare sau să-și întrețină navele, rușii ajung obosiți la Tsushima, un culoar riscant dar la care s-au dat mândrii cu capul înainte sub presiunea centrală de a se mișca cât mai repede. Un lucru pe care nu-l conștientizam suficient. Distanțele mari uzau atât de tare navele încât de la o viteză estimată de 15 noduri, rușii abia mai avansau cu 10. Din 45 de nave doar un crucișător și două distrugătoare au scăpat. 10000 de marinari ruși omorâți. Japonezii au pierdut trei nave și 1000 de oameni. Ce lecție!

#tsushima #război #istorie #japonezi #ruși #istorianavală #weekend #benzidesenate #cărți

Scriam acum câteva săptămâni că într-un citybreak la Paris am luat toate benzile desenate despre alegeri. Să văd cum sunt. Forma asta de exprimare, benzile desenate, îmi este relativ nouă. Deși mi se pare puternică și eficientă (fără să o pot demonstra, nu ar fi atâtea dacă nu s-ar vinde), adică mă mir că în România abia o descoperim, benzile desenate necesită totuși timp de citit și analizat. Nu se citesc atât de repede pe cât am putea crede. Iar în cazul de față, tot revin la telefon să caut mai multe informații despre cazuri. Este foarte interesant.

Mâine sunt alegerile. Turul doi în Franța. Mi-am spus că încă mai am timp să mai trec prin câteva. Și-am ales Sub anchetă. Un număr clar împotriva lui Macron. Și asta este fain. Nu doar că benzile desenate sunt populare în Franța, dar sunt și din suficient de multe surse încât să se regăsească toate vocile. Cartea nu aduce niciun gram de simpatie față de Macron. Doar critică dură. Și mi-am dat seama că asta-i o diferență mare făță de viziunea progresistă din spatele benzilor desenate americane. Am mai scris de câteva ori, de la origini pâna acum, mereu eroii comics au fost ecoul politicii progresiste americane. În Europa pare să nu fie așa.

Regăsim toate cazurile celebre din Mandatul lui Macron. Nu direct legate de Macron, ci de cei din imediata apropiere. François de Rugy, Alexis Kojler, Alexandre Benalla, Eric Dupond-Moretri și Gérald Darmanin... Unul acuzat de exces de lux în timpul vestelor galbene, câteodată și pe banii statului, altul de conflict de interes, altul de acțiuni mafiote, iar unul de viol. Nu lipsesc nici atacul la indej#alegeri #Macronl#benzidesenatee#weekendrate sau nu, se pare că a fost o singură condamnare până acum. Restul de judecat fiecare cum crede.

#politică #alegeri #macron #benzidesenate #weekend
... See MoreSee Less

1 month ago
Scriam acum câteva săptămâni că într-un citybreak la Paris am luat toate benzile desenate despre alegeri. Să văd cum sunt. Forma asta de exprimare, benzile desenate, îmi este relativ nouă. Deși mi se pare puternică și eficientă (fără să o pot demonstra, nu ar fi atâtea dacă nu s-ar vinde), adică mă mir că în România abia o descoperim, benzile desenate necesită totuși timp de citit și analizat. Nu se citesc atât de repede pe cât am putea crede. Iar în cazul de față, tot revin la telefon să caut mai multe informații despre cazuri. Este foarte interesant.

Mâine sunt alegerile. Turul doi în Franța. Mi-am spus că încă mai am timp să mai trec prin câteva. Și-am ales Sub anchetă. Un număr clar împotriva lui Macron. Și asta este fain. Nu doar că benzile desenate sunt populare în Franța, dar sunt și din suficient de multe surse încât să se regăsească toate vocile. Cartea nu aduce niciun gram de simpatie față de Macron. Doar critică dură. Și mi-am dat seama că asta-i o diferență mare făță de viziunea progresistă din spatele benzilor desenate americane. Am mai scris de câteva ori, de la origini pâna acum, mereu eroii comics au fost ecoul politicii progresiste americane. În Europa pare să nu fie așa. 

Regăsim toate cazurile celebre din Mandatul lui Macron. Nu direct legate de Macron, ci de cei din imediata apropiere.  François de Rugy, Alexis Kojler, Alexandre Benalla, Eric Dupond-Moretri și Gérald Darmanin... Unul acuzat de exces de lux în timpul vestelor galbene, câteodată și pe banii statului, altul de conflict de interes, altul de acțiuni mafiote, iar unul de viol. Nu lipsesc nici atacul la independența justiției sau la libertatea presei. Adevărate sau nu, se pare că a fost o singură condamnare până acum. Restul de judecat fiecare cum crede. 

#politică #alegeri #macron #benzidesenate #weekend

Itinerarul unei sfinte monegasce, în benzi desenate. Câteva gânduri despre cum îmi place mie să descopăr lumea noastră.

Ați auzit de Devota? Nici eu. Iar dacă nu ajungeam în Monaco, încă nu știam. Treceam pe lângă un butic turistic și văd cartea asta în vitrină. Editura n-am recunoscut-o inițial. Mai am câteva cărți de la ei. Pe una La Grande Crevasse am luat-o ca suvenir dintr-o vacanță la Briançon, granița cu Italia, în Alpi. Pe alta am comandat-o de pe internet când căutam resurse cu conținut lejer despre Ioana d'Arc. Este vorba de o editură cu predilecție catolică. Dar nu mă deranjează. Nu le iau ca să mă convertesc. Ci ca să descopăr locuri sau personaje.

Se pare că Devota este patroana Corsicăi și a Monaco-ului. Iar cartea începe cu finalul slujbei la Sainte-Dévote Chapel. Nepoata își laudă bunicul că încă vorbește, cântă, în monegască, limbă despre care puteți afla mai multe aici
ro.frwiki.wiki/wiki/Mon%C3%A9gasque.
Se derulează ușor câteva pagini despre procesiunea religioasă, etc.

Și apoi cartea poartă cititorul pe meleaguri istorice: fondarea orașului Aleria în Corsica de către greci, venirea cartaginezilor, etruscilor, apoi siracuzii și din nou cartaginezii. În spiritul corsican care se pare că s-a păstrat până azi, nativii rezistă acestor valuri. Tot din carte: se spune că Diodore de Sicilia a declarat că sclavii din Corsica nu sunt buni din cauza caracterului lor natural. Anecdotă care m-a făcut să zâmbesc bineînțeles. Romanii reușesc să-i pacifice până la urmă.

Acțiunea se petrece pe vremea lui Dioclețian și este despre ceea ce a rămas în istorie ca cea mai mare persecuție împotriva creștinilor. Trecerea de la Nicomedia, Londinium, Roma, Mariana, Narbone sau Massalia readuc în context amploarea imperiului și eficiența cu care reușeau să-l organizeze și să implementeze măsurile anticreștine. Iar Gabinius Barbarus Pompeianus este condimentul care bucură cititorul pasionat de istorie.

Devota s-a născut și trăia în Corsica. Insulă pe care nu am ajuns până acum, deși simt că nu vom mai rezista mult tentației. Devota este desenată pacifistă, plină de bunătate, mereu optimistă și pioasă. Devota venind de la Dei Vota, 《dedicată lui Dumnezeu》. Devota era iubită (fără sensul amoros, ci părintesc sau prietenesc) și protejată chiar de un senator roman numit Euticius, necredincios. Până la urmă ajunge să fie denunțată. Protectorul său fiind otrăvit un pic înainte. Devota moare torturată, ca martiră, iar de aici totul devine prea religios pentru mine.

Pentru că au vrut să șteargă orice urmă de Devota, romanii vor să-i ardă corpul. Dar prietenii să-i creștini fură corpul și-l duc pe continent. Ghidați de-un porumbel, ajung în Monoikos, actualul Monaco. Legenda acestei scăpari din ghiarele romane devine procesiune tradițională pentru corsicani și monegasci.

Dar povestea Devotei nu se termină aici. O altă legendă spune că pe la 1070 relicvele Devotei au fost furate de un pescar pe nume Antinope. Tragedia a putut fi împiedicată, Antinope prins, iar barca de pescar i-a fost arsă ca pedeapsă. Din 1875, sărbătorile monegasce au adăugat arsul unei bărci ca parte din ceremonie.

Cartea mai prezintă succint și alte episoade în care rugăciunile dedicate Devotei i-au ajutat pe monegasci. Un asediu genovez din 1507, pesta neagră din 1631 sau expulzarea soldaților spanioli din 1641. Pe vremea lui Honoré II, Devota apare și pe moneda monegască.

Devota continuă să fie sărbătorită în fiecare an pe 27 ianuarie. Voila! Nu știam nimic despre ea. Și de ce să nu recunosc, nici despre Monaco nu știam prea mult. Pentru că Devota pare să fie destul de prezentă alăruri de familia principelui și biserica catolică în cultura monogască, cu benzile astea desenate, suvenire din vacanță, simt că am mai făcut câțiva pași în cunoașerea locului și a istoriei lor.

PS: deloc obișnuit pentru benzile desenate, multe personaje din carte, clar nu cele istorice, ci din paginile cu dialoguri contemporane, au o prezentare la final. O scurtă descriere. Adică și-au desenat personalitățile locale. Apare principele cu familia, arhiepiscopul, mini#istorier#religie.#sfințu#monacot#corsicap#devotanu le cunosc din Monaco și Corsica și cu care nu mi-am luat prea mult timp să aflu mai multe despre ei. Doar spun că poate fi un mod interesant de promovare. Nu mă gândisem la asta până acum.

#istorie #religie #sfinți #monaco #corsica #devota
... See MoreSee Less

1 month ago
Itinerarul unei sfinte monegasce, în benzi desenate. Câteva gânduri despre cum îmi place mie să descopăr lumea noastră.

Ați auzit de Devota? Nici eu. Iar dacă nu ajungeam în Monaco, încă nu știam. Treceam pe lângă un butic turistic și văd cartea asta în vitrină. Editura n-am recunoscut-o inițial. Mai am câteva cărți de la ei. Pe una La Grande Crevasse am luat-o ca suvenir dintr-o vacanță la Briançon, granița cu Italia, în Alpi. Pe alta am comandat-o de pe internet când căutam resurse cu conținut lejer despre Ioana dArc. Este vorba de o editură cu predilecție catolică. Dar nu mă deranjează. Nu le iau ca să mă convertesc. Ci ca să descopăr locuri sau personaje. 

Se pare că Devota este patroana Corsicăi și a Monaco-ului. Iar cartea începe cu finalul slujbei la Sainte-Dévote Chapel. Nepoata își laudă bunicul că încă vorbește, cântă, în monegască, limbă despre care puteți afla mai multe aici
https://ro.frwiki.wiki/wiki/Mon%C3%A9gasque. 
Se derulează ușor câteva pagini despre procesiunea religioasă, etc. 

Și apoi cartea poartă cititorul pe meleaguri istorice: fondarea orașului Aleria în Corsica de către greci, venirea cartaginezilor, etruscilor, apoi siracuzii și din nou cartaginezii. În spiritul corsican care se pare că s-a păstrat până azi, nativii rezistă acestor valuri. Tot din carte: se spune că Diodore de Sicilia a declarat că sclavii din Corsica nu sunt buni din cauza caracterului lor natural. Anecdotă care m-a făcut să zâmbesc bineînțeles. Romanii reușesc să-i pacifice până la urmă.

Acțiunea se petrece pe vremea lui Dioclețian și este despre ceea ce a rămas în istorie ca cea mai mare persecuție împotriva creștinilor. Trecerea de la Nicomedia, Londinium, Roma, Mariana, Narbone sau Massalia readuc în context amploarea imperiului și eficiența cu care reușeau să-l organizeze și să implementeze măsurile anticreștine. Iar Gabinius Barbarus Pompeianus este condimentul care bucură cititorul pasionat de istorie.

Devota s-a născut și trăia în Corsica. Insulă pe care nu am ajuns până acum, deși simt că nu vom mai rezista mult tentației. Devota este desenată pacifistă, plină de bunătate, mereu optimistă  și pioasă. Devota venind de la Dei Vota, 《dedicată lui Dumnezeu》. Devota era iubită (fără sensul amoros, ci părintesc sau prietenesc) și protejată chiar de un senator roman numit Euticius, necredincios. Până la urmă ajunge să fie denunțată. Protectorul său fiind otrăvit un pic înainte. Devota moare torturată, ca martiră, iar de aici totul devine prea religios pentru mine.

Pentru că au vrut să șteargă orice urmă de Devota, romanii vor să-i ardă corpul. Dar prietenii să-i creștini fură corpul și-l duc pe continent. Ghidați de-un porumbel, ajung în Monoikos, actualul Monaco. Legenda acestei scăpari din ghiarele romane devine procesiune tradițională pentru corsicani și monegasci.

Dar povestea Devotei nu se termină aici. O altă legendă spune că pe la 1070 relicvele Devotei au fost furate de un pescar pe nume Antinope. Tragedia a putut fi împiedicată, Antinope prins, iar barca de pescar i-a fost arsă ca pedeapsă. Din 1875, sărbătorile monegasce au adăugat arsul unei bărci ca parte din ceremonie. 

Cartea mai prezintă succint și alte episoade în care rugăciunile dedicate Devotei i-au ajutat pe monegasci. Un asediu genovez din 1507, pesta neagră din 1631 sau expulzarea soldaților spanioli din 1641. Pe vremea lui Honoré II, Devota apare și pe moneda monegască.

Devota continuă să fie sărbătorită în fiecare an pe 27 ianuarie. Voila! Nu știam nimic despre ea. Și de ce să nu recunosc, nici despre Monaco nu știam prea mult. Pentru că Devota pare să fie destul de prezentă alăruri de familia principelui și biserica catolică în cultura monogască, cu benzile astea desenate, suvenire din vacanță, simt că am mai făcut câțiva pași în cunoașerea locului și a istoriei lor.

PS: deloc obișnuit pentru benzile desenate, multe personaje din carte, clar nu cele istorice, ci din paginile cu dialoguri contemporane, au o prezentare la final. O scurtă descriere. Adică și-au desenat personalitățile locale. Apare principele cu familia, arhiepiscopul, miniștrii, primarul...tot felul de autorități pe care nu le cunosc din Monaco și Corsica și cu care nu mi-am luat prea mult timp să aflu mai multe despre ei. Doar spun că poate fi un mod interesant de promovare. Nu mă gândisem la asta până acum.

#istorie #religie #sfinți #monaco #corsica #devota

Exercițiu de parenting

Ne-am uitat ieri la Avengers End Game. Nu l-am văzut pe tot că nu ne permitea timpul. Mai rămâne să ne uităm și azi. Alături de Infinity Wars, sunt de departe filmele mele preferate. Deși le-am văzut de câteva ori, încă mai găsim subtilități care să ne surprindă. Și așa-mi dau un chef să mă retrag cu un teanc de benzi desenate câteva ore și să fac doar asta...lucru care probabil se va întâmpla mâine.

În timpul filmului ajungem la scena cu Noul Asgard, când Hulk și Rocket merg după Thor să-i ceară ajutorul. Dariusici ne roagă să punem pauză să ne arate ceva. Și vine cu scena asta de lego. Îl găsim pe Thor desenat gras cu pizza și berile lângă el. Găsim joystick-uri de consolă, ziarul Asgard Times și multe alte detalii. Exact ca în film. Da! Pentru că mai tot ce a ieșit de la Marvel în ultimii ani are multe detalii. Și pentru că Marvel nu este singura companie minunată în lumea asta. Lego le aduce universul cu încă alte câteva detalii importante în lumea copiilor. Vedeți și voi câte obiecte minuțios așezate sunt în scena asta?!

Am ales bine direcția noastră de povești pentru familie. Putea fi DC Comics. Tot fain. Putea fi Harry Potter, ish, drăguț. Narnia, Ben si mulți alții. Dar nimic nu pare la fel de sofisticat, cu toate detaliile bine puse la punct, accesibile pentru toate vârstele, cu suficient de multe fire de poveste și universuri paralele ca Marvel. Aveam nevoie de acest liant. De acest mediu în care să înflorim. Să ne punem întrebări, să ne imaginăm, să învățăm, să explorăm, să creăm și să construim. Marvel ne-a oferit toate astea. Zici că lucrez pentru ei... Știu că este greu să-ți imaginezi beneficiile asupra copiilor. Nici eu nu le puteam estima înainte să se întâmple. Însă simt că toată investiția asta a fost importantă, considerabilă în timp și că a meritat, ne-a făcut bine.

Recent am văzut și Venom 2. Tot le-a plăcut copiilor, deși e un pic mai agresiv. Dar știau la ce să se aștepte. Îl cunoșteau pe Carnage din reviste de foarte mult timp.

De ce e nevoie de o astfel de direcție? Pentru că în lumea de azi sunt prea multe opțiuni. Nu ne putem uita la tot. Nu putem face orice, oricând. Nu ne permite timpul și trebuie evitat excesul. Și cum poți aduce profunzime cu din toate câte puțin. Când am ales Marvel am spus totul de aici ne interesează. Restul, e fain, opțional, să nu cădem în altă extremă, dar dacă facem sau nu.. mai puțin contează. Deci, ne-a ajutat la nivel de priorități. Ce cărți să luăm? Așa ne-am început noua bibliotecă de acum patru ani. Când să mergem la DisneyLand? Păi când au scene Marvel. Vizită le care am făcut-o înainte de era COVID, exact în perioada Infinity Wars. Ce filme cumpărăm? Niciunul. Doar dacă nu găsim pe streaming mai luăm câte un Marvel. În rest nimic. Ce lego să nu ratăm? Deja știti. Ce joc flower-power luăm pe consolă? Dacă e disponibil, lego marvel. Fără să discutăm. Orice altceva, ne gândim mai mult... Și tot așa.

În aceeași ordine de idei cu cititul la culcare. Noi ca părinți suntem responsabili cu ce-i hrănim le copii, atât fizic, cât și intelectual. Nu copiii aleg la ce filme ne uităm. Noi alegem. Părinții. La fel ca la cărțile de la culcare, mă las influențat, ne lăsăm influențați, dar noi decidem. La ce ne uităm, cât de des, cu sau fără noi. De exemplu, în afară de kurzgesact în engleză sau toujours pas sorcier în franceză, copiii nu se uită la nimic singuri. Și nu e o frustrare. Niciun cert. Nicio neînțelegere. Așa e dintotdeauna. Cât despre frecvența filmelor, abia dacă vedem un film pe săptămână. Rareori facem o serie cu un episod la două zile, când vine vorba de un documentar. Asta se întâmplă poate o dată la 5-6 luni.

Încă mă uimește când îmi aduc aminte cum Dariusici putea să-mi înșire sute de personaje cu nenumărate detalii de la vârstă foarte mică. Putea spune povești coerente și complexe. Putea crea scenarii alternative. Putea construi și inova în scene lego de mi se udau ochii până la lacrimi când înțelegeam ce se întâmpla, impresionat fiind, mândru tată, nu de cine știe ce piesă de teatru. Totul cu o coerență care evolua de-o manieră importantă de la lună la lună.

Și aici ajung la concluzia mea. Excelența, profunzimea vine din timp constant investit pe termen lung. În cazul de față, s-au născut cu marvel și lego. Și nu detaliile temei studiate contează, ci calitatea gândirii, să poată copilul cripta și decripta ușor o asemenea complexitate. Și deși nu pare evident, capacitatea de a lucra cu o complexitate ridicată este ceea ce mă interesează, nu neapărat Marvel. Să depună copiii efort conștienți fiind. Să se chinuie pentru că vor ei să mai facă ceva. Cu pasiune. Nu cu atenție captată de ecran. Iar creativitatea are la bază imitația. Când copilul are o schemă de construit imită, învață, repetă, practică. Nu durează mult până desface și-și face în felul lui. Când vede un film, imită prin joacă. Dar dacă vede evoluția unui scenariu bine făcut, își evoluează și jocurile în consecință. Atunci creează. Criticul din noi ar putea spune: dar creativitatea originală? Așa ceva nu există. Iar dacă există, ea continuă să se manifeste natural. Copiii nu se dau în lături să creeze din haos. Cât despre citit, cititul presupune mai întâi să pui mâna pe o carte. Benzile desenate sunt un succes uriaș aici. Dar chiar și așa, dacă pe mine ca părinte nu mă vedeau, probabil că nici ei nu o făceau la fel de des. Iar cărțile Marvel au devenit în timp o pasiune și pentru mine. Era necesar. Trebuie să avem despre ce să vorbim (complex).

La poalele adolescenței, Corneluș încă se joacă și construiește cu lego. Cu chestiuni mai de vârsta lui, de arhitectură, technics, creative, minecraft, etc. S-au antrenat toată viața la lego. Cred că vor căpăta în timp competențe intrinseci de constructori, arhitecți sau mecanici buni. Nu cred că meseriile astea vor mai exista, dar nici în dispariția lor completă nu cred. Vor evolua.

Pe scurt:
- efort susținut, deliberat, nu captat
- priorități pe term#legon#tatăprofesionisor#marvela#film #joc ,#joacăserios în funcție de ce se poate face peste ani
- repetiția e mama învățării, jocul este tatăl
- abilitatea de a lucra cu complexitate ridicată
- creativitatea se antrenează
- detaliile sunt condimentul care contează
- copii fac ce fac părinții, nu ce li se spune
- excelența vine din pasiuni, hrănite, încurajate de prioritățile și mediul creat de părinți
- cititul, lego, filmele, sunt activități complementare, nu se exclud reciproc, se îmbogățesc una pe alta

#lego #tatăprofesionist #marvel #film #joc #joacă #joacăseriosă
... See MoreSee Less

1 month ago
Exercițiu de parenting

Ne-am uitat ieri la Avengers End Game. Nu l-am văzut pe tot că nu ne permitea timpul. Mai rămâne să ne uităm și azi. Alături de Infinity Wars, sunt de departe filmele mele preferate. Deși le-am văzut de câteva ori, încă mai găsim subtilități care să ne surprindă. Și așa-mi dau un chef să mă retrag cu un teanc de benzi desenate câteva ore și să fac doar asta...lucru care probabil se va întâmpla mâine. 

În timpul filmului ajungem la scena cu Noul Asgard, când Hulk și Rocket merg după Thor să-i ceară ajutorul. Dariusici ne roagă să punem pauză să ne arate ceva. Și vine cu scena asta de lego. Îl găsim pe Thor desenat gras cu pizza și berile lângă el. Găsim joystick-uri de consolă, ziarul Asgard Times și multe alte detalii. Exact ca în film. Da! Pentru că mai tot ce a ieșit de la Marvel în ultimii ani are multe detalii. Și pentru că Marvel nu este singura companie minunată în lumea asta. Lego le aduce universul cu încă alte câteva detalii importante în lumea copiilor. Vedeți și voi câte obiecte minuțios așezate sunt în scena asta?!

Am ales bine direcția noastră de povești pentru familie. Putea fi DC Comics. Tot fain. Putea fi Harry Potter, ish, drăguț. Narnia, Ben si mulți alții. Dar nimic nu pare la fel de sofisticat, cu toate detaliile bine puse la punct, accesibile pentru toate vârstele, cu suficient de multe fire de poveste și universuri paralele ca Marvel. Aveam nevoie de acest liant. De acest mediu în care să înflorim. Să ne punem întrebări, să ne imaginăm, să învățăm, să explorăm, să creăm și să construim. Marvel ne-a oferit toate astea. Zici că lucrez pentru ei... Știu că este greu să-ți imaginezi beneficiile asupra copiilor. Nici eu nu le puteam estima înainte să se întâmple. Însă simt că toată investiția asta a fost importantă, considerabilă în timp și că a meritat, ne-a făcut bine.

Recent am văzut și Venom 2. Tot le-a plăcut copiilor, deși e un pic mai agresiv. Dar știau la ce să se aștepte. Îl cunoșteau pe Carnage din reviste de foarte mult timp.

De ce e nevoie de o astfel de direcție? Pentru că în lumea de azi sunt prea multe opțiuni. Nu ne putem uita la tot. Nu putem face orice, oricând. Nu ne permite timpul și trebuie evitat excesul. Și cum poți aduce profunzime cu din toate câte puțin. Când am ales Marvel am spus totul de aici ne interesează. Restul, e fain, opțional, să nu cădem în altă extremă, dar dacă facem sau nu.. mai puțin contează. Deci, ne-a ajutat la nivel de priorități. Ce cărți să luăm? Așa ne-am început noua bibliotecă de acum patru ani. Când să mergem la DisneyLand? Păi când au scene Marvel. Vizită le care am făcut-o înainte de era  COVID, exact în perioada Infinity Wars. Ce filme cumpărăm? Niciunul. Doar dacă nu găsim pe streaming mai luăm câte un Marvel. În rest nimic. Ce lego să nu ratăm? Deja știti. Ce joc flower-power luăm pe consolă? Dacă e disponibil, lego marvel. Fără să discutăm. Orice altceva, ne gândim mai mult... Și tot așa.

În aceeași ordine de idei cu cititul la culcare. Noi ca părinți suntem responsabili cu ce-i hrănim le copii, atât fizic, cât și intelectual. Nu copiii aleg la ce filme ne uităm. Noi alegem. Părinții. La fel ca la cărțile de la culcare, mă las influențat, ne lăsăm influențați, dar noi decidem. La ce ne uităm, cât de des, cu sau fără noi. De exemplu, în afară de kurzgesact în engleză sau toujours pas sorcier în franceză, copiii nu se uită la nimic singuri. Și nu e o frustrare. Niciun cert. Nicio neînțelegere. Așa e dintotdeauna. Cât despre frecvența filmelor, abia dacă vedem un film pe săptămână. Rareori facem o serie cu un episod la două zile, când vine vorba de un documentar. Asta se întâmplă poate o dată la 5-6 luni.

Încă mă uimește când îmi aduc aminte cum Dariusici putea să-mi înșire sute de personaje cu nenumărate detalii de la vârstă foarte mică. Putea spune povești coerente și complexe. Putea crea scenarii alternative. Putea construi și inova în scene lego de mi se udau ochii până la lacrimi când înțelegeam ce se întâmpla, impresionat fiind, mândru tată, nu de cine știe ce piesă de teatru. Totul cu o coerență care evolua de-o manieră importantă de la lună la lună. 

Și aici ajung la concluzia mea. Excelența, profunzimea vine din timp constant investit pe termen lung. În cazul de față, s-au născut cu marvel și lego. Și nu detaliile temei studiate contează, ci calitatea gândirii, să poată copilul cripta și decripta ușor o asemenea complexitate. Și deși nu pare evident, capacitatea de a lucra cu o complexitate ridicată este ceea ce mă interesează, nu neapărat Marvel. Să depună copiii efort conștienți fiind. Să se chinuie pentru că vor ei să mai facă ceva. Cu pasiune. Nu cu atenție captată de ecran. Iar creativitatea are la bază imitația. Când copilul are o schemă de construit imită, învață, repetă, practică. Nu durează mult până desface și-și face în felul lui. Când vede un film, imită prin joacă. Dar dacă vede evoluția unui scenariu bine făcut, își evoluează și jocurile în consecință. Atunci creează. Criticul din noi ar putea spune: dar creativitatea originală? Așa ceva nu există. Iar dacă există, ea continuă să se manifeste natural. Copiii nu se dau în lături să creeze din haos. Cât despre citit, cititul presupune mai întâi să pui mâna pe o carte. Benzile desenate sunt un succes uriaș aici. Dar chiar și așa, dacă pe mine ca părinte nu mă vedeau, probabil că nici ei nu o făceau la fel de des. Iar cărțile Marvel au devenit în timp o pasiune și pentru mine. Era necesar. Trebuie să avem despre ce să vorbim (complex). 

La poalele adolescenței, Corneluș încă se joacă și construiește cu lego. Cu chestiuni mai de vârsta lui, de arhitectură, technics, creative, minecraft, etc. S-au antrenat toată viața la lego. Cred că vor căpăta în timp competențe intrinseci de constructori, arhitecți sau mecanici buni. Nu cred că meseriile astea vor mai exista, dar nici în dispariția lor completă nu cred. Vor evolua.

Pe scurt:
- efort susținut, deliberat, nu captat
- priorități pe termen lung, ca părinți, efortul financiar e pe măsură, trebuie ales în funcție de ce se poate face peste ani
- repetiția e mama învățării, jocul este tatăl
- abilitatea de a lucra cu complexitate ridicată
- creativitatea se antrenează
- detaliile sunt condimentul care contează
- copii fac ce fac părinții, nu ce li se spune
- excelența vine din pasiuni, hrănite, încurajate de prioritățile și mediul creat de părinți
- cititul, lego, filmele, sunt activități complementare, nu se exclud reciproc, se îmbogățesc una pe alta

#lego #tatăprofesionist  #marvel #film #joc #joacă #joacăseriosă