Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

cornel fatulescu pe Facebook

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Am publicat pe Facebook

Ieri, Corneluș către mine:
- Tati! Tati! Am scăpat de pe Totanic. A fost foarte greu. Mi-a ieșit după trei încercări.

Cât mai multe cărți de genul ăsta, zic. #RECOMAND #tatăprofesionist
... See MoreSee Less
5 hours ago
Ieri, Corneluș către mine:
- Tati! Tati! Am scăpat de pe Totanic. A fost foarte greu. Mi-a ieșit după trei încercări.

Cât mai multe cărți de genul ăsta, zic. #recomand #tatăProfesionist
Astăzi, în timpul micului dejun, spre finele mesei, am început să răsfoiesc ultimele cărți din colecția Quelle Histoire. Salvador Dali, Coco Chanel, Pablo Picasso, Vincent Van Gogh, Marco Polo și încă vreo zece personaje ni s-au alăturat bibliotecii pentru copii.

Apoi, luat de val, am început să le citesc cu voce tare despre prințesa Sisi, Victor Hugo și, într-un final, despre Albert Einstein. Par multe, dar curg repede cincisprezece pagini per carte. Și terminând cu Einstein, Corneluș spune:
- Mi se pare că în cărțile astea scot la lumină doar aspectele pozitive din biografia personajelor.

Într-adevăr, nu se spunea nimic despre cât de nesoț și netată a fost. Povestea lui putând fi ușor transformată într-o tragedie de cel mai mare succes.

De asta este important să explorezi suficiente surse. De asta avem mai multe cărți despre personajele care ne interesează cel mai mult. De asta Cine a fost Albert Einstein pare s-o mănânce pe Quelle Histoire :D.

#tatăprofesionist #biografii #istorie
... See MoreSee Less
24 hours ago
Astăzi, în timpul micului dejun, spre finele mesei, am început să răsfoiesc ultimele cărți din colecția Quelle Histoire. Salvador Dali, Coco Chanel, Pablo Picasso, Vincent Van Gogh, Marco Polo și încă vreo zece personaje ni s-au alăturat bibliotecii pentru copii. 

Apoi, luat de val, am început să le citesc cu voce tare despre prințesa Sisi, Victor Hugo și, într-un final, despre Albert Einstein. Par multe, dar curg repede cincisprezece pagini per carte. Și terminând cu Einstein, Corneluș spune: 
- Mi se pare că în cărțile astea scot la lumină doar aspectele pozitive din biografia personajelor.

Într-adevăr, nu se spunea nimic despre cât de nesoț și netată a fost. Povestea lui putând fi ușor transformată într-o tragedie de cel mai mare succes. 

De asta este important să explorezi suficiente surse. De asta avem mai multe cărți despre personajele care ne interesează cel mai mult. De asta Cine a fost Albert Einstein pare s-o mănânce pe Quelle Histoire :D.

#tatăProfesionist #biografii #istorie
Tot datorită lui Mika Waltari, termin în seara asta și O istorie a Bizanțului. Citindu-i romanele istorice, mi se ridică atâtea întrebări bune că adesea mă opresc din roman și citesc una-două alte cărți scrise de istorici despre subiect. Este drept, așa pot avea senzația că nu mai termin romanul început. Dar nu-i adevărat. Cărțile lui Waltari nu rămân necitite.

Cât despre O istorie a Bizanțului, niciodată nu strică o reîmprospătare a cronologiei evenimentelor. Vorbim de 1000 de ani de istorie, fără să socotim și episoadele predecesorului de încă pe atât. Cu atât mai mult cu cât pentru noi, românii, istoria Bizanțului conține și o parte din istoria noastră. Exact perioada aia cea mai ștearsă care se rezumă la abia câteva pagini în manualele de istorie.

Capitolul care mi-a atras cel mai mult atenția a fost cu caseta despre femeile din casa lui Teodosie. Cu o săptămână înainte le citisem copiilor din 《L'histoire en manga 4》despre Galla Placidia, Athaulf și Aetius. Când am regăsit paragrafe cu informații complementare în carte, i-am căutat să le citesc și lor. I-a cam lăsat rece. Nu mai erau interesați. Probabil că trecuse de nivelul de detalii interesant lor. Oricum, mie mi s-a părut o completare demnă de notițe. Voi căuta să cumpăr și o carte care să mă plonjeze în răspunsurile de care mai am nevoie.

Apoi, au mai fost multe informații picante care mi-au trezit interesul. Poate că ce m-a intrigat cel mai tare au fost trimiterile la regretul lui Constantin despre persecuția arienilor. Nu cumva hotărârea de la Niceea a fost greșită?! Trebuie neapărat să găsesc o carte doar despre asta. Apoi, despre regina Zenobia. Altă regină de sânge!? Și nu în ultimul rând, moartea lui Claudius Gothicus de ciumă. Dacă ciuma exista în 270, când a fost înregistrat primul caz din istorie? Să nu uităm că si Newton pe la 1600 a ajuns să aibă timp de concentrare ferindu-se de ciumă.

Căderea Constantinopolului nu prea mă mai stârnește fiind un subiect despre care am studiat mai mult. Și-am și citit un roman istoric foarte fain, tot de Mika Waltari. Și recomand și documentarul de pe Netflix. În plus, cartea nu intră în detaliile luptelor așa cum îmi place mie. Este și nornal. Abia are 400 de pagini.

Și în încheiere, merită să menționez cât de mult îmi displace forma cărților de la Polirom. S-au mai aliniat și ei înnultimul timp. Cum au supraviețuit ca editură până acum 4 ani când am simțit că ceva a început să se schimbe și la ei, a rămas un mister pentru mine. Cu hârtia aproape transparentă, culoarea care se întinde pe pagină dacă nu ești atent și textul negru pe fundalul gri în casetele cu informații reduc experiența cititului la una aproape obositoare. Noroc de conținutul fain.

#antipierdutvremea #citit #bizanț #istorie
... See MoreSee Less
2 days ago
Tot datorită lui Mika Waltari, termin în seara asta și O istorie a Bizanțului. Citindu-i romanele istorice, mi se ridică atâtea întrebări bune că adesea mă opresc din roman și citesc una-două alte cărți scrise de istorici despre subiect. Este drept, așa pot avea senzația că nu mai termin romanul început. Dar nu-i adevărat. Cărțile lui Waltari nu rămân necitite. 

Cât despre O istorie a Bizanțului, niciodată nu strică o reîmprospătare a cronologiei evenimentelor. Vorbim de 1000 de ani de istorie, fără să socotim și episoadele predecesorului de încă pe atât. Cu atât mai mult cu cât pentru noi, românii, istoria Bizanțului conține și o parte din istoria noastră. Exact perioada aia cea mai ștearsă care se rezumă la abia câteva pagini în manualele de istorie.

Capitolul care mi-a atras cel mai mult atenția a fost cu caseta despre femeile din casa lui Teodosie. Cu o săptămână înainte le citisem copiilor din 《Lhistoire en manga 4》despre Galla Placidia, Athaulf și Aetius. Când am regăsit paragrafe cu informații complementare în carte, i-am căutat să le citesc și lor. I-a cam lăsat rece. Nu mai erau interesați. Probabil că trecuse de nivelul de detalii interesant lor. Oricum, mie mi s-a părut o completare demnă de notițe. Voi căuta să cumpăr și o carte care să mă plonjeze în răspunsurile de care mai am nevoie.

Apoi, au mai fost multe informații picante care mi-au trezit interesul. Poate că ce m-a intrigat cel mai tare au fost trimiterile la regretul lui Constantin despre persecuția arienilor. Nu cumva hotărârea de la Niceea a fost greșită?! Trebuie neapărat să găsesc o carte doar despre asta. Apoi, despre regina Zenobia. Altă regină de sânge!? Și nu în ultimul rând, moartea lui Claudius Gothicus de ciumă. Dacă ciuma exista în 270, când a fost înregistrat primul caz din istorie? Să nu uităm că si Newton pe la 1600 a ajuns să aibă timp de concentrare ferindu-se de ciumă. 

Căderea Constantinopolului nu prea mă mai stârnește fiind un subiect despre care am studiat mai mult. Și-am și citit un roman istoric foarte fain, tot de Mika Waltari. Și recomand și documentarul de pe Netflix. În plus, cartea nu intră în detaliile luptelor așa cum îmi place mie. Este și nornal. Abia are 400 de pagini.

Și în încheiere, merită să menționez cât de mult îmi displace forma cărților de la Polirom. S-au mai aliniat și ei înnultimul timp. Cum au supraviețuit ca editură până acum 4 ani când am simțit că ceva a început să se schimbe și la ei, a rămas un mister pentru mine. Cu hârtia aproape transparentă, culoarea care se întinde pe pagină dacă nu ești atent și textul negru pe fundalul gri în casetele cu informații reduc experiența cititului la una aproape obositoare. Noroc de conținutul fain.

#antipierdutVremea #citit #bizanț #istorie
Tocmai am trecut prin câteva numere Wanda și Vision. Unul din 1975, două din 82 și două din 83. Toate înainte să mă nasc. Nu încetez să mă minunez de arta Marvel. Și de distanța dintre cultura celor două lumi despărțite de cortina de fier. Unii se îmbibau în naționalism comunist, alții dădeau frâu liber inegalității capitaliste. Un mediu îi reducea pe toți la câteva forme, la câteva vedete, câțiva lideri. Celălalt a creat un număr mare de personalități. Universuri întregi de vedete reale sau imaginare.

Cel mai măreț vis al meu a fost să devin astronaut. Nu puteam să-mi imaginez mai mult. Să mă imaginez cu super-puteri, nu-mi aduc aminte. Greuceanu și Harap-Alb mă făceau să înțeleg că sunt legende sfinte. De neatins. Ceva mă împiedica să creez la rându-mi. Erau prea rupte de lumea fizică în care îmi făceam și eu loc.

Nu-mi aduc aminte de vârsta la care mi-am dat seama de cât de puține știam despre univers. Iar despre fizica cuantică am auzit abia la liceu. Copiii din occident aflau involuntar prin benzi desenate ca Ant-Man (apărut în 62). Despre magie nici nu mai zic. Cred că-mi era teamă să mă imaginez vrăjitor. Să nu ajung în Infern. Occidentul îl avea pe Doctor Strange din 63. Noroc că m-a salvat Cartoon Network. Niciodată nu-i prea târziu.

Copiii mei au călătorit în timp, au explorat lumea cuantică, s-au imaginat pe ei în sute de eroi, au zburat, s-au teleportat, au purtat războaie intergalactice, au devenit eroi din multiple mitologii și-au salvat civilizații. Mă bucură să știu că visează departe. Problemele cu care se va confrunta societatea când vor fi ei mari va necesita mințile cele mai creative și îndeplinirea visurilor cele mai ambițioase. Cine știe?! Poate că și de asta unii lucrează să meargă pe marte iar alții încă au toaletele în curte. O nedreptate pe care o putem corecta. Nu doar cu educație riguroasă. Ci și cu divertisment care să ne stimuleze imaginația mult mai mult.
... See MoreSee Less
3 days ago
Tocmai am trecut prin câteva numere Wanda și Vision. Unul din 1975, două din 82 și două din 83. Toate înainte să mă nasc. Nu încetez să mă minunez de arta Marvel. Și de distanța dintre cultura celor două lumi despărțite de cortina de fier. Unii se îmbibau în naționalism comunist, alții dădeau frâu liber inegalității capitaliste. Un mediu îi reducea pe toți la câteva forme, la câteva vedete, câțiva lideri. Celălalt a creat un număr mare de personalități. Universuri întregi de vedete reale sau imaginare. 

Cel mai măreț vis al meu a fost să devin astronaut. Nu puteam să-mi imaginez mai mult. Să mă imaginez cu super-puteri, nu-mi aduc aminte. Greuceanu și Harap-Alb mă făceau să înțeleg că sunt legende sfinte. De neatins. Ceva mă împiedica să creez la rându-mi. Erau prea rupte de lumea fizică în care îmi făceam și eu loc. 

Nu-mi aduc aminte de vârsta la care mi-am dat seama de cât de puține știam despre univers. Iar despre fizica cuantică am auzit abia la liceu. Copiii din occident aflau involuntar prin benzi desenate ca Ant-Man (apărut în 62). Despre magie nici nu mai zic. Cred că-mi era teamă să mă imaginez vrăjitor. Să nu ajung în Infern. Occidentul îl avea pe Doctor Strange din 63. Noroc că m-a salvat Cartoon Network. Niciodată nu-i prea târziu. 

Copiii mei au călătorit în timp, au explorat lumea cuantică, s-au imaginat pe ei în sute de eroi, au zburat, s-au teleportat, au purtat războaie intergalactice, au devenit eroi din multiple mitologii și-au salvat civilizații. Mă bucură să știu că visează departe. Problemele cu care se va confrunta societatea când vor fi ei mari va necesita mințile cele mai creative și îndeplinirea visurilor cele mai ambițioase. Cine știe?! Poate că și de asta unii lucrează să meargă pe marte iar alții încă au toaletele în curte. O nedreptate pe care o putem corecta. Nu doar cu educație riguroasă. Ci și cu divertisment care să ne stimuleze imaginația mult mai mult.
Luna aprilie va fi minunată. Mi-au ajuns noile cărți.

Despre neuroștiințe și inteligența omului în general făcusem o pauză de mai bine de un an. Nu era de mine pauza asta. Am investit atât de mult studiu încât în timp a devenit o pasiune. La un moment dat le numărasem și aveam peste trezeci de cărți citite în bibliotecă, fără să le număr pe cele de psihologie, mult mai multe. Psihologia a scăzut în prioritățile mele pe măsură ce i-am descoperit ramurile și limitele.

Drama căderii Americii și războiul cibernetic au rămas pentru mine un subset de geopolitică. Ca să înțelegi lumea, este nevoie de radiografii scrise din când în când. Mă aștept ca noua carte să-mi aducă multe noținuni noi, care să mă surprindă, ca în mai toate cărțile de gen. Cel mai mult mă incită vulnerabilitățile cu care se confruntă armata americană, pentru că ele anunță tendințe în tactici cu care se vor confrunta sau se confruntă toate țările.

T-MINUS este o carte clasică despre inteligența artificială, nevoia înțelegerii tehnologiilor implicate și impactul inteligenței artificiale în societatea de astăzi și de mâine. Cel mai mult îmi place autorul pe care-l urmăresc de ceva timp. Metaforele și exemplele pe care le dă sunt deosebit de grăitoare. O carte care-mi completează colecția impresionantă de cărți transumaniste pe care le-am sorbit în seri lungi și care m-au plimbat pe meleagurile unor promisiuni cu care rezonez profund.

Cât despre cum putem evita un dezastru climatic, așteptam să iasă de ceva timp. Aici am dezvoltat un dublu interes. Unul de investitor, mi-am plasat o parte din energia financiară, altul de cunoaștere în inovațiile tehnologice din spatele inovațiilor.

Nu în ultimul rând, A promised land. Pasionat fiind de exercițiile lui Obama, din ce în ce mai cunoscător în politica internă a SUA și geopolitică în general, am citit și voi continua să citesc mai tot ce se publică despre președinții americani.

#cărți #geopolitică #ecologie #Climă #IA
... See MoreSee Less
3 days ago
Luna aprilie va fi minunată. Mi-au ajuns noile cărți. 

Despre neuroștiințe și inteligența omului în general făcusem o pauză de mai bine de un an. Nu era de mine pauza asta. Am investit atât de mult studiu încât în timp a devenit o pasiune. La un moment dat le numărasem și aveam peste trezeci de cărți citite în bibliotecă, fără să le număr pe cele de psihologie, mult mai multe. Psihologia a scăzut în prioritățile mele pe măsură ce i-am descoperit ramurile și limitele. 

Drama căderii Americii și războiul cibernetic au rămas pentru mine un subset de geopolitică. Ca să înțelegi lumea, este nevoie de radiografii scrise din când în când. Mă aștept ca noua carte să-mi aducă multe noținuni noi, care să mă surprindă, ca în mai toate cărțile de gen. Cel mai mult mă incită vulnerabilitățile cu care se confruntă armata americană, pentru că ele anunță tendințe în tactici cu care se vor confrunta sau se confruntă toate țările.

T-MINUS este o carte clasică despre inteligența artificială, nevoia înțelegerii tehnologiilor implicate și impactul inteligenței artificiale în societatea de astăzi și de mâine. Cel mai mult îmi place autorul pe care-l urmăresc de ceva timp. Metaforele și exemplele pe care le dă sunt deosebit de grăitoare. O carte care-mi completează colecția impresionantă de cărți transumaniste pe care le-am sorbit în seri lungi și care m-au plimbat pe meleagurile unor promisiuni cu care rezonez profund.

Cât despre cum putem evita un dezastru climatic, așteptam să iasă de ceva timp. Aici am dezvoltat un dublu interes. Unul de investitor, mi-am plasat o parte din energia financiară, altul de cunoaștere în inovațiile tehnologice din spatele inovațiilor.

Nu în ultimul rând, A promised land. Pasionat fiind de exercițiile lui Obama, din ce în ce mai cunoscător în politica internă a SUA și geopolitică în general, am citit și voi continua să citesc mai tot ce se publică despre președinții americani.

#cărți #geopolitică #ecologie #climă #IA
Am recitit Zone to win în dimineața asta. Urmează să mă îmbarc la prima implementare și aveam nevoie să trec iar prin întreg conținutul și să-mi reiterez notițele.

Toate companiile se regăsesc mai devreme sau mai târziu în pragul inovațiilor perturbatoare. Fie că vin de la concurenți sau din propria inițiativă. Întrebarea la care cartea încearcă să răspundă este cum poți adresa metodic managementul de portofoliu astfel încât să protejezi diversele inițiative distribuindu-le în 4 zone: incubare, performanță, tranziție și productivitate? Fiecare zonă necesitând propria-i conduită.

#studiu #vacanță #management
... See MoreSee Less
4 days ago
Am recitit Zone to win în dimineața asta. Urmează să mă îmbarc la prima implementare și aveam nevoie să trec iar prin întreg conținutul și să-mi reiterez notițele.

Toate companiile se regăsesc mai devreme sau mai târziu în pragul inovațiilor perturbatoare. Fie că vin de la concurenți sau din propria inițiativă. Întrebarea la care cartea încearcă să răspundă este cum poți adresa metodic managementul de portofoliu astfel încât să protejezi diversele inițiative distribuindu-le în 4 zone: incubare, performanță, tranziție și productivitate? Fiecare zonă necesitând propria-i conduită. 

#studiu #vacanță #management
Mai suntem în democrație? De Natacha Polony. O critică la ceea ce mulți numesc demonic 《neoliberalism》și 《globalizare》. A se înțelege, nu sunt aliniat cu preceptele noii doctrine de 《resuscitarea democrației》pentru că democrația aia, veche, așa cum e lăudată de toată lumea n-a existat niciodată.

Însă cred cu tărie că trebuie să evoluăm treptat, pacifist, spre o nouă democrație sau orice îi va lua locul. Ceva care să crească reprezantivitatea cetățenilor în luarea deciziilor. Să-i educe și să-i implice frecvent și regulat și să-i ajute spre decizii mai bune. O chestiune care să ne îndepărteze de elitele (o bună parte corupte) care continuă să predomine în plan politic. Nu cred însă în revoluții. Nu cred în implicarea oamenilor needucați în decizii complexe, ei fiind călcâiul lui Ahile în toate deciziile importante pe termen lung. Toți oponenții unei inițiaitive vor profita literalmente de ei ca vector pentru mai multă putere. Și nu văd astăzi nicio alternativă la educație care să adreseze corect votul ignoranților (binevoitori sau răuvoitori). De aici și antagonia convingerilor mele fată de propunerile autoarei. Oricum, pentru cine are ocazia și vrea să afle mai multe, eu cred că autoatea merită ascultată. Cartea merită citită. Argumentele sale au sens și problemele pe care le ridică trebuie adresate de clasele politice din toate țările, cu precădere în Uniunea Europeană.
#vacanță #politică #democrație #UniuneaEuropeană
... See MoreSee Less
5 days ago
Mai suntem în democrație? De Natacha Polony. O critică la ceea ce mulți numesc demonic 《neoliberalism》și 《globalizare》. A se înțelege, nu sunt aliniat cu preceptele noii doctrine de 《resuscitarea democrației》pentru că democrația aia, veche, așa cum e lăudată de toată lumea n-a existat niciodată.

Însă cred cu tărie că trebuie să evoluăm treptat, pacifist, spre o nouă democrație sau orice îi va lua locul. Ceva care să crească reprezantivitatea cetățenilor în luarea deciziilor. Să-i educe și să-i implice frecvent și regulat și să-i ajute spre decizii mai bune. O chestiune care să ne îndepărteze de elitele (o bună parte corupte) care continuă să predomine în plan politic. Nu cred însă în revoluții. Nu cred în implicarea oamenilor needucați în decizii complexe, ei fiind călcâiul lui Ahile în toate deciziile importante pe termen lung. Toți oponenții unei inițiaitive vor profita literalmente de ei ca vector pentru mai multă putere. Și nu văd astăzi nicio alternativă la educație care să adreseze corect votul ignoranților (binevoitori sau răuvoitori). De aici și antagonia convingerilor mele fată de propunerile autoarei. Oricum, pentru cine are ocazia și vrea să afle mai multe, eu cred că autoatea merită ascultată. Cartea merită citită. Argumentele sale au sens și problemele pe care le ridică trebuie adresate de clasele politice din toate țările, cu precădere în Uniunea Europeană.
#vacanță #politică #democrație #uniuneaEuropeană
Astăzi am fost la teatru. O piesă de Molière s-a derulat virtual în mintea mea, Avarul. Am spus să încerc. Nu-mi mai aduc aminte să fi trecut printr-o asemenea lectură. Căutam ceva de Molière, dacă tot m-am apucat să citesc clasici. Catherine de Medicis de Balzac mi-a plăcut ca roman istoric. Candide de Voltaire, mai mult de curiozitate. Filozofia vremii, despre inegalitate. Avarul de Moliere, pentru divertisment.

Prima pagină am citit-o de două ori. M-am întrebat ce fac. Sunt sigur că vreau să merg înainte?! Întrebarea mi-a tot revenit la primele douăzeci de pagini, timp în care mi-am băut aproape toată cafeaua. Și apoi...am izbucnit în râs. De acolo nici n-am văzut cum s-a scurs timpul. Timp fain. Ca la teatru.
... See MoreSee Less
6 days ago
Astăzi am fost la teatru. O piesă de Molière s-a derulat virtual în mintea mea, Avarul. Am spus să încerc. Nu-mi mai aduc aminte să fi trecut printr-o asemenea lectură. Căutam ceva de Molière, dacă tot m-am apucat să citesc clasici. Catherine de Medicis de Balzac mi-a plăcut ca roman istoric. Candide de Voltaire, mai mult de curiozitate. Filozofia vremii, despre inegalitate. Avarul de Moliere, pentru divertisment. 

Prima pagină am citit-o de două ori. M-am întrebat ce fac. Sunt sigur că vreau să merg înainte?! Întrebarea mi-a tot revenit la primele douăzeci de pagini, timp în care mi-am băut aproape toată cafeaua. Și apoi...am izbucnit în râs. De acolo nici n-am văzut cum s-a scurs timpul. Timp fain. Ca la teatru.
#primăvară #vacanță #timpliber #plimbare ... See MoreSee Less
6 days ago
#primăvară #vacanță #timpLiber #plimbare
Mystique - femeia fatală. O paranteză specială în lumea X-Men 2003. Un scenariu care completează portretul lui Charles Xavier, binefăcător și pacifist, cu misterios și determinat. O problemă de etică în lumea #marvel. ... See MoreSee Less
7 days ago
Mystique - femeia fatală. O paranteză specială în lumea X-Men 2003. Un scenariu care completează portretul lui Charles Xavier, binefăcător și pacifist, cu misterios și determinat. O problemă de etică în lumea #Marvel.
Atunci când m-am interesat prima dată despre colecția în franceză pentru copii Quelle Histoire, am făcut-o convins că îmi va fi un instrument deosebit în educația copiilor. Incursiuni în istorie, descoperi de personaje, evenimente care au bulversat lumea. Dacă aș avea timp, aș investi într-un proiect care să aducă minunățiile astea de cărți și copiilor români. Îmi plac. Le recomand. #avizinvestitorilor.

Deși sunt pentru copii, învăț și eu din ele. Cum este exemplul de față: Aimé Césaire. Nu auzisem până acum despre el. Nu știam cine este, ce a făcut, sau măcar că a existat vreo personalitate din colonii care să ajungă în Panteonul francez. Aimé este poet și om politic francez. Născut în 1913 în Martinique. A studiat la Paris, unde a retrăit din plin rasismul acelori vremuri, și s-a întors pe meleagurile natale să fie profesor, ulterior om politic. Contribuțiile sale nu sunt de neglijat. Dacă astăzi Martinique nu mai are statutul de simplă colonie, este și datorită lui. Dar vă las pe voi să vedeți mai departe, fiindu-mi greu să cuprind o viață de 94 de ani într-o singură postare.

#vacanță
... See MoreSee Less
1 week ago
Atunci când m-am interesat prima dată despre colecția în franceză pentru copii Quelle Histoire, am făcut-o convins că îmi va fi un instrument deosebit în educația copiilor. Incursiuni în istorie, descoperi de personaje, evenimente care au bulversat lumea. Dacă aș avea timp, aș investi într-un proiect care să aducă minunățiile astea de cărți și copiilor români. Îmi plac. Le recomand. #avizInvestitorilor. 

Deși sunt pentru copii, învăț și eu din ele. Cum este exemplul de față: Aimé Césaire. Nu auzisem până acum despre el. Nu știam cine este, ce a făcut, sau măcar că a existat vreo personalitate din colonii care să ajungă în Panteonul francez. Aimé este poet și om politic francez. Născut în 1913 în Martinique. A studiat la Paris, unde a retrăit din plin rasismul acelori vremuri, și s-a întors pe meleagurile natale să fie profesor, ulterior om politic. Contribuțiile sale nu sunt de neglijat. Dacă astăzi Martinique nu mai are statutul de simplă colonie, este și datorită lui. Dar vă las pe voi să vedeți mai departe, fiindu-mi greu să cuprind o viață de 94 de ani într-o singură postare.

#vacanță
O referință recurentă în multe cărți de istorie și filozofie: Candide, de Voltaire. Prima mea carte scrisă de Voltaire. O carte despre viața mizerabilă. O carte care ia în derâdere optimismul. O carte în care totul se întâmplă foarte repede. Și nu în ultimul rând, o carte interzisă în acele vremuri. O carte pe care trebuia neapărat s-o citesc în reluarea muncii mele despre inegalitate.

#citit #NoapteaTârziu #antipierdutvremea
... See MoreSee Less
1 week ago
O referință recurentă în multe cărți de istorie și filozofie: Candide, de Voltaire. Prima mea carte scrisă de Voltaire. O carte despre viața mizerabilă. O carte care ia în derâdere optimismul. O carte în care totul se întâmplă foarte repede. Și nu în ultimul rând, o carte interzisă în acele vremuri. O carte pe care trebuia neapărat s-o citesc în reluarea muncii mele despre inegalitate. 

#citit #noapteaTârziu #antiPierdutVremea
Două privighetori: Maria Tănase și Edith Piaf. Fain elogiu.

Despre Maria Tănase știam. Cu vârf și îndesat. Pentru o vreme, chiar și băiețași de cartier cum eram noi, la șpriț o ascultam pe Maria. Așa-i că nu sună prea artistic? De parcă am dărâmat totul cu părerea mea. Deși n-ar trebui să jeneze pe nimeni că Maria prindea mai bine la suflet în crâșmă.

Cât despre Edith Piaf...este aproape imposibil să nu-i fi auzit vocea până acum. Într-o reclamă. Într-o scenă. Într-un film. Cine mă cunoaște știe că este greu să găsești pe cineva mai neștiutor decât mine în artiști de muzică și filme. Îmi puneai muzica ei și ți-aș fi spus orice nume. Însă după ce am citit în mai multe cărți despre ea, după ce am reascultat-o, îi asociez acum muzica cu numele. Probabil că nu-l voi mai uita niciodată. La fel, a se înțelege, muzică de șpriț. Șpriț franțuzesc pe care pot doar să mi-l imaginez pentru că au trecut vremurile de cântat la pahar. Cel puțin până la următoarea deplasare pe o perioadă mai lungă. Situație în care și privighetorile pot învia ca pasărea Phoenix.

Bineînțeles, sper să trăiesc mai mult decât ambele la un loc.
#istorie #muzică #șpriț #România #Franța
... See MoreSee Less
2 weeks ago
Două privighetori: Maria Tănase și Edith Piaf. Fain elogiu. 

Despre Maria Tănase știam. Cu vârf și îndesat. Pentru o vreme, chiar și băiețași de cartier cum eram noi, la șpriț o ascultam pe Maria. Așa-i că nu sună prea artistic? De parcă am dărâmat totul cu părerea mea. Deși n-ar trebui să jeneze pe nimeni că Maria prindea mai bine la suflet în crâșmă. 

Cât despre Edith Piaf...este aproape imposibil să nu-i fi auzit vocea până acum. Într-o reclamă. Într-o scenă. Într-un film. Cine mă cunoaște știe că este greu să găsești pe cineva mai neștiutor decât mine în artiști de muzică și filme. Îmi puneai muzica ei și ți-aș fi spus orice nume. Însă după ce am citit în mai multe cărți despre ea, după ce am reascultat-o, îi asociez acum muzica cu numele. Probabil că nu-l voi mai uita niciodată. La fel, a se înțelege, muzică de șpriț. Șpriț franțuzesc pe care pot doar să mi-l imaginez pentru că au trecut vremurile de cântat la pahar. Cel puțin până la următoarea deplasare pe o perioadă mai lungă. Situație în care și privighetorile pot învia ca pasărea Phoenix. 

Bineînțeles, sper să trăiesc mai mult decât ambele la un loc.
#istorie #muzică #șpriț #românia #franța

Comment on Facebook

Aww, mi-ai amintit de Tanase Fits Piaf. Alexandra Fits are un spectacol genial cu cele 2. O sa le auzi in vocea ei 🎧 si cred ca o sa-ti placa: youtube.com/playlist?list=PLDmy46khjyC96sH7ZCvA29fqxr3jWQUaI

1972. Da! Scrie bine. Pe vremea când noi abia aveam câteva reviste colorate, pe vremea în care puțini aveau televizor color, atunci când desenele animate rămâneau fenomene rare pentru noi, alții se lăfăiau în benzi desenate moderne pentru 60 de cenți. Nu încetează să mă mire diferențele astea. Este suficient să ne uităm la pozele de la revoluție în care abia distingem trei culori. V-ați dat seama. Nu sunt un comunist. Și nici nu-mi găsesc argumente să laud România de dinainte de 89. ... See MoreSee Less
2 weeks ago
1972. Da! Scrie bine. Pe vremea când noi abia aveam câteva reviste colorate, pe vremea în care puțini aveau televizor color, atunci când desenele animate rămâneau fenomene rare pentru noi, alții se lăfăiau în benzi desenate moderne pentru 60 de cenți. Nu încetează să mă mire diferențele astea. Este suficient să ne uităm la pozele de la revoluție în care abia distingem trei culori. V-ați dat seama. Nu sunt un comunist. Și nici nu-mi găsesc argumente să laud România de dinainte de 89.
Cea mai puternică economie din lume a făcut peste 500 000 de morți. Avem dovada că Dumnezeu nu ne bate cu parul. Un președinte care și-a bătut joc de știință, care a negat amenințarea, a fost susținut cu multă patimă de zeci de milioane de americani. Putem spune că din punctul unora de vedere încă nu au murit suficienți oameni încât pandemia asta să conteze. Aveam nevoie de o nouă ciumă. Poate atunci vom investi în cercetare și vom așeza cunoașterea științifică la loc de cinste. Poate atunci am lua în serios comunitățile antivaccin și le-am condamna liderii pentru înșelăciune.
#înainte #trist
... See MoreSee Less
2 weeks ago
Down of X, colecția precedată de House of X, este încă o demonstrație de forță din partea Marvel. Cum să menții curiozitatea cititorului, cum să creezi intrigi de asemenea proporțiii și cum să transmiți noutate într-un univers de benzi desenate mai vechi decât majoritatea cititorilor...sunt chestiuni banale pentru echipa artistică din spatele X-Men. Sunt impresionat. Ba chiar am senzația că Marvel are parte de specialiști în finanțe, filozofie și tehnologii de tot felul pentru că poveștile lor sunt atât de bine țesute că mă pun pe gânduri de prea multe ori. Pe fundalul Down of X avem un altfel de Charles Xavier. Unul care și-a creat propriul imperiu financiar. Unul care face lobby către toate guvernele lumii. Își are până și propria cryptomonedă. Despre ipotezele biotech nici nu mai vorbesc.
#RECOMAND
#xmen #marvel #benzidesenate #BD #weekend Marvel
... See MoreSee Less
2 weeks ago
Down of X, colecția precedată de House of X, este încă o demonstrație de forță din partea Marvel. Cum să menții curiozitatea cititorului, cum să creezi intrigi de asemenea proporțiii și cum să transmiți noutate într-un univers de benzi desenate mai vechi decât majoritatea cititorilor...sunt chestiuni banale pentru echipa artistică din spatele X-Men. Sunt impresionat. Ba chiar am senzația că Marvel are parte de specialiști în finanțe, filozofie și tehnologii de tot felul pentru că poveștile lor sunt atât de bine țesute că mă pun pe gânduri de prea multe ori. Pe fundalul Down of X avem un altfel de Charles Xavier. Unul care și-a creat propriul imperiu financiar. Unul care face lobby către toate guvernele lumii. Își are până și propria cryptomonedă. Despre ipotezele biotech nici nu mai vorbesc.
#recomand
#xmen #marvel #benzidesenate #bd #weekend Marvel

Comment on Facebook

Astăzi i-am citit lui Dariusici despre Isaac Newton. A fost ochi și urechi. A empatizat cu personajul obligat să devină fermier o vreme, nevoit să-i servească pe ceilalți înainte de a obține o bursă la universitate, interesat doar de ale lui și neascultător la lecții... a durat ceva până să deprindă cunoștințele de care avea nevoie să revoluționeze lumea științei. Și câte și mai câte am vorbit. Despre Copernic, Galilei și alții. Despre evoluția științei și limitele cunoașterii.
#copiiprofesioniști #tatăprofesionist #citit #weekend
... See MoreSee Less
3 weeks ago
Astăzi i-am citit lui Dariusici despre Isaac Newton. A fost ochi și urechi. A empatizat cu personajul obligat să devină fermier o vreme, nevoit să-i servească pe ceilalți înainte de a obține o bursă la universitate, interesat doar de ale lui și neascultător la lecții... a durat ceva până să deprindă cunoștințele de care avea nevoie să revoluționeze lumea științei. Și câte și mai câte am vorbit. Despre Copernic, Galilei și alții. Despre evoluția științei și limitele cunoașterii.
#copiiProfesioniști #tatăProfesionist #citit #weekend
Creștinismul. Am început să citesc o nouă carte de Mika Waltari, Tânărul Ioannis, și așa mi-a revenit cheful de studiu despre istoria bisericii și creștinism în general. Am câteva rafturi pline cu reviste și cărți de specialitate pe care le-am strâns în ultimii zece ani. N-aș putea spune că este o pasiune, ci o preocupare activă. Istoria în general va rămâne o activitate pe care o voi prefera în timpul meu liber. Îmi aduce plăcere. Îmi răspunde la întrebări din ce în ce mai îndrăznețe. Dacă era o pasiune, probabil că era și jobul meu.
#istorie #creștinism #weekend
... See MoreSee Less
3 weeks ago
Creștinismul. Am început să citesc o nouă carte de Mika Waltari, Tânărul Ioannis, și așa mi-a revenit cheful de studiu despre istoria bisericii și creștinism în general. Am câteva rafturi pline cu reviste și cărți de specialitate pe care le-am strâns în ultimii zece ani. N-aș putea spune că este o pasiune, ci o preocupare activă. Istoria în general va rămâne o activitate pe care o voi prefera în timpul meu liber. Îmi aduce plăcere. Îmi răspunde la întrebări din ce în ce mai îndrăznețe. Dacă era o pasiune, probabil că era și jobul meu. 
#istorie #creștinism #weekend

Comment on Facebook

Compliments, ami Corneliu ! Tes recherches sur le christianisme sont également une source de culture et de découverte des symboles

poti partaja ce ai mai citit din istoria bisericii si a crestinismului ? te rog frumos 🙂

Dovada că orice video poate face milioane de vizualizări. 1.8M

www.youtube.com/watch?v=qfEkx-VNGEE&t=126s
... See MoreSee Less
3 weeks ago

Comment on Facebook

Aș adăuga o coloană pentru franceza din Franța. Termenii ăștia sunt atât de încurcați. Trebuia să mă școlesc mai devreme. M-ar fi scutit de niște discuții inutile. Omul cât trăiește învață. Eu reiau bazele...
#finanțe #învățare
... See MoreSee Less
4 weeks ago
Aș adăuga o coloană pentru franceza din Franța. Termenii ăștia sunt atât de încurcați. Trebuia să mă școlesc mai devreme. M-ar fi scutit de niște discuții inutile. Omul cât trăiește învață. Eu reiau bazele...
#finanțe #învățare
Și am mai învățat ceva fain. Léon Blum, socialistul francez care a redus norma de lucru și a introdus zilele de concediu plătite, acordurile Marignon, o adevărat revoluție în piața muncii. În puținul timp de care a avut parte la guvernare, a naționalizat Banca Franței, industria armamentului și altele. Apoi...a trebuit să părăsească puterea. A fost închis și trimis în lagăr (fiind evreu) și multe altele. Ce perioadă a fost anii 30 pentru lumea întreagă! Și cum marea criză economică (americană) din 1929 din a bulversat întreaga lume?!

#BD #istorie #istoriafranței #PerioadaInterbelică
... See MoreSee Less
4 weeks ago
Și am mai învățat ceva fain. Léon Blum, socialistul francez care a redus norma de lucru și a introdus zilele de concediu plătite, acordurile Marignon, o adevărat revoluție în piața muncii. În puținul timp de care a avut parte la guvernare, a naționalizat Banca Franței, industria armamentului și altele. Apoi...a trebuit să părăsească puterea. A fost închis și trimis în lagăr (fiind evreu) și multe altele. Ce perioadă a fost anii 30 pentru lumea întreagă! Și cum marea criză economică (americană) din 1929 din a bulversat întreaga lume?! 

#bd #istorie #istoriaFranței #perioadaInterbelică
Ieși din zona de confort este pe primul loc și pentru mine.Ieșiți din zona de confort! Fiți puternici și independenți! Pe voi ce cuvinte sau expresii vă calcă rău pe nervi? ... See MoreSee Less
1 month ago
Ieși din zona de confort este pe primul loc și pentru mine.
Așa s-au aruncat la gunoi aproape zece ani de progres. Nu este clar dacă chestiunea Rohingya îi poate fi atribuită și lui Aung San Suu Kyi sau nu, dar cert este că economoa Myanmarului este de două ori mai mare față de 2009 (complet sub regim militar până atunci).
#Deurmărit
... See MoreSee Less
1 month ago

Comment on Facebook

Părerea mea este ca acolo se întâmplă modelul sovietic de influență, versiunea chineza

China?

China 🙂