Duminica trecută am terminat a doua carte din trilogia Eragon - Moștenirea. Cartea primului născut.

Copiii spun că mai vor. Și mie îmi plac, dar detaliile mi se par prea multe câteodată. Apare o situație care te ține în suspans. Abia aștepți să vezi ce se întâmplă și se schimbă scena pentru zece capitole, pregătind ceva ce se va întâmpla peste alte o sută de pagini. Autorul revine pe scena cu suspans, dar altfel, pe un fir care va intra în detaliile decorului, decor care oglindește și el acțiunea, și abia apoi poți trage o concluzie. Nu degeaba fiecare carte are 800 de pagini. Dar dacă copiii vor, eu ce să fac?! Învăț să-mi placă.

La culcare vom mai citi una-două cărți până o începem pe următoarea din trilogie. Probabil că vom termina trilogia abia la final de an. Nu e concurs. Iar mie-mi place să bag tot felul de alte cărți printre ele. Să alternez. Mă gândesc la Dune 2, poate la Fundația, sau la cartea a doua din trilogia Furnicilor a lui Bernard Werber. Și câteva zeci de benzi desenate că de două săptămâni n-am mai citit una.

Scriu postarea asta și-mi dau seama ce norocos sunt. Cititul la culcare este printre activitățile mele preferate. Sunt recunoscător să am așa niște copii curioși și răbdători, antrenați de mici să se poată concentra ascultând timp îndelung. Nu știu dacă ați încercat să asc#tatăprofesionis #cititlaculcarea#cartee#romană#eragonândul. Nu e ușor. Și totuși ei reușesc și profită.

#tatăprofesionist #cititlaculcare #carte #roman #eragon ... See MoreSee Less

- 100 de oameni mor zilnic în schimburi de foc în SUA.
- În 2045 nu va mai exista majoritatea albilor, nu va mai fi o majoritate rasială.
- Alegerile din 2020 au ars 16 miliarde de dolari de la donatori pentru partidele politice. De două ori mai mult față de cele din 2016. 16 miliarde!
- oamenii care au votat cu Biden reprezintă 71% din PIB
- Cele două partide au devenit din competitori inamici. Polarizarea Americii!
- 1800 de ziare au fost închise din 2004 până la finalul lui 2021.
- De după 1980 economia SUA a crescut cu 3-4%, mai rapid față de Germania 2-3% și Japonia 0-2%
- cheltuielile naționale au crescut mai mult în Germania și Japonia față de SUA, adică SUA a investit mai puțin și a crescut mai mult
- dolarul american rămâne asetul cel mai sigur din lume
- dolarul domină 59% (în scădere de la 71) față de euro 21%
- piața bursei americane este 60% din totalul mondial
- scade numărul companiilor noi în SUA de la 13.63% în 1978 la 8.15% în 2018
- coeficientul GINI a crescut de la 0.38 în 1991 la 0.42 în 2018, față de Germania 0.32 în 2016 sau Japonia 0.33 în 2013.
- candidatura lui Trump, o excepție. Unele ziare abia au trimis un stagiar când și-a anunțat candidatura
- Trump outsider. Adaug eu: dar așa au fost majoritatea liderilor pe care i-am regretat (Hitler, Stalin, Mao, Napoleon nu veneau din elita politică)
- democrația este mereu 'work in progress', așa cum spuneam și despre Singapore în cartea de weekendul trecut cu PN Balji
- 31.7 milioane de albi sunt săraci, față de 14.5 non-albi
- rata de suicid și de supradoze sau boli bazate pe excesul de alcool mult mai mare la săracii albi
- maximul joburilor de producție a fost atins în 1979: 20 de milioane. În 2020 mai erau doar 13 milioane
- nicio țară nu a făcut mai mult pentru globalizare ca USA. Nicio țară nu a făcut mai mult împotriva globalizării ca SUA, mandatul lui Trump
- temerile cele mai mari la albi sunt înlocuirea culturală și anxietatea economică
- republicanii sunt partidul oamenilor albi săraci
- Obama era văzut ca reprezentant al elitiștilor
- 70% din omucideri își găsesc rădăcinile în controlul armelor (sau lipsa sa) față de 4% în Marea Britanie
- Australia a trecut și ea prin problema armelor dar a rezolvat-o
- 《singura chestie care-l poate opri pe un tip rău cu o armă este un tip bun cu o armă》
- creaționismul poate fi predat în școli, la fel ca evoluționismul
- avortul a devenit tema grupurilor extremiste de creștini albi pentru că au pierdut lupta segregării
- 66% din catolicii republicani cred că avortul trebuie interzis în timp ce 77% din catolicii democrați cred că avortul trebuie să fie legal
- america ca un pendul: dacă se duce prea mult într-o direcție, revine violent înapoi
- grupurile de evangheliști, pericolul democrației americane. Atâta timp cât America rămâne a lui Dumnezeu, nu contează că e democrație sau nu
- Între 1820-1830 în SUA au ajuns 4.5 milioane de irlandezi. 10% din americani moștenesc legături irlandeze. Inclusiv Biden.
- mereu unii imigranți au fost mai doriți decât alții
- albii mai puțin educați sunt împotriva imigrației
- puterea albilor la vot a scăzut la 74% în 2016 fața de 87% în 1980
- din 2015 până la mijlocul lui 2021 6355 de negri au fost omorâți de polițiști albi, 2% de condamnări pentru abuz pentru polițiști
- poliția e gestioantă și finanțată local (comunități, orașe, state), nu federal
- 12 milioane de sclavi negri au fost aduși din Africa peste ocean în 400 de ani de comerț cu sclavi
- NAFTA, problemă creată de Bush (republican), continuată de Obama și atacată de Trump (republican).
- Nicio țară din Sud-estul Asiei n-ar fi reușit fără stabilitatea adusă de americani
- competiția SUA - URSS era între sisteme. Competiția SUA - CHINA este în același sistem
- SUA are peste 800 de baze militare în mai mult de 80 de țări
- SUA este cel mai mare investitor global 117 miliarde în 2020
- SUA are cel mai mare deficit de mai bine de treizeci de ani
- SUA este 25% din economia lumii
- forțele militare americane servesc interesului american dar au făcut și bine unora
- prezența americană a asigurat conflict și prosperitate acolo unde riscurile de conflict erau mari: Grecia și Turcia, sau Japonia și Coreea de Sud
- SUA cea mai mare soft power
- cultura americană este cea mai influentă din lume
- după războiul rece, SUA a trecut de la multilateralism la unilateralism, dar acum revine, însă sub o altă formă de multilateralism
- SUA are nesiguranța socială la cote maxime, incomparabil cu restul țărilor dezvoltate
- engleza americană a înlocuit engleza britanică
- SUA și technology leap (cloud Computing ca exemplu)
- nordul democrat, sudul republican
- extremele vest-est democrate, centrul republican
- urbanul democrat, ruralul republican
- femeile albe democrate, bărbații albi republicani
- tineretul democrat (se spune că ei au făcut diferența pentru Biden)
- albii fără colegiu votează cu republicanii, cei cu colegiu cu democrații
- latino cu origini cubaneze au votat cu democrații, cei din Venezuela cu Trump

Altele despre SUA și Singapore:
- în 1968 10% din joburile din Singapore erau asigurate de britanici, care reprezentau și 20% din PIB-ul Singapore
- azi investitorul direct cel mai mare este SUA cu 228 de miliarde în 2019
- China este însă cel mai mare partener comercial cu Singapore
- Singapore este cel mai mare investitor străin în China
- Americanii nu au baze în Singapore. Dar au parteneriat puternic, 《places not bases》. Singapore permit staționarea, dar toată infrastructura le aparține.
- Singapore are trei baze militare de antrenament în SUA pe continent și urmează s-o creeze pe a patra pe insula Guam

Vineri, după programul de lucru, discutând cu copiii despre diverse activități de weekend, au văzut cartea asta zăcând pe un raft, părăsită și neterminată de trei zile. M-au întrebat dacă îmi place. Le-am spus că da. M-au întrebat ce anume. Și-am început să le recit statisticile cu care am început postarea. Au urmat cincizeci de minute despre scoietatea americană. Un moment fain de dezbatere în familie.

Astăzi, duminică, mai aveam câteva pagini din carte. Ultimele patru capitole. Fiecare capitol cu câte 5-10 pagini de obicei. Este cu siguranță una dinte cele mai bune și#istorievr#SUAa#Singapore #economiec#societatee completă. Un curs despre SUA. Prea puține chestiuni sunt despre Singapore. Ultimele capitole. Și tot mi s-au părut interesante pentru că relatau despre echilibristica calculată pe care Singapore o face între cele două mari super-puteri, SUA și China.

Sper să vă facă și le voi curioși cartea sau statisticile.

#istorie #geopolitică #SUA #singapore #economie #societate ... See MoreSee Less

Duminică cu povestiri istorice. De data asta despre exploratori. Tot după micul-dejun.

Am început cu Marco Polo. Deschizătorul de drumuri spre China. Sau mai degrabă, povestitorul despre minunatele locuri pe care le-a descoperit în calea spre Beijing și înapoi. Drumul: Constantinopol, Trabzon(Marea Neagră), Samarkand (Uzbekistan), Kaxgar (oraș despre care nu știam nimic, oraș care se zbate azi între modernizare și dispariție), Lanzhou (orașul de aur, protejat de Marele Zid Chinezesc) și Cambaluc (Beijing).
Cartea pe care a dictat-o când era în închisoare, închis după conflictul dintre cele două republici Genova și Veneția, numită Cartea Minunilor, a devenit cartea favorită a lui Cristofor Columb.

Tot italian, Cristofor are cu totul și cu toul o altă poveste. Deja epoca nu era aceeași. Cristofor s-a născut la 1451. Marco Polo la 1254. Două sute de ani mai târziu. Reperele cele mai reprezentative din călătoria lui Columb sunt: San Salvador (Bahamas), Cuba, Santo Domingo (Republica Dominicană), Guadeloupela, Venezuela și Jamaica. Pică bine calea asta pentru că noi tocmai ne-am documentat săptămâna asta despre istoria Cubei. Ne uităm cu toată familia la documentarul de pe Netflix. Povestea refuzului Portugaliei și interesul reginei Isabela a Spaniei nu ne-a atras atenția prea mult. Însă mutarea mormântului său de la Sevilla în Santo Domingo și apoi drumul înapoi este genul de picantarie care te fac să-ți aduci aminte de rolul important pe care hazardul îl joacă în istoria civilizației noastre.

Un pic mai târziu, Vasco da Gama, născut un pic după Columb, în 1469. Portughezii au ocolit Africa spre sud în căutarea indiilor. De la Sines, Algarve (tot Portugalia), la Capul Bunei Sperante, și de aici necunoscutul: Calicut. Refuzat în privința comerțului, cu bunurile sale modeste, poate și stricate, se întoarce în Portugalia și revine pregătit să se răzbune (necruțător și înfiorător).

Urmează al doilea portughez, Fernando Magellan, născut la 1480. În numele lui Carol Quintul, împăratul lumii de la vremea respectivă, spaniol, pleacă să facă înconjurul lumii. Pornește spre vest din Spania, ajunge în nordul Americii de Sud la Rio de la Plata, coboară pe coasta estică și trece prin Strâmtoarea Magellan, Polinezia Franceză, Insulele Mariane și apoi Matcan, în Filipine unde moare în conflictul cu regele Lapu-Lapu. Mai puțin interesant pentru noi azi, dar Lapu-Lapu este ridicat la rang de erou pentru filipinezi astăzi. A urmat apoi drumul spre casă prin mări deja cunoscute și fără Magellan. Jurnalul călătoriei îi este înmânat lui Carol Quintul.

Și cum niciodată concurența nu vrea să se lase mai prejos, inamicul jurat al lui Carol Quintul, Francisc I îl va trimite pe Jacques Cartier spre descoperirea unui alt drum către Indii, ceea ce va duce la descoperirea Canadei. Născut cel mai târziu față de personajele de aici, în 1491, ajunge să fie un respectabil navigator din Saint-Malo. Reperele cele mai interesante sunt Saint-Malo->Noul Ținut Găsit (Terre-Neuve, estul Canadei), Gaspé, Stadaconé, Hochelaga, Charlesbourg-Royal. Am văzut că a murit la 1557 , la scurt timp după moartea lui Francisc I (1547). Episodul memorabil pentru Jacques Cartier este graba în a-i prezenta regelui că a găsit aur. Avea doar niște pirită și cuarț. Nu i s-a mai însărcinat nicio expediție după asta.

Personajul preferat? Dariusici a zis Columb. Corneluș Marco Polo. Iar noi ca părinți am oglindit aceleași preferințe. 2 la 2, Cristofor Columb - Marco Polo.

#duminică #weekend #exploratori #istorie #tatăprofesionist ... See MoreSee Less

Ca să poți candida la președinția Singaporului trebuie să fi condus în ultimii trei ani o afacere în valoare de 500 de milioane de dolari și să fi fost pe profit după plata taxelor în tot acest timp. Bineînțeles, lista cerințelor este cu mult mai mare, dar criteriul ăsta bate la ochi cel mai mult. Se aplică totuși doar dacă vii din sectorul privat. Dacă ajungi din sectorul public, experiența ca șef de vreo direcție specială sau minster sunt criteriile de selecție. O altă informație nouă și care m-a surprins este reprezentativitatea tuturor raselor. Dacă timp de cinci mandate consecutive din vreunul din grupurile rasiale nu a fost niciodată un președinte, atunci la următoarele alegeri, președintele poate fi doar din acel grup rasial. Din grupurile celelalte nu se mai pot prezenta candidați. Așa s-a întâmplat în 2017 când în Singapore s-a ales dintr-o listă cu un singur candidat. Pentru că puteau candida doar malaysieni.

Indiferent cum întorc pe toate părțile ceea ce am învățat despre Singapore, se pare că sistemul lor este meritocrat și elitist. Foarte diferit de ce ne putem imagina în Europa. Și nu neapărat genial pentru că nu cred că l-ar fi împiedicat pe un Trump să candideze. Dar când mă uit la lista mare de criterii, recunosc că sunt aspecte care-mi plac. Eu cred că omul trebuie să voteze responsabil. Iar candidații să se prezinte la fel. Pregătiți. Profesioniști. Nu e suficient să vii cu dorința de a face muncă bună. Este nevoie și de competență, de experiență solidă. Cu toate astea, o astfel de filtrare a candidaților nu este incluzivă, iar inclusivitatea este pe ordinea de zi în occident. Aș putea devia explicând ce înseamnă pentru mine incluziv, dar mă îndepărtez prea tare de la carte. Mi-am notat să revin într-o altă postare.

În weekend am citit cartea Tranziție - povestea lui PN Balji. Nu cunoșteam nimic, nici despre autor, nici despre acest Balji, jurnalist, autor popular, bunic cu origini indiene, cetățean al Singapore. Când am intrat în primul și singurul magazin de cărți pe care l-am găsit (fără să căutăm) în Singapore, m-a atras conținutul, în special următoarele teme:
- identitatea națională
- familia modernă
- respect
- sau COVID
Lista era mai lungă. Doar temele astea mă interesau. Să văd o perspectivă din Singapore.

Tema pentru care aș fi cumpărat cartea și dacă era singură era identitatea. Pentru că avea subtitlul: 《Singapore multiracialism: still a work in progress》. Pentru mine Singapore era și rămâne un model. Chiar și după ce am citit cartea. În carte i se dedică un singur capitol. Suficient să deduc frustrările locului. Iar capitolul începe cu patru mărturii, selectate, cu siguranță lista putea fi mai lungă, mărturii despre cazurile mediatizate în ultimul timp de discriminare rasială în Singapore. O agresiune verbală din partea unei femei chineze spre o indiancă. O chinezoaică care strigă după un bărbat trecător în engleză și mandarină, o femeie care s-a dovedit ulterior că are un canal youtube plin cu înregistrări în care malaysieni molestează chinezoaice. Ați prins ideea... Autorul vrea să arate și o și scrie mai departe că numărul de neînțelegeri și de cazuri este în creștere. Politicienii au început să se îngrijoreze și să lucreze la ansamblul de probleme, nu doar prin legi, ci și prin indicații, ieșiri publice și încercări de a implica întreaga populație în a fi atentă măcar. Majoritatea incidentelor recente par să fie centrate împotriva indienilor. Și totul s-a accelerat de la un tratat despre înlesnirea comerțului între Singapore și India CECA (Comprehensive Economic Cooperation Agreement). Un tratat de comerț liber semnat în 2005. Însă, ca peste tot, Singaporienii au avut senzația că indienii le fură joburile. Mi-am spus 《uau!》când am citit asta. Chiar nu există nicio țară în care lucrurile astea să fie bine tratate?! După Balji, Singapore a pierdut jocul competențelor. Adevărul ar fi că fără ei economia ar suferi. Recesiunea economică cu care s-a întâlnit și Singapore în 2008-2009, a exacerbat situația. Discursul rasist a fost dus mai departe în acele momente. 《Locuințele sunt mai rare și mai scumpe de atunci.》 《Transportul public mai aglomerat.》 La zece ani după, din cauza COVID, tema fierbe iar în mințile și inimile singaporienilor.

Critica cea mai mare la adresa politicienilor este că se gândesc la tot din prisma economică. Unica prismă pe care o au. Chiar și rasismul. 《Este nevoie de ei. Altfel avem impact în economie.》 Dar nu este ca și cum doar Singaporul se confruntă cu asta. Însă conducerea politică s-a mobilizat și au creat recent The Maintenance of Racial Harmony Act. De urmărit cum evoluează lucrurile. N-aș vrea nici să se interpreteze lucrurile ca și cum Singapore ar fi în pragul unui război civil. Tensiunile sunt relativ puține și sub control clar. Ceea ce nu pot spune despre Statele Unite, de exemplu.

Ce am învățat eu din toate astea? Din carte sau studiind mai departe de pe internet:
- armonia socială nu este un obiectiv în sine, ceva pe care de îndată ce l-ai obținut poți trece la altceva. Armonia socială are urcușuri și coborâșuri. Consumă mereu energia unei societăți, unei organizații. Nu se oprește niciodată.
- discriminarea socială fierbe în primul rând, deloc surprinzător, când sunt probleme economice
- COVID-ul a lăsat urme în societatea Singaporului, cu îngrijorări despre abilitatea liderilor de a acționa în situații de criză. Nu doar armat, așa cum Singapore își continuă tradiționala excelență, ci și în crizele pornite din interior. Dar provocarea asta a avut-o toate statele din punctul meu de vedere. Este rezonabil să critici pe unii acolo unde n-a reușit nimeni încă?
- Singapore are industria școlarizării cea mai mare. Evaluată la peste un triliard. Dacă cineva va găsi soluțiile aici, ei sunt, pentru că nu au de ales și au și mijloacele.

În încheierea temei, adaug un mic rezumat despre diferența fundamentală în integrarea multietnică de la francezi față de singaporieni. Din carte, în Franța, ca să fii francez, trebuie să vorbești limba și să asimilezi cultura. Pare să fi funcționat cu minoritățile, chiar dacă i se văd limitele când vine vorba de imigrație. Dar francezii par să regrete azi că au minorități și limbi regionale pe cale de dispariție. Cel puțin, discursul politic este centrat pe resuscitare și scuze. Francezul de rând nu este preocupat. Deci, există un regret ca patrimoniu cultural pentru cine se pricepe să evalueze pierderile, dar nu există tulburări sociale. Vorbesc de minoritățile preexistente, nu de imigranți. Singaporul pare să considere poziția Franței. Ei preferă să prezerve, să protejeze și să sărbătorească diversitatea. De asta s-au și despărțit de Malaysia. Acolo ar fi fost diminuați și aplatizați de rasismul general. Este onorabilă viziunea lor. Idealistă. Într-un fel, asta pare să fie și calea Uniunii Europene. Nu ne vom crea o limbă unică și o cultură unică. Va trebui să ne acceptăm așa cum suntem. Iar faptul că la o scară mică ca Singapore încă nu funcționează perfect, îmi sună un pic îngrijorător alternativa nereușitei europene.

Balji a avut o expresie care explică relația lui cu Singapore: îmbătrânesc într-un Singapore fără vârstă (care nu va îmbătrâni). Balji are peste 70 de ani. Este mai bătrân decât Singaporul. I se pare, oarecum normal, prea dinamic. Nu-și mai recunoaște cartierele. Noi blocuri, noi parcuri, noi drumuri. Când ești în vârstă, ai nevoie ca mediul să-ți pară familiar. Singapore nu este pentru cei înaintați.

Nu știam, dar cartea este și despre leadership. Autorul revine des la părerea lui Balji despre liderii politici și leadershipul lor. Fie că vorbim de prima generație politică, fie de cea de-a patra, foarte criticată în carte de altfel. Reiese în primul rând lipsa de fermitate în deciziile din timpul COVIDului, deși eu nu-mi aduc aminte de o țară care se poate lăuda cu liderii ei din vremea COVID. În carte se insistă pe leadershipul politic, dar și pe abilitățile și experiența de lider ale lui Balji. Sunt intervievate diferite persoane, printre care și foști colaboratori. Mai este și o carte de filozofie, luându-mi câteva notițe interesante în acest sens. Memorabil mi s-a părut exemplu căsătoriei. Pentru că Balji, feminist, are acasă trei fete (soția și doi copii), a avut parte de o căsătorie aranjată. Și cu toate că nu susține aranjamentele și zestrea, ne aduce aminte că în căsătoriile de azi sunt și chestiuni pe care le-am pierdut, nu doar am câștigat. Într-o căsătorie aranjată nu ai așteptări. Nu ai de ales. Misiunea partenerilor este să faci căsătoria să meargă. În căsătoria de azi partenerii pornesc de la așteptări mari și rămân dezamăgiți. Uită să-și facă căsătoria să meargă. Să lucreze consistent și conștient la asta. Și-un sfat mi-a plăcut. 《Wings and roots》. Copiilor trebuie să le dai aripi. Să zboare departe. Cât mai departe. Dar să știe că dacă ceva li se întâmplă, se pot întoarce oricând înapoi. Vor fi mereu primiți. Exact asta este și filozofia noastră de părinți. Se regăsește și în esența iubirii necondițioante.

Faptul că în conducerea Singaporului există o pondere importantă de foști militari, m-a surprins. O aluzie ușoară la regimul armat dun Myanmar. Și dacă Singapore se va întoarce cândva împotriva propriilor cetățeni?!

Pe timp de COVID, un studiu Ipsos arăta că unul din patru cetățeni avea probleme de sănătate mintală. I-a lovit rău. Unde să mergi și ce să faci într-un oraș pe verticală? Aici Balji filozofează un pic în jurul deciziilor. Insistă pe a gândi mai mult, nu pe a reacționa. Confortul cel mai mare pe care-l aveau cetățenii fiind planificarea pe termen foarte lung cu care erau obișnuiți. Văzându-și guvernul reacționând la ceea ce se întâmplă a creat o oarecare panică. Guvernul nu este în control. Noi, cetățenii, ce facem? Că n-am făcut niciodată nimic. Guvernul ne zicea ce să facem. Este șocant să auzi asta la nivel de țară. Dar se pare că cetățeanul de rând a devenit dependent de guvern. Nici nu se preocupau prea tare de ceea ce se întâmpla, pentru că totul mergea bine. Sună de pe altă planetă oarecum. Pentru că în Europa și dacă nu înțelegem despre ce este vorba, doar ne răsculăm și ne întoarcem pe toate părțile, având cu toții o opinie. Se pare că abia acum în Singapore fiecare are propria opinie, lipsită de profunzime în cele mai multe cazuri cum ar fi de așteptat, iar asta îi șochează. La fel cum mă surprinde și pe mine ca cititor.

Succesiunea politică este și ea prezentă în carte. O temă dragă mie pentru că lucrez la 《moștenirea lăsată de un lider în tehnologie》.Însă exemplele sunt atât de legate de cele patru generații de lideri pe care Singaporul i-a avut, că nu pot să scriu ușor aici. Numele liderilor nu ne sunt cunoscuți nouă. Deci, mă abțin urmând să revin dacă mai prind ceva timp cu alte postări.

Mi-a plăcut episodul deosebit de curios cu singurul terorist pe care l-a avut Singapore și care a evadat. Ceea ce iar a erodat un pic încrederea în securitatea fără vulnerabilități, imaginea Singapore. Până la urmă, Mas Selmat a fost prins, în altă țară.

Singaporul este mai degrabă un stat administrativ de mare succes. Nu o democratie liberală. Cu majoritatea deciziilor luate de sus în jos. Balji crede că modelul trebuie revizuit. Că tinerii și noua generație vor să se implice și se vor implica. De asta este nevoie de o reînoire a mentalității clasei politice din Singapore. Clar, noțiunile astea nu-mi sunt noi. Dar eu cred că Balji greșește zicând toate astea și nu vede modul subtil și sistemul care aduce voci noi în politica lor. Poate nu o face atât de bine, să stimuleze spre o reprezentativitate mai mare, dar asta nu înseamnă că e nevoie de o revoluție. Mă uitam la câțiva politicieni de renume, activi, din generația a patra la ei. Exemplul lui Lawrence Wong îmi vine în minte. Tatăl era comercial, mama profesoară. A ajuns sus. Și exemplele sunt multe. Problema #Singaporeb#povesteu #Organizațiz#rasel#discriminarea#covida#societated#tranziți nou, nicio țară nu a găsit rezolvarea. Iar în Singapore, stratul muncii fizice este acoperit de imigranți. Majoritatea cetățenilor sunt în altfel de muncă. Unul din șase cetățeni este milionar. Eventual, oamenii ăștia chiar pot face o pauză și să se implice în politică. Incomparabil superior cu multe alte țări.

Da! Singapore este o țară în tranziție. Însă experiența mea în management organizațional îmi spune că nu este anormal. Toate organizațiile sunt într-o continuă evoluție. Câteodată în tranziții mai lungi, o oarecare nouă fundație, câteodată cu incrementări banale. Țările sunt angajate într-un joc existențial infinit. Nu se termină niciodată. Mi se pare evident să ne așteptăm la toate țările să fie într-o continuă tranziție. Așa cum trebuie să ne așteptăm și de la companiile și echipele în care lucrăm.

#singapore #poveste #criză #organizații #rase #discriminare #covid #societate #tranziție ... See MoreSee Less

De dimineață, după micul dejun, ne-am făcut un moment despre drepturile omului.

Cred că personalitățile implicate în schimbările importante nu pot fi reduse la câteva pagini. În principiu oamenii sunt greu de descris. Câtedoată îi vorbim de bine, câteodată le scoatem din umbră calități și fapte cu care oamenii n-ar trebui să se laude. Dar la nivelul cel mai înalt, există mereu ceva mai important, mai bun sau mai rău, ceva cu care personalitățile astea rămân în memoria colectivă. De exemplu, Nelson Mandela a fost susținut și l-a susținut pe Muammar al-Gaddafi. O combinație sumbră. Dar noi ni-l aducem aminte le Mandela pentru altceva. Ceva cu adevărat nobil și care merită comemorat.

Când eram în Singapore, nu mai știu exact cum am ajuns la subiect, Dariusici a început să-mi pună întrebări despre Africa de Sud, apartheid și Nelson Mandela. Mă bucură când copiii revin pe teme discutate, povestite, dezbătute. Le este greu și adulților să decripteze o asemenea complexitate, darămite lor. Atunci mi-am spus că ne va prinde bine să mai trecem o perioadă prin personalitățile cele mai importante. Bineînțeles, în poză sunt doar câteva. Motiv pentru care ne vom reuni de mai multe ori în exact aceeași formulă.

Am început cu Angela Davis, am continuat cu Martin Luther King, apoi cu Rosa Parks, Gandhi și Nelson Mandela. Și-am schimbat ușor spre drepturile femeilor cu Louise Michel, Olympe de Gouges și George Sand. Povești de viață incredibile, despre sacrificiu, nedreptăți, asuprire, nonviolență și gândire liberă.

Am atins un pic și subiectul Aung San Suu Kyi, ca derivat din acțiunile lui Mandela. Pe aici ne-am și oprit. Cu încă un exemplu de luptă pentru drepturi și democrație, apoi acuzată de susținerea represiunii și expulzării în masă #tatăprofesionisi#copiia#parentingi#istoriea#drepturileomuluip#DrepturileFemeilorolul democrației după ce a fost arestată recent.

#tatăprofesionist #copii #parenting #istorie #drepturileomului #drepturilefemeilor ... See MoreSee Less

Așa cum sunt români care înfloresc în Germania, Spania sau Italia, așa sunt români cărora le-ar prinde bine în Rusia. În numele mișcării libere, mi se pare inițiativa asta onorabilă. În Rusia nu amenință niciun homosexual și niciun vaccin obligatoriu nou. Apare sporadic 5G. Dar poate că nu se vor extinde, dată fiind izolarea din ce în ce mai mare a Rusiei. Și musulmani sunt multicei, dar la locul lor, inferiori ortodocșilor. O țară în care ai căldură garantată iarna. Iar dacă cumva există vreo defecțiune la sistemele centralizate de încălzire, există vodkă și femei frumoase. O țară în care femeia este la locul ei, iar bărbătul, la fel. Rusia este atât de întinsă...teren perfect pentru testarea planetei plate. Iar Rusia mai are încă un avantaj. Cât timp rămâne liga actuală la putere, toate valorile astea s#ocaziea#familiatradiționalrc;ntul schimbării nu pare să bată pe la Moscova. Satisfacție garantată.

#ocazie #familiatradițională ... See MoreSee Less

Am profitat de cartea asta mult mai mult față de toate celelalte din serie. Și-am strâns câteva. O parte din bucuria studiului a venit și din proaspăta călătorie în Singapore unde am putut vedea sau revedea câteva obiective legate de invazia japonezilor din cel de-al doilea război mondial.

Cartea o începusem acasă. Ajuns în Singapore, am reînceput-o. Am citit-o din scoarță în scoarță. Și am tot revenit la ea pentru detalii sau ca să-mi reamintesc chestiuni pe care nu mi le mai aduceam aminte când le povesteam copiilor.

Da! De când sunt mici le tot vulgarizez firișoare din istorie. Că am citit o carte faină, că am mai descoperit eu ceva nou sau pentru că vizităm anumite locuri, toate sunt ocazii bune să mai fixăm câteva repere istorice. De exemplu, aseară în avion i-am prezentat lui Dariusici notițele pe care le-am făcut în carte. Dariusici era lângă mine în avion, separat printr-un culoar de trecere de Corneluș și Olga instalați la un alt grup de scaune. I-am prezentat harta Malaeziei, pe unde au început invazia japonezii în Thailanda și calea spre Singapore. Bătăliile principale, pozele cu soldatii și chestiunile cele mai flagrante ne-au umplut timpul vreo patruzeci de minute. Până când Dariusici mi-a zis că-i obosit și nu poate să se mai concentreze. Într-adevăr, era târziu. Trecuse de miezul nopții și așteptam mâncarea înainte să ne culcăm. Așa e cu drumurile astea lungi, nu zboară când și cum vrei tu. Dar copiii sunt suficient de mari să înțeleagă și să aprecieze mai bine raportul timp de călătorie/beneficiu.

Revin la conținutul cărții.

Din cărțile despre startegie militară și tactici militare mi se pare că avem foarte multe de învățat în leadershipul din business. Sute de istorici le-au tratat evenimentele, carierele și efectele deciziilor lor. Spre deosebire de leadershipul care ne inspiră prin cărțile de business de azi, conținutul de aici este făcut de specialiști în organizare, economie, politică, strategie sau tactici militare. Găsești de obicei detalii venite îndeosebi din teme ca alocarea resurselor, competențele și formarea oamenilor, progresul tehnologic și altele. De aici și prima concluzie la care ne îndrumă lucrarea: incompetența leadershipului britanic care s-a confruntat cu japonezii. Au pierdut neașteptat de repede, în doar 70 de zile. În condițiile în care erau superiori ca tehnică militară, numărul trupelor și altele. Aveau și japonezii așii lor, dar incompetența ofițerilor, șicanele dintre ofițeri, incompatibilitatea așeptărilor dintre diversele structuri militare și posibilitățile reale (aviația, marina, ...) au fost fenomenele britanice care au facilitat munca japonezilor. Problemele de comunicare și incapacitatea de a asigura calitatea rapoartelor venite din teren sau că ceea ce s-a decis este si ceea ce s-a interpretat și se va face, sunt probleme care reies în fiecare capitol.

Cărțile de leadership în afaceri de azi se confruntă cu aceleași probleme, doar că, cred eu, filozofic, creativ, nu cu argumente riguroase și factuale demonstrate istoric așa cum ar trebui să se întâmple. Și am multe exemple aici, dar m-aș îndepărta prea tare de la carte. Nu bag chiar toate cărțile de leadership în afaceri în aceeași categorie (de superificiale), iar cărțile de strategie nu sunt ușor de tradus în contextul afacerilor, dar cu un efort rezonabil devin adesea mai utile. Vreau doar să sugerez că există enorm de mult material educativ pentru lideri, material verificat și disponibil.

Una dintre cele mai interesante trăsături din campania japoneză este agilitatea trupelor, bineînțeles, vorbesc de agilitatea trupelor japoneze. Estimările japonezilor despre context și progres erau mult mai apropiate de adevăr față de cele britanice care erau complet disproporționate și irealiste. A se subînțelege și estimarea capacităților concurentului. Egoismul ofițerilor britanici a făcut coordonarea dintre ei imposibilă.

Amestecul de egoism cu incompetență s-a dovedit fatal în multe episoade istorice. Câteva exemple din carte: Gordon Bennett, Maior-General, vedea defecte la toată lumea și în tot ce făceau ceilalți, dar nu și în ceea ce făcea el. Recunoștea în Percival, locotenent-general responsabil cu comanda britanicilor, incompetența în materie de strategie, dar prefera să-i desființeze poziționarea în loc să conlucreze strategia. Într-adevăr Percival nu era un lider puternic și eșua lamentabil în a-și inspira oamenii și ofițerii. Mie mi se pare că ceea ce tocmai am scris parcă se citește și din pozele cu el. Căutați Arthur Erneet Percival pe internet să-mi testați părerea. Deci, conducerea britanică era caracterizată prin certuri, egoism, lipsă de încredere și, tot la fel de important, lipsa experienței de lucru împreună. Conducerea japoneză nu era nici ea perfectă. Yamashita era nerăbdător și comunica prea multe decizii de schimbare a direcției. Dar japonezii erau determinați să reușească și deschiși la orice tactică care le-ar fi crescut șansele de reușită. Japonezii se adaptau foarte ușor. Și spre deosebire de britanici, Yamashita se întelegea bine cu ofițerii săi cu mici excepții, importante și ele, dar cel puțin nu era o chestiune generală.

Ca dotare generală, japonezii ies mai bine doar la aviație, poate și dotările pe apă cu torpilele lor și cele cinci submarine. Aveau și tancuri, spre deosebire de britanici. Iar în ciuda configurației de luptă, tancurile chiar au făcut o diferență. Neașteptat, pentru că britanicii erau foarte bine dotați antitanc. În haosul luptei, au fost mereu surprinși, iar tehnica militară și dotările superioare n-au putut juca un rol favorabil britanicilor. La infanterie, britanicii erau net superiori, și cu toate astea lumea își va aduce aminte de succesul infanteriei japoneze, pentru că ea a fost factorul cel mai determinant în capitularea britanicilor.

Pentru că acum are loc o invazie reală cu numele de Z în Ucraina, menționez că și britanicii pregăteau o forță Z. Churchill urma să poarte responsabilitatea stingerii acestei forțe de-o manieră brutală și rapidă prin scufundarea puținelor ambarcațiuni de luptă de care dispuneau în regiune. Spre deosebire de britanici, japonezii aveau tactici de luptă superioare, erau foarte motivați și aveau experiență de luptă reală împreună.

Poate că și o paranteză despre diferențele dintre strategie și tactici merită făcută. Europa și Nordul Africii erau prioritatea pentru Churchill. Invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă a presupus alocarea și mai multor resurse în regiune. Ceea ce a dus la neglijarea Singaporului. Din punct de vedere strategic, Singapore tot era important, dar nu la fel ca Europa. Britanicii au pierdut lamentabil în Orient, dar au reușit pe termen lung în Europa. Iar strategia se confunda cu politica. De exemplu, britanicii au refuzat o operațiune preventivă în Thailanda pentru că ar fi fost calificați drept agresor de americani. Iar britanicii nutreau speranțe că americanii li se vor alia contra japonezilor dacă aceștia invadează regiunea. Adică toată lumea știa de unde și cum va începe totul, dar nimeni nu voia să facă nimic, ca să dea bine. Într-un final, americanii n-au mai fost nevoiți să stea pe gânduri fiind direct atacați de japonezi. Chestiunea mi se părea importantă de relatat pentru că denotă nonșalanța cu care Churchill lua decizii și era pregătit să crească riscul și pierderile umane într-o regiune ca să-i bage și pe alții în conflagrație de partea lui. Ceea ce nu trebuie interpretat ca 《Orientul putea pica și nu era grav》. Căderea Singaporului a fost foarte gravă. Și Churchill nu credea că vor pierde fortăreața Singapore (care era o fortăreață doar pe hârtie).

Ca mai în toate strategiile, norocul joacă și el un rol important. Planurile japonezilor nu erau pregătite de mult timp, și nu aveau niciun scenariu alternativ. Dar totul a mers pentru ei mai bine decât se aștepta oricine. Cât pentru britanici, putem spune același lucru dacă înlocuim noroc cu ghinion. Nicio presupunere, nicio ipoteză de desfășurarea luptelor sau de coordonarea trupelor n-a funcționat. Culmea, britanicii au avut mai mult timp să se pregătească bine...

Episoadele principale: forța Z, Endau, Jitra, Kampar, râul Slim, Johore sau Singapore, toate au fost carecterizate pentru britanici ca: debandadă, disperare, haos, investiții inutile, probleme de comunicare, panică. Pentru japonezi: tenacitate, îndrăzneală, adaptare, rapiditate, obiective atinse înainte de termen, și observare atentă. Yamashita și-a dat seama de confuzia britanică și a beneficiat din plin.

Ca încheiere, dacă aveți norocul și interesul să vizitați rămășițele acestor bătălii las mai jos obiectivele pe care le puteți vizita în Singapore:
- Kranji war memorial
- National Museum Singapore (l-am văzut)
- Fort Canning (l-am văzut)
- Alexandra Hospital
- momorial of the Indian National Army
- turul bateriilor defensive/ fortul Pasir Panjang
- Connaught și Siloso pe Sentosa
- închisoarea Changi
- fosta fabrică Ford unde s-a semnat predarea britanicilor
- Civilian war Memorial (l-am văzut)
După cum vedeți, în ciuda celor patru călătorii în Singapore și a ultimei mai lungi, încă n-am reușit să le văd pe toate. Va trebui să revin.

Iar dacă o bună parte din lupte au fost &i#istoriea#AlDoileaRăzboiMondiaa#Singaporee#obiectiveturisticee#strategie #leadershipive: Kota Bharu și Alor Star airfields. Pentru că abia s-au păstrat urmele astea, este sugerat ca turistul să-și găsească un ghid foarte bun pentru că majoritatea nu știu să îndrume.

Sper că v-am deschis un pic curiozitatea despre Singapore zilele astea și că am adăugat prin postarea de față și mai multe argumente să vă interesați și voi de această minunată regiune a lumii. Mă văd ușor ca ambasadorul imaginii Singaporului 😉

#istorie #aldoilearăzboimondial #singapore #obiectiveturistice #strategie #leadership ... See MoreSee Less

În ceață. Într-unul dintre cele mai tari parcuri de distracții. &IChangi Airporttul Changi Airport . Rupt de oboseală. După mult alergat, țCanopy Park Jewel Changi Airport Singapore Airport Singapore . ... See MoreSee Less

Singapore este un tur de forță pentru industria de lux. 3/4 din imagine, magazinul Apple. 1/4, colțul dreapta-sus, Louis Vuitton. Cele două sunt comparabile în dimensiuni, doar că nu găseam eu cum să le îmbin într-o singură poză, și sunt așezate simetric față de spectacolul de lumini SPECTRA. Peninsulele care extind Marina Bay Sands au fost foarte probabil investiții care ar face să plângă pe oricine din clasa medie mondială. Și-și găsesc locul foarte bine în ansamblul din Marina Bay Sands unde este plin de branduri de lux.

Când scriu postarea asta, parcă nu-mi vine în minte nimic care să compare concentrarea de mărci din Marina Bay Sands cu vreo altă zonă a lumii. Nici măcar bulevardul Champs-Élysées. Și scriu toate astea recunoscând că nu este un domeniu despre care să cunosc prea multe. Sunt doar impresionat de ceea ce-mi este dat să văd.

Putem critica asocierea Apple cu luxul. De acord. Deși când mă uit la apple watch mi-e greu să-l deosebesc de o bijuterie. Arată foarte bine, este finuț și scump. Dacă nu este vorba de lux, este cel puțin o companie cu o ima#Singapore #luxn design exemplar, o companie demnă de așezat aici.

#singapore #lux ... See MoreSee Less

La grădina zoologică din Singapore poți avea senzația că animalelele vin să vadă oamenii. Ele sunt libere, oamenii se deplasează prin niște culoare bine delimitate, în condiții sigure pentru toate viețuitoarele, bineînțeles.

Tot felul de maimuțele s-au plimbat printre noi. Una a venit și ne-a și furat de pe masă în timp ce noi mâncam. Cred că dacă nu făceam nimic fain toată ziua și aveam doar Întâmplarea asta cu micul hoț copiii erau deja încântați. Dar ziua a fost plină. Am făcut un tur cu barca pe un Amazon în miniatură. Ne-am plimbat noaptea printre animale.

Ne-am apropiat de un Tucan foarte prietenos și care nu părea să se sfiască de noi. Am admirat lamantini și alte înotătoare în câteva acvarii mari. Am găsit și pești care săreau din apă după hrană și se chinuiau să se întoarcă de pe uscat. Voi pune un filmuleț mai jos. Șopârle mari se plimbau nestingherite printre noi. Și găinușe, niște păuni, și niște capybara...

N-am cum să redau atâtea ore în câteva cuvinte. Cred că s-a înțeles oricum. Ne-a plăcut! Ne-au plăcut urangutanii, elefanții, ne-au uimit gavialii și alți crocodilieni și ne aducem aminte zâmbind despre o broască care arăta ca treaba mare. Mie mi-a plăcut un leu cum s-a pus singur în scenă, noaptea, la turul Night Safari. Am încercat o poză, dar nu prea mi-a ieșit.

Am mai scris despre grădina zoologică din Singapore. Cred că este a treia oară pentru mine. Poate a patra și îmi scapă mie o amintire de la penultima vizită. Însă cel mai important este că azi a fost prima dată în familie. Am început cu grădina zoologică, apoi River Safari și am încheiat cu Night Safari. De dimineața până noaptea târziu, am stat la grădina zoologică.

În comentarii veți găsi înregistrarea cu aceeași maimuțică care ne-a furat mâncarea de pe masă. A#vacanți#zoo&#Singaporea#orașdevirima dată. Dar cum evit să mai pun fețele copiilor de ceva timp am ales o înregistrare în care noi nu apărem. Când vine și ne ia un pahar gol de înghețată.

#vacanță #zoo #Singapore #orașDeVis ... See MoreSee Less

Singapore orașul spectacol. Serios! Cred că dacă ar pune bilete la intrare n-ar mira pe nimeni. Totul uimește, fiecare pas ne încântă. Aici așteptam înainte de spectacolul cu apă și lasere. Spectacol în spectacol.

Eu mi-am propus să pun o singură poză pe zi în vacanțele mele. Mi-a fost foarte greu să aleg. Dar îmi era greu să aleg și înainte. Poate că doar emoția mea este mai mare, călătoria cu familia la Singapore fiind un vis mai vechi pe care tocmai mi l-am îndeplinit.

Am ales poza asta pentru că suntem pe malul care mă impresionează cel mai mult și cu care voi face poze mâine de pe partea opusă. Este vorba de malul ăla cu vaporul peste cele trei clădiri. O minunăție de arhitectură. Urmează...Și-am mai ales poza asta pentru că spectacolul care a urmat este unic Singaporului și l-am vândut acasă foarte bine. Le-am tot spus că trebuie să-l facem de mai multe ori. Experiența așteptării acolo și urmăririi spectacolului este tot specifică locului. Cum se adună oamenii, disciplina lor, liniștea,... o oarecare armonie. Ceva despre care nu crezi până nu vezi. Spectacolul are un NPS maxim. Întreaga familia l-a apreciat. Dacă căutați pe internet SPECTRA – A LIGHT & WATER SHOW veți găsi mai multe informații, sigur mai faine față de ce aș putea înregistra și partaja eu. Și nu în ultimul rând: magnitudinea tabloului cu zgârie-nori. ... See MoreSee Less

... See MoreSee Less

Urmează Singapore în famil#vacanțacanță ... See MoreSee Less

Când o carte începe așa îți spui că trebuie să fie ceva fain în ea. Carte de vacanță pentru mine. Acum încep s-o citesc. Pe drum. Pe drum spre o vacanță nebunească, cum n-am mai avut până acum în familie. Revin mai târziu. Să mă știu#AlDoileaRăzboiMondial#romant#vacanțwestern front.

#aldoilearăzboimondial #roman #vacanță ... See MoreSee Less

Le-am mai citit cartea asta acum câțiva ani. Dariusici era mic și nu-i plăcea. Prea lungă. Prea complexă. Avea trei anișori. Corneluș asculta topit tot. Într-o zi, când Dariusici era bolnăvior, nemaiștiind cum să petrec timp lângă el în pat, i-am propus să-i citesc din cartea asta. A strâmbat inițial din mustăți. Cred că și-a adus aminte că le-am citit cândva și lui nu i-a plăcut. Ajunsesem atunci, pentru o perioadă foarte scurtă, să le citesc separat. Noi tot am profitat. Cititul la culcare a fost și cred că va rămâne un moment plăcut. Oricum, important este că nu-și aducea aminte de ea cu plăcere. Și încep eu să-i citesc și-mi spune după primele două capitole, deși bolnav, mucos, cu temperatură, că mai vrea. Îi plăcea. După ce Dariusici s-a făcut bine le-am propus să le-o citesc la culcare. Alternam cu seria Eragon II - Cartea Primului Născut și altele pe care le mai strecurăm când avem chef. De data asta Corneluș spune: parcă n-am chef. Apoi l-a prins și pe el înapoi. Nu-și mai aducea aminte povestea și cum se va termina. Dar știa ce gen de carte este. Doar aventură. Nici glume. Nici complexitate. Nici știință. De unde trag eu concluzia că este o carte pentru copii între 5 și 9 ani. Corneluș vrea scenarii mai complexe. Mult mai complexe. Pe Dariusici încă îl mulțumește aventura, dinamica multă. Nu-i obligatoriu să fie conținut cu substraturi. Probabil că nu va mai dura mult până când nici lui Dariusici nu-i vor mai plăcea cărțile de genul Pisicile Războinice. Adică îi plac cărți ca Dune, Eragon, Furnicile,etc.

Ciudat că mie tot îmi plac. Dar citesc mai puțin decât citesc copiii mei. Probabil că sunt mai puțin selectiv.

Acum că am terminat primul număr, toată lumea părea să fi#cititlaculcarei#seara #tatăprofesionisn#carte

Un indicator bun pentru mine este monentul în care-mi vor cere numărul doi.

#cititlaculcare #seara #tatăprofesionist #carte ... See MoreSee Less

Despre cel de-al doilea război mondial. Malaezia-Singapore contra Japoniei. Sau despre căderea imperiului britanic de est în fața japonezilor. Iar ca mai toate confruntările militare, o povestire despre leadersh#istories#tacticimilitarel#weekende#studiustudiu ... See MoreSee Less

Ați auzit de cântecul lui Roland? Asta-i cartea care desenează faimoasa epopee din literatura franceză. Carol cel Mare (franc, cu care se mândresc francezii un pic mai mult decât ar trebui, cred eu) lupta cu diverse neamuri germanice spre lărgirea Regatului Francilor și creștinizarea păgânilor. Povestea începe cu trecerea prin foc și sabie a saxonilor din nord. Urmează botezul forțat și multe alte detalii fascinante ca distrugerea lui Irminsul.

Apoi autorii trec la hotărârea traversării Pirineilor într-un fel de cruciadă creștină francă și pornirea marșului spre Zaragoza. Roland este prezentat ca un tânăr voinic, rebel, primul la arme, deosebit de curajos.

Când ajung la Pampelune, localitate puțin semnificativă bască, Carol îl ia ca prizonieri pe urmașul lui Ximeno și pe mama sa. Cine știe?! Poate că dacă lucrurile se întâmplau altfel aici, poate că nu mai aveam Cântecul lui Roland.

Ajunși la Zaragoza, sunt surprinși de rezistența acesteia, se angajează la un asediu pentru care nu erau p#benzidesenates#weekwend #istorieumăr. Cu asediul. Cu Roland în plină luptă.

#benzidesenate #weekwend #istorie

Pasul Roncevaux este o trecătoare montană înaltă din munții Pirinei în apropriere de granița dintre Franța și Spania. Pasul este situat lângă Roncesvalles și Saint-Jean-Pied-de-Port ... See MoreSee Less

... See MoreSee Less

Istoria Malaezilor - Sejarah Melayu

Legende indigine care aduc aminte și de Singapore, obiectul meu de studiu. Puțin credibile din punctul de vedere istoric. Rămân interesante ca anecdote, povești de adormit copiii sau doctrină politică.

În secolul al XIV-lea, Temasek (Singapore) era un oraș dezvoltat, cu numeroși străini și cu recunoaștere în toată lumea (chiar dacă aici cred că se referă la orizontul Asiei). O parte din reputație venea pe linie ereditară, regii s-ar fi tras din descendenții lui Alexandru cel Mare și o prințesă indiană.

Primul rege din această linie și care să fi domnit peste Temasek se numea Sri Tri Buana (lordul celor trei lumi: zeii, oamenii și infernul). Mai pragmatic, era stăpânul Sumatrei. Călătorind spre Nord-Est pentru fondarea unui nou oraș, zărește pământ cu nisip atât de alb de parcă era o foaie de pânză. Era Temasek.

Și apoi urmează ceea ce va rămâne în istorie ca mitul fondator al Singapore. Când Sri Tri Buana a călcat pe insulă a zărit un animal cu corpul roșu și capul negru. Un animal care părea puternic și foarte rapid. Sfătuitorul șef îi spune că acea creatură se numea pe vremuri un Leu. De unde și denumirea de Singapura: Orașul Leu.

Se pare că până acum nu s-a găsit nicio urmă de leu mai la est de India, și cu siguranță, niciodată în Singapore. În realitate, pe la 1300 denumirea de Singapura era destul de populară în regiune. Simbolul leului fiind asociat adesea cu Budismul, înainte de venirea Islamului. Deci, au existat mai multe Singapura. În Vietnam, Siam, vestul Javei și chiar și în India. Totuși, pentru Temasek, numele de Singapore a rămas.

Tocmai le-am citit copiilor scurtul text de mai sus, să ne bucurăm împreună d#studiui#istorie #Singaporep#tatăprofesionisminunatei Cetăți-Stat Singapore. Le-a plăcut. Poate vă va plăcea și vouă.

#studiu #istorie #singapore #tatăProfesionisy ... See MoreSee Less

Studiu de dimineață. Carte bună. Cafea bună. Vreme bună. Weekend fain.

Cartea: diffusion of innovations ... See MoreSee Less

Cu părul creț

#magie #grădin ... See MoreSee Less

Comparație artistul AI față de omul artist. Continui să fiu impresionat de progresul pe care-l facem. Tehnologie care uimește. Tehnologie care inspiră.

OpenAI DALL-E 2 - AI or Artis ... See MoreSee Less