Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

cornel fatulescu pe Facebook

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Am publicat pe Facebook

Despre #individualism

《Întreaga viață obișnuită este posibilă doar dacă există interese superioare intereselor individuale. Dar există un alt individualism, cel al lui Rousseau, sau Kant, acela care încearcă să traducă Declarația drepturilor omului: Nu există motive de stat care să scuze un atentat la persoană când drepturile omului sunt deasupra statului》

- ar fi spus Émile Durkheim, din cartea Le siècle des #filozofieels de Michel Winock

#filozofie
... See MoreSee Less

5 hours ago

Despre #individualism

《Legătura socială, supraviețuirea națiunii, trec prin preeminența instituțiilor menite să asigure supraviețuirea colectivă, în detrimentul, dacă trebuie, drepturilor omului. Individul există doar prin societate; supraviețuirea acesteia cere sacrificiul individului》

- Ferdinand Brunetière

Apropo care mai revine și azi.

Sunt momente în care individul trece înaintea societății, cum ar fi dreptul la proprietate, și chestiuni în care societatea trece înaintea indiv#filozofie datoria de a plăti taxe.

#filozofie
... See MoreSee Less

1 day ago

„Mă port cu ceilalți așa cum mi-ar plăcea să se poarte și ei cu mine”

VS

„Mă port cu ceilalți așa cum se așteaptă să mă port cu ei”

VS

„Mă port cu ceilalți așa cum se așteaptă să mă port cu ei și-mi convine și mie”
... See MoreSee Less

2 days ago

Comment on Facebook

Prima variantă 🙂

Ultima dată când am fost la birou a ieșitPentalogn#Brașobrașov ... See MoreSee Less

2 days ago
Ultima dată când am fost la birou a ieșit așa

Pentalog #brașov

Despre #individualism

《Emanciparea persoanei umane, nu asta este toată povestea? Iar etapele libertății, nu sunt cele mai glorioase momente ale trecutului? Orașul grec îl eliberează pe cetățean; Legea romană eliberează copilul și străinul; Creștinismul eliberează suflete; Reforma eliberează conștiința religioasă...; Parlamentarismul englez eliberează subiectul; Revoluția Franceză completează toate aceste cuceriri și le consacră prin declararea Drepturilor Omului. La asta am face bine să ne gândim atunci când dorim să stabilim un fel de bilanţ al individualismului.》

- Alphonse Darlu

Darlu i-a fost profesor de filozofie l#istoriel#filozofieistorie #filozofie
... See MoreSee Less

2 days ago

John Oliver nu m-a dezamăgit nici acum. Un fel de umor cultural. Este despre colecționarea obiectelor de artă, despre antichități ajunse în muzee pe căi ilicite.

Nu pledez pentru restituirea artefactelor încă. Chestiunea trebuie reflectată. Abia mi-am pus întrebarea și imediat îmi vine gândul că-mi este mai ușor să le văd la British Museum. Să le dea înapoi după ce le-au scanat 3D și le voi putea explora online;).

Emisiunea este pe gustul meu. Ca paranteză, chestiunea artefac #artefacte;#umorr#hoțideartrins.

#artă #artefacte #umor #hoțideartă
Sursa youtube: Museums: Last Week Tonight with John Oliver (HBO)
... See MoreSee Less

3 days ago
John Oliver nu m-a dezamăgit nici acum. Un fel de umor cultural. Este despre colecționarea obiectelor de artă, despre antichități ajunse în muzee pe căi ilicite. 

Nu pledez pentru restituirea artefactelor încă. Chestiunea trebuie reflectată. Abia mi-am pus întrebarea și imediat îmi vine gândul că-mi este mai ușor să le văd la British Museum. Să le dea înapoi după ce le-au scanat 3D și le voi putea explora online;). 

Emisiunea este pe gustul meu. Ca paranteză, chestiunea artefactelor din întuneric m-a surprins. 

#artă #artefacte #umor #hoțideartă
Sursa youtube: Museums: Last Week Tonight with John Oliver (HBO)

Dacă video-urile despre uciderea prizonierilor armeni sunt adevărate... ... See MoreSee Less

3 days ago

Despre #individualism
《Suntem doar continuitatea părinților noștri》
- Maurice Barr&eg#naționaliso#antisemitismemitism
... See MoreSee Less

3 days ago

Cruciada morală pentru salvarea planetei este probabil cel mai ineficient mod de a ne salva. Termenul de cruciadă este folosit de Bill Gates în articolul din comentarii. Printre dezbateri și ideologii, unii lucrează la soluții concrete. Eu cred că doar tehnologia ne poate salva sau nu vom fi salvați.

Nu-mi imaginez măsurile puternic coercitive în practică. Noi abia purtam mască în plină pandemie când mureau oameni pe lângă noi. Măsurile astea ar funcționa doar când deja este prea târziu și nu am mai avea acces la aer, apă sau mâncare, la ceea ce ne permite să rămânem în viață. Sper să nu ajungem niciodată acolo. Să nu mai spun că fiecare ar prefera să impună restricții la ceea ce ni se pare nouă sacrificabil, dar între noi, nu suntem de acord. Unii ar spune să devenim vegetarieni, alții să mergem pe jos, să producem local, etc. Cine merge mai mult pe jos nu vrea neapărat să renunțe la carne. Cine crede că poate produce local uită că nu poate să se aliminteze cu produsele din magazine. Și așa mai departe. Iar dacă o țară va fi mai incisivă decât alta, nu va fi suficient să evităm o catastrofă climatică. Pentru că multe țări își vor continua excesul.

Majoritatea cetățenilor globului nu pot fi debranșați de la planetă cu sfaturi ecologice. Aș vrea să văd cum muncitorii vor aplauda închiderea locurilor de muncă și viața de șomer în țările în special în dezvoltare doar pentru că fabricile lor poluează. Să ducă o viață și mai mizerabilă ca să salveze 《eventual》cetățenii din țările dezvoltate îngrijorați de încălzirea globală și incapabili să-și impute propriile lor restricții.

Echilibrul lui Nash ne va juca feste. Să dezvolt mai mult argumentul mi se pare o mică pierdere de timp. Cred că am mai scris-o de câteva ori. Dacă ar fi să evităm o catastrofă, va fi datorită inovației tehnologice. Atât. Nimic mai mult sau mai puțin. Iar criza asta, dacă o depășim ne va duce doar din criză în criză. Trecem peste criza climatică, dăm peste criza resurselor. Deja epuizăm planeta de minereuri rare. Mai facem unul-două războaie. Și tot așa. De la invenția armei nucleare dansăm pe un fir subțire. Evităm catastrofă după catastrofă, până când n-o vom mai putea face. Probabil că la un moment dat nu vom mai ține ritmul. Și este ok. Să profi#catastrofeă#gândurb#sustenabilitatetăm totuși. Lăsănd ceva după noi. Crescând șansele și generațiilor următoare. Și trăindu-ne și noi viața.

#catastrofe #gânduri #sustenabilitate
... See MoreSee Less

4 days ago

Secolul intelectualilor. Începe cu Maurice Barrès, pentru moment din prisma lui Émile Zola și afacerea Dreyfus. Faină-faină. Îmi#weekenda#cartee#istorie

#weekend #carte #istorie
... See MoreSee Less

5 days ago
Secolul intelectualilor. Începe cu Maurice Barrès, pentru moment din prisma lui Émile Zola și afacerea Dreyfus. Faină-faină. Îmi va ocupa tot weekendul.

#weekend #carte #istorie

Un oraș minunat ... See MoreSee Less

1 week ago

Italia

Nu găsesc postarea în care spuneam că spre deosebire de nazismul german, diminuat, exorcizat, o pată rușinoasă în istoria lumii, fascismul italian este pe picior egal cu celelalte mișcări politice italiene. Proliferând prin sport, vehiculat puternic în fotbal, prin reinterpretarea istoriei, pe fondul recesiunii și sărăcirii unei parți importante a populației, fascismul poate ajunge înapoi la conducerea Italiei. Asta spuneam atunci.

Nu voi comenta ceea ce se întâmplă azi în Italia. În primul rând pentru că nu m-am mai uitat atent de foarte mulți ani. Politica decadentă italiană m-a dezinteresat rapid la puțin timp după Berlusconi. Ce urmează după un mafiot și-o criză economică?! Declinul democratic. Cred că-mi era și teamă să mă uit mai mult. Avea și România problemele ei. Nu erau mai puțin grave.

Am greșit să mă dezintereseze politica italiană. Italia în sine este un fenomen. Din 2007 până în 2020 au pierdut 600 de miliarde din PIB. De la 2.4 triliarde în 2008 la 1.88 triliarde (sursa Banca Mondială). UE și-a pierdut un motor. Cum toate economiile sunt legate între ele, căderea uneia poate însemna căderea unui bloc. Țările Mediteranei suferă.

Din țările Mediteranei, doar cele mici ca Malta, Muntenegru sau Albania și-au crescut economia în 2020 peste nivelul pe care-l aveau în 2008. Grecia este abia la jumătate. Spania la 200 de miliarde mai puțin. Franța -300. Croația -20. Cipru -4. Portugalia -30, deși cineva poate râde când o alătur țările Mediteranei. N-am datele la îndemână pentru toate să vorbim de cifrele post-covid. Dar aparent nu sunt mai bune.

Danemarca, Germania, Austria sau Belgia trecuseră înapoi pe pozitiv. Finlanda și Olanda erau sensibil sub, dar cu rezerve mari. Norvegia (non-UE) este un caz special. Acum este cu mult sub 2020 față de 2008, dar crescuse cosniderabil până în 2014. Nu criza din 2008 a contat.

Din blocul fost comunist Polonia s-a dezvoltat impresionant. Lituania, Estonia, Cehia, Slovacia, România sau Bulgaria sunt sensibil pe plus iar Slovenia, Ungaria sau Letonia, sensibil pe minus. Scopul nu este să fac turul țărilor, ci să prezint modul în care le grupez în funcție de influența lor.

Economia britanică este încă la -300 de miliarde față de 2008 în timp ce Irlanda a continuat să impresioneze și și-a dublat economia din 2008 până acum.

Mă bucură să aud că economia nu contează, că ar trebui să avem un alt barometru. Să presupunem fericirea, indiferent cum s-ar măsura ea. Dar mi-e teamă de perspectiva recesiunii economice. Oamenii se gândesc la ceilalți când le este bine. Suntem violenți, superiori, rebeli când suntem șomeri, săraci și nu avem șansa celorlalți. Cu cât ești mai în sudul UE ești mai sărac. Cu cât e mai săracă o societate cu atât este mai vulnerabilă să alunece spre extrema dreaptă. Sau stângă, dar ultimii ani ne-au arătat că stânga pierde repetat.

Iar conducerea Italiei se face vinovată de două mari păcate. Primul că nu reușește să se însănătoșească de corupție. Din motoarele UE, este cea mai în urmă (corruption index). Al doilea păcat este educația. Italia a trecut prea ușor peste ce a făcut în cel de-al doilea război mondial. Italienii nu văd de mici ororile regimului lor. Perspectiva supremației creș#Fascismi#azii#alegericirculă prea atrăgătoare. Situația economică doar o face să fie printre primele țări care readuce extrema dreaptă la putere. Mă miră că Franța a trecut de încă un test. Însă așa vor arăta probabil următorii zece-douăzeci de ani. La dreapta.

#fascism #azi #alegeri
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Italia

Nu găsesc postarea în care spuneam că spre deosebire de nazismul german, diminuat, exorcizat, o pată rușinoasă în istoria lumii, fascismul italian este pe picior egal cu celelalte mișcări politice italiene. Proliferând prin sport, vehiculat puternic în fotbal, prin reinterpretarea istoriei, pe fondul recesiunii și sărăcirii unei parți importante a populației, fascismul poate ajunge înapoi la conducerea Italiei. Asta spuneam atunci.

Nu voi comenta ceea ce se întâmplă azi în Italia. În primul rând pentru că nu m-am mai uitat atent de foarte mulți ani. Politica decadentă italiană m-a dezinteresat rapid la puțin timp după Berlusconi. Ce urmează după un mafiot și-o criză economică?! Declinul democratic. Cred că-mi era și teamă să mă uit mai mult. Avea și România problemele ei. Nu erau mai puțin grave.   

Am greșit să mă dezintereseze politica italiană. Italia în sine este un fenomen. Din 2007 până în 2020 au pierdut 600 de miliarde din PIB. De la 2.4 triliarde în 2008 la 1.88 triliarde (sursa Banca Mondială). UE și-a pierdut un motor. Cum toate economiile sunt legate între ele, căderea uneia poate însemna căderea unui bloc. Țările Mediteranei suferă. 

Din țările Mediteranei, doar cele mici ca Malta, Muntenegru sau Albania și-au crescut economia în 2020 peste nivelul pe care-l aveau în 2008. Grecia este abia la jumătate. Spania la 200 de miliarde mai puțin. Franța -300. Croația -20. Cipru -4. Portugalia -30, deși cineva poate râde când o alătur țările Mediteranei. N-am datele la îndemână pentru toate să vorbim de cifrele post-covid. Dar aparent nu sunt mai bune. 

Danemarca, Germania, Austria sau Belgia trecuseră înapoi pe pozitiv. Finlanda și Olanda erau sensibil sub, dar cu rezerve mari. Norvegia (non-UE) este un caz special. Acum este cu mult sub 2020 față de 2008, dar crescuse cosniderabil până în 2014. Nu criza din 2008 a contat. 

Din blocul fost comunist Polonia s-a dezvoltat impresionant. Lituania, Estonia, Cehia, Slovacia, România sau Bulgaria sunt sensibil pe plus iar Slovenia, Ungaria sau Letonia, sensibil pe minus. Scopul nu este să fac turul țărilor, ci să prezint modul în care le grupez în funcție de influența lor. 

Economia britanică este încă la -300 de miliarde față de 2008 în timp ce Irlanda a continuat să impresioneze și și-a dublat economia din 2008 până acum.

Mă bucură să aud că economia nu contează, că ar trebui să avem un alt barometru. Să presupunem fericirea, indiferent cum s-ar măsura ea. Dar mi-e teamă de perspectiva recesiunii economice. Oamenii se gândesc la ceilalți când le este bine. Suntem violenți, superiori, rebeli când suntem șomeri, săraci și nu avem șansa celorlalți. Cu cât ești mai în sudul UE ești mai sărac. Cu cât e mai săracă o societate cu atât este mai vulnerabilă să alunece spre extrema dreaptă. Sau stângă, dar ultimii ani ne-au arătat că stânga pierde repetat. 

Iar conducerea Italiei se face vinovată de două mari păcate. Primul că nu reușește să se însănătoșească de corupție. Din motoarele UE, este cea mai în urmă (corruption index). Al doilea păcat este educația. Italia a trecut prea ușor peste ce a făcut în cel de-al doilea război mondial. Italienii nu văd de mici ororile regimului lor. Perspectiva supremației creștino-rasiale italiene circulă prea atrăgătoare. Situația economică doar o face să fie printre primele țări care readuce extrema dreaptă la putere. Mă miră că Franța a trecut de încă un test. Însă așa vor arăta probabil următorii zece-douăzeci de ani. La dreapta.

#fascism #azi #alegeri

Mai jos reiau câteva întrebări. O fac selectiv, subiectiv, cu siguranță am denaturat în funcție de cum le-am auzit eu. Nu fac o traducere. Ecoul avut în mine la prima ascultare.

🖤„Cine vrei să fii la următoarea criză? Cine vrei să fii la moartea tatăului tăi? Cineva pe care ceilalți se pot baza ? Sau acea persoană care împroșcă cu mizerie în viața celorlalți?” Putem înlocui „moartea tatălui” cu orice fel de criză posibilă.

🤍„Oamenii caută un antidot. Un adevăr și responsabilitate. Secretul către viața cu sens. Pentru că dacă ducem o viață fără sens, suferim.”

❤️„Să devenim forța compleșitoare de bun în lume, în armonie cu familia și comunitățile lor.”

🧡„Oriunde mă duc, nu contează unde, 3-4 oameni vin la mine și-mi spun: eram într-un loc întunecat. Am învățat de la tine și mi-am recăpătat control asupra vieții.”

💜Vorbește și de o carte pe care am luat-o cum un an și n-am citit-o până acum. Endurance - Shackleton.

💙Dovada că și Jordan Peterson este un om❣️

💚Sursa: If You Hate Jordan Peterson Watch This Video • It Will Change Your Mind
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Mai jos reiau câteva întrebări. O fac selectiv, subiectiv, cu siguranță am denaturat în funcție de cum le-am auzit eu. Nu fac o traducere. Ecoul avut în mine la prima ascultare.

🖤„Cine vrei să fii la următoarea criză? Cine vrei să fii la moartea tatăului tăi? Cineva pe care ceilalți se pot baza ? Sau acea persoană care împroșcă cu mizerie în viața celorlalți?” Putem înlocui „moartea tatălui” cu orice fel de criză posibilă.

🤍„Oamenii caută un antidot. Un adevăr și responsabilitate. Secretul către viața cu sens. Pentru că dacă ducem o viață fără sens, suferim.” 

❤️„Să devenim forța compleșitoare de bun în lume, în armonie cu familia și comunitățile lor.” 

🧡„Oriunde mă duc, nu contează unde, 3-4 oameni vin la mine și-mi spun: eram într-un loc întunecat. Am învățat de la tine și mi-am recăpătat control asupra vieții.”

💜Vorbește și de o carte pe care am luat-o cum un an și n-am citit-o până acum. Endurance - Shackleton. 

💙Dovada că și Jordan Peterson este un om❣️ 

💚Sursa: If You Hate Jordan Peterson Watch This Video • It Will Change Your Mind

Încrederea. Procentajul americanilor care spun că majoritatea oamenilor este de încredere.

Din cartea The decision to trust. Cred că va#încreder #americanic#carte #americani #carte
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Încrederea. Procentajul americanilor care spun că majoritatea oamenilor este de încredere.

Din cartea The decision to trust. Cred că va fi faină. 
#încredere #americani #carte

#comics ... See MoreSee Less

2 weeks ago

Ce mult mi-a plăcut! Am sorbit-o repede-repede. Și culmea! De obicei mă forțez să citesc genul de romane de IT. Deja am un pachet de cărți în bibliotecă. Dar cartea asta a fost simplă, cu esență și despre liderii de la cel mai înalt nivel. Poate că de-asta mi-a plăcut.

Problemele pe care le așează autorul sub formă de piramidă cu punctul unu ca baza piramidei și punctul cinci vârful:

1. Absența încrederii. Membrii de nivelul Chief din comitetul executiv nu au încredere unii în ceilalți. Poate că nu neapărat se simt amenințați direct. Nu în industria produselor tech, cum este cazul companiei din carte. Ci mai degrabă preferă să nu-și dezvăluie vulnerabilitățile lucrând cât mai puțin împreună
2. Frica de conflict. În ședințe ascultă, aprobă, nu comentează nimic care să confrunte. În ședințe se plictisesc sau fac altceva.
3. Lipsa angajamentului comun. Nu au obiective comune, ceea ce duce fără dar și poate la ambiguitate și risipă de energie.
4. Lipsa responsabilității. Au standarde joase. E mai sigur pentru toți. Mai puțin stres. Chestiune tolerată de toată lumea.
5. Neatenție la rezultate, zona la care ambițiile personale sunt mai importante decât cele de grup. Inițiative noi tot apar. Ele susțin egoul liderilor. Acestea trebuie să nu joace împotriva inițiativelor de grup.

Cartea vine și cu câteva instrumente de evaluarea echipei de lideri. Povestea în sine este direct la subiect. Cititorul trebuie doar să se lase purtat de ea. Mură-n gură. Instrumente ca MBTS, DISC sau Thomas-Kilmann Conflict Mode Instrument sunt și ele reamintite.

#recomandaretc#carter#leadershiptilă tuturor celor care fac parte din echipe. Recomand!

#recomandare #echipă #carte #leadership
... See MoreSee Less

2 weeks ago
Ce mult mi-a plăcut! Am sorbit-o repede-repede. Și culmea! De obicei mă forțez să citesc genul de romane de IT. Deja am un pachet de cărți în bibliotecă. Dar cartea asta a fost simplă, cu esență și despre liderii de la cel mai înalt nivel. Poate că de-asta mi-a plăcut.

Problemele pe care le așează autorul sub formă de piramidă cu punctul unu ca baza piramidei și punctul cinci vârful:

1. Absența încrederii. Membrii de nivelul Chief din comitetul executiv nu au încredere unii în ceilalți. Poate că nu neapărat se simt amenințați direct. Nu în industria produselor tech, cum este cazul companiei din carte. Ci mai degrabă preferă să nu-și dezvăluie vulnerabilitățile lucrând cât mai puțin împreună 
2. Frica de conflict. În ședințe ascultă, aprobă, nu comentează nimic care să confrunte. În ședințe se plictisesc sau fac altceva.
3. Lipsa angajamentului comun. Nu au obiective comune, ceea ce duce fără dar și poate la ambiguitate și risipă de energie.
4. Lipsa responsabilității. Au standarde joase. E mai sigur pentru toți. Mai puțin stres. Chestiune tolerată de toată lumea.
5. Neatenție la rezultate, zona la care ambițiile personale sunt mai importante decât cele de grup. Inițiative noi tot apar. Ele susțin egoul liderilor. Acestea trebuie să nu joace împotriva inițiativelor de grup.

Cartea vine și cu câteva instrumente de evaluarea echipei de lideri. Povestea în sine este direct la subiect. Cititorul trebuie doar să se lase purtat de ea. Mură-n gură. Instrumente ca MBTS, DISC sau Thomas-Kilmann Conflict Mode Instrument sunt și ele reamintite.

Cartea nu este tehnică și ar putea fi utilă tuturor celor care fac parte din echipe. Recomand!

#recomandare #echipă #carte #leadership

Comment on Facebook

Patrick Lencioni mai are câteva cărți care extind tema centrală din Five Dysfunctions of a Team (Overcoming the Five Dysfunctions of a Team, The Ideal Team Player, The Advantage) - și sunt tot așa, simplu de parcurs. Le recomand 🙂

Oare cum ar arăta societatea dacă toți oamenii și-ar putea culege mărul din propria grădină? Să poți avea o grădină cât de mică. Să-ți vină necesarul din îngrijirea naturii. Nu să trăiești doar din asta. Să o poți face dacă vrei fără să te muți la zeci de kilometri de oraș. Să-ți dozezi singur cât cumperi de pe alte continente și cât grădinărești în familie. Să te poți întrista când natura suferă că nu-i ajunge apa sau că-i prea multă. Că-i secetă sau grindină. Și să te poti bucura de culorile florilor și de dulceața fructelor.

Sunt omul deconectat de natură. Nici când am parte de ea nu simt că mă umplu ușor de emotie. Natura mă servește. O domin. Îmi plac grădinile franceze, nu englezești. În ignoranța mea am uitat de unde vine apa la robinet. Nu vedeam unde se duce gunoiul nostru. Și nici cât de gravă este deja amprenta noastră asupra planetei. Câteva gânduri:
- India a avut anul ăsta 50 de grade la umbră. 60-65 la sol.
- Ucraina este responsabilă cu 10-15% din exporturile de grâu, floarea soarelui și orz, iar din cauza războiului înfometăm oameni prin colțuri îndepărtate ale lumii. Nu mă refer la Chinezii care iau acum de la ruși.
- Iarna se anunță grea.
- Ne punem speranța în revoluția energetică, dar ea întârzie să vină.
- cea mai poluantă industrie este extracția minieră și toată revoluția energetică pare să ne împingă spre noi și noi drame ecologice...

Sper să nu vină vremea când mărul din grădina mea să nu mai apară toamna. Nu cred că pot face mare lucru. Și dacă pot face ceva, oricum nu o poate face toată lumea. Aș vrea să văd impactul omului de la bloc asupra naturii. Forțat să se deplaseze la birou pentru că ori nu poate lucra de acasă că nu are condiții, ori nu-l lasă politica companiei, sau tipul meseriei. Mi-ar plăcea să-mi explice cineva cum pot majoritatea celor de la orașe să facă ceva. Eu nu reușesc să-mi imaginez.

Nu văd soluții fără cooperare globală, cu devotament puternic din partea liderilor politici, lideri care se schimbă, fără inovație tehnologică, poate chiar și niște politici coercitive acolo unde nu se poate face altfel. Așa că stau și aștept următorul vot, următoarea inovație, sar peste următoarea profeție. Mănânc un măr.

Mă uit la mărul ăsta și-mi spun că ar fi trist să fi ajuns la apogeul civilizației noastre. Să fie astea clipele cele mai faine pe care omul le va putea înregistra. Rectific. Pe care eu și familia mea le putem memora. Alții se ascund de gloanțe, mor de foamete, supraviețuiesc...Coreenii de nord de trei generații n-au cunoscut nimic altceva. Doar că de data asta simt că poate fi atât de grav încât și cetățenii occidentului pot cunoaște sălbăticia. Să vedem atunci inegalitate. Mă uitam zilele astea la tranzacționarea apei pe bursă Nasdaq Veles California. Ce idee!? Mâine vom tranzacționa și aerul... Îmi aduc aminte de experimentul Maltei de desalinizarea apei. Au trecut de la 6kWh la 2, dar costul este de 5.15€ metrul cub de apă (subvenționat în mare parte). Zboară gândul un pic și la Libia, dar refuz să mai trec și pe acolo.

Prosperitatea din ultimii zeci de ani a venit din cooperare globală. Când nu e apă potabilă sau mâncare în țară, și să nu credem că este un scenariu atât de greu de realizat, fiecare va fi pentru el. Sper și atuv#Măme#SchimbăriClimatic un om legat la mâini față de estimările altora. Îngrijorat de ceea ce ar putea să vină. Ingrijirat din când în când. Și totuși profit. Am terminat mărul. Bun-bun.
#toamnă #măr #climă #SchimbăriClimatice #apă
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Oare cum ar arăta societatea dacă toți oamenii și-ar putea culege mărul din propria grădină? Să poți avea o grădină cât de mică. Să-ți vină necesarul din îngrijirea naturii. Nu să trăiești doar din asta. Să o poți face dacă vrei fără să te muți la zeci de kilometri de oraș. Să-ți dozezi singur cât cumperi de pe alte continente și cât grădinărești în familie. Să te poți întrista când natura suferă că nu-i ajunge apa sau că-i prea multă. Că-i secetă sau grindină. Și să te poti bucura de culorile florilor și de dulceața fructelor.

Sunt omul deconectat de natură. Nici când am parte de ea nu simt că mă umplu ușor de emotie. Natura mă servește. O domin. Îmi plac grădinile franceze, nu englezești. În ignoranța mea am uitat de unde vine apa la robinet. Nu vedeam unde se duce gunoiul nostru. Și nici cât de gravă este deja amprenta noastră asupra planetei. Câteva gânduri:
- India a avut anul ăsta 50 de grade la umbră. 60-65 la sol. 
- Ucraina este responsabilă cu 10-15% din exporturile de grâu, floarea soarelui și orz, iar din cauza războiului înfometăm oameni prin colțuri îndepărtate ale lumii. Nu mă refer la Chinezii care iau acum de la ruși. 
- Iarna se anunță grea. 
- Ne punem speranța în revoluția energetică, dar ea întârzie să vină.
- cea mai poluantă industrie este extracția minieră și toată revoluția energetică pare să ne împingă spre noi și noi drame ecologice...

Sper să nu vină vremea când mărul din grădina mea să nu mai apară toamna. Nu cred că pot face mare lucru. Și dacă pot face ceva, oricum nu o poate face toată lumea. Aș vrea să văd impactul omului de la bloc asupra naturii. Forțat să se deplaseze la birou pentru că ori nu poate lucra de acasă că nu are condiții, ori nu-l lasă politica companiei, sau tipul meseriei. Mi-ar plăcea să-mi explice cineva cum pot majoritatea celor de la orașe să facă ceva. Eu nu reușesc să-mi imaginez.

Nu văd soluții fără cooperare globală, cu devotament puternic din partea liderilor politici, lideri care se schimbă, fără inovație tehnologică, poate chiar și niște politici coercitive acolo unde nu se poate face altfel. Așa că stau și aștept următorul vot, următoarea inovație, sar peste următoarea profeție. Mănânc un măr.

Mă uit la mărul ăsta și-mi spun că ar fi trist să fi ajuns la apogeul civilizației noastre. Să fie astea clipele cele mai faine pe care omul le va putea înregistra. Rectific. Pe care eu și familia mea le putem memora. Alții se ascund de gloanțe, mor de foamete, supraviețuiesc...Coreenii de nord de trei generații n-au cunoscut nimic altceva. Doar că de data asta simt că poate fi atât de grav încât și cetățenii occidentului pot cunoaște sălbăticia. Să vedem atunci inegalitate. Mă uitam zilele astea la tranzacționarea apei pe bursă Nasdaq Veles California. Ce idee!? Mâine vom tranzacționa și aerul... Îmi aduc aminte de experimentul Maltei de desalinizarea apei. Au trecut de la 6kWh la 2, dar costul este de 5.15€ metrul cub de apă (subvenționat în mare parte). Zboară gândul un pic și la Libia, dar refuz să mai trec și pe acolo. 

Prosperitatea din ultimii zeci de ani a venit din cooperare globală. Când nu e apă potabilă sau mâncare în țară, și să nu credem că este un scenariu atât de greu de realizat, fiecare va fi pentru el. Sper și atunci să vină mărul meu.

Nu sunt profet. Sunt un om legat la mâini față de estimările altora. Îngrijorat de ceea ce ar putea să vină. Ingrijirat din când în când. Și totuși profit. Am terminat mărul. Bun-bun. 
#toamnă #măr #climă #SchimbăriClimatice #apă

Și s-a mai închis o carte plină cu măzgălituri despre inegalitate. Subiectul? Femeile în lumea digitală. Am descoperit studii pe care nu le știam. Din cele zece capitole, la trei dintre ele mi-am spus că pierd timpul. La două pot să spun că nu m-am lăsat impresionat, deși conținutul era valid. Restul mi s-au părut faine. Cu căutări pe google, cu trimiteri la alte resurse, faine-faine. Adică am învățat. Și pentru că nu pot relua toate capitolele voi spune direct ce mi s-a părut insuficient dezvoltat și ce mi-a plăcut cel mai mult.

Negative:
1. Într-un capitol sunt aduse argumente conform cărora bărbatul a căutat să țină domeniul programării, sau al calculatorului în general, sub dominația masculină pentru că prin calculator bărbatul se elibera de nevoia de procreare prin femeie. Prin calculator creezi singur. Mi s-a părut o aluzie insuficient argumentată, ca să fiu politicos. Foarte trasă de păr.

2. O femeie și un bărbat care candidează pe același loc, dacă au exact aceleași competențe, femeia ar trebui să câștige, că este mai dezavantajată. Sunt genul care mereu va fi sensibil la inegalități. Să-i ajutăm pe cei defavorizați de mediu, de moștenire, de condiția umană. Să le creștem șansele de reușită. Însă problema este prea simplistă. Adică un bărbat imigrant dintr-o țară din lumea a treia poate fi mai dezavantajat de viață decât o femeie născută în Franța. Există femei bogate așa cum există și femei sărace. Există femei albe și bărbați de culoare. Etc. De ce automat femeia?! Ceea ce nu înseamnă că n-ar trebui să fie ea. Mai era de dezvoltat mult aici. Și de-o manieră generală binaritatea de gen îmi pare o problemă la fel de mare. Ce facem cu cei care nu vor să facă din genul lor chestiunea altora? Nu putem rezolva inegalitatea într-un loc agravând-o și mai tare în zone și mai triste. Mă pot întinde mult. Dar nu ăsta e scopul. Autoarea s-a mulțumit prea repede cu ce a scris.

3. Este și un capitol despre băieții în clasă. Ca tată trecut cu băieți prin școală, mi se pare că n-a studiat subiectul, ci doar reproduce interpretările altora. Exemplele sunt despre reușita băieților din liceu, dar nu vorbește de avantajul fetelor din învățământul primar, și multe-multe altele. Pentru o autoare care a dezvoltat foarte interesant alte capitole, este surprinzător de subțire abordată problema educației.

Pozitive
1. Constatările despre misoginism la profesori și nevoia rezolvării lor mi se par lăudabile. La fel părțile cu stigmatizarea și discriminarea. Sunt multe de zis. Dar problemele sunt reale. Le-am și văzut ca elev. Le constat încă printre colegi. Nu cred că soluțiile sunt ușoare. Dar nu sunt nici imposibile. Ar trebuie fiecare să fie mai atent. E o luptă care merită dată. Am reușit să reducem violența domestică suficient de mult încât azi să ni se pară injustă. Nu văd de ce nu am merge mai departe. Ca profesor să faci glume cu blonde despre IT poate intimida. Așează clar cine este îndreptățit sau bine-venit și cine nu. Anormal!

2. Eliminarea femeilor din branșa programării în SUA este o problemă care ascunde multe neajunsuri, nu doar americane. Inițial programarea era un job feminin. După introducerea științei calculatoarelor în școli, am înlocuit femeile cu bărbații. Cunoșteam problema dintr-un video făcut de Uncle Bob despre viitorul programării. Deci informația nu mi-a fost nouă. Dar cartea vine cu mai multe detalii. Învățământul elitist este o problemă. În multe țări învățământul a devenit sursă de inegalitate. Nu trebuie să desființăm școala superioară. Dar să ajustăm totuși. Sunt și consecințe grave și nu le vedem încă pe toate.

3. Capitolul despre istoria femeilor în programare și ca personalități de știință mi-a plăcut cel mai mult. Nu trebuie să mai repetăm istoria. Să preiei beneficiile muncii altora este problematic. S-o faci la scara la care s-a întâmplat între 1940-1960 mi se pare o lecție tristă pentru omenire. Trimiterea americancelor (și nu doar) la treburile casnice după al doilea război mondial este un alt episod regretabil. Pe de-o parte, nu mai aveau nevoie de ele. Pe de altă parte, nu voiau să recunoască femeia ca egală în capacități cognitive. Ideologie conservatoare și imatură.

Recomand cartea. Nu sunt de acord cu tot ceea ce spune autoarea și nici nu trebuie. Avem datoria să-i ajutăm și pe ceilalți să reușească în societate. Asta contează. De data asta este vorba de discriminare de gen în tehnologia informației. Problema există. Mi-a plăcut că autoarea nu recomandă vopsirea informaticii în roz. Iar soluția petrecerii mai mult timp împreună cât mai devreme și mai frecvent î#inegalitate #femeiîniă#digital #discriminarenformatice împreună (din școală) mi se pare că are potențialul cel mai fain. Cel mai eficient mod de a reduce neînțelegerile și stigmatizarea este prin conlucrare timpurie, înainte să fim în competiție.

#inegalitate #femeiÎnIT #digital #discriminare
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Și s-a mai închis o carte plină cu măzgălituri despre inegalitate. Subiectul? Femeile în lumea digitală. Am descoperit studii pe care nu le știam. Din cele zece capitole, la trei dintre ele mi-am spus că pierd timpul. La două pot să spun că nu m-am lăsat impresionat, deși conținutul era valid. Restul mi s-au părut faine. Cu căutări pe google, cu trimiteri la alte resurse, faine-faine. Adică am învățat. Și pentru că nu pot relua toate capitolele voi spune direct ce mi s-a părut insuficient dezvoltat și ce mi-a plăcut cel mai mult.

Negative:
1. Într-un capitol sunt aduse argumente conform cărora bărbatul a căutat să țină domeniul programării, sau al calculatorului în general, sub dominația masculină pentru că prin calculator bărbatul se elibera de nevoia de procreare prin femeie. Prin calculator creezi singur. Mi s-a părut o aluzie insuficient argumentată, ca să fiu politicos. Foarte trasă de păr. 

2. O femeie și un bărbat care candidează pe același loc, dacă au exact aceleași competențe, femeia ar trebui să câștige, că este mai dezavantajată. Sunt genul care mereu va fi sensibil la inegalități. Să-i ajutăm pe cei defavorizați de mediu, de moștenire, de condiția umană. Să le creștem șansele de reușită. Însă problema este prea simplistă. Adică un bărbat imigrant dintr-o țară din lumea a treia poate fi mai dezavantajat de viață decât o femeie născută în Franța. Există femei bogate așa cum există și femei sărace. Există femei albe și bărbați de culoare. Etc. De ce automat femeia?! Ceea ce nu înseamnă că n-ar trebui să fie ea. Mai era de dezvoltat mult aici. Și de-o manieră generală binaritatea de gen îmi pare o problemă la fel de mare. Ce facem cu cei care nu vor să facă din genul lor chestiunea altora? Nu putem rezolva inegalitatea într-un loc agravând-o și mai tare în zone și mai triste. Mă pot întinde mult. Dar nu ăsta e scopul. Autoarea s-a mulțumit prea repede cu ce a scris.

3. Este și un capitol despre băieții în clasă. Ca tată trecut cu băieți prin școală, mi se pare că n-a studiat subiectul, ci doar reproduce interpretările altora. Exemplele sunt despre reușita băieților din liceu, dar nu vorbește de avantajul fetelor din învățământul primar,  și multe-multe altele. Pentru o autoare care a dezvoltat foarte interesant alte capitole, este surprinzător de subțire abordată problema educației. 

Pozitive
1. Constatările despre misoginism la profesori  și nevoia rezolvării lor mi se par lăudabile. La fel părțile cu stigmatizarea și discriminarea. Sunt multe de zis. Dar problemele sunt reale. Le-am și văzut ca elev. Le constat încă printre colegi. Nu cred că soluțiile sunt ușoare. Dar nu sunt nici imposibile. Ar trebuie fiecare să fie mai atent. E o luptă care merită dată. Am reușit să reducem violența domestică suficient de mult încât azi să ni se pară injustă. Nu văd de ce nu am merge mai departe. Ca profesor să faci glume cu blonde despre IT poate intimida. Așează clar cine este îndreptățit sau bine-venit și cine nu. Anormal!

2. Eliminarea femeilor din branșa programării în SUA este o problemă care ascunde multe neajunsuri, nu doar americane. Inițial programarea era un job feminin. După introducerea științei calculatoarelor în școli, am înlocuit femeile cu bărbații. Cunoșteam problema dintr-un video făcut de Uncle Bob despre viitorul programării. Deci informația nu mi-a fost nouă. Dar cartea vine cu mai multe detalii. Învățământul elitist este o problemă. În multe țări învățământul a devenit sursă de inegalitate. Nu trebuie să desființăm școala superioară. Dar să ajustăm totuși. Sunt și consecințe grave și nu le vedem încă pe toate.

3. Capitolul despre istoria femeilor în programare și ca personalități de știință mi-a plăcut cel mai mult. Nu trebuie să mai repetăm istoria. Să preiei beneficiile muncii altora este problematic. S-o faci la scara la care s-a întâmplat între 1940-1960 mi se pare o lecție tristă pentru omenire. Trimiterea americancelor (și nu doar) la treburile casnice după al doilea război mondial este un alt episod regretabil. Pe de-o parte, nu mai aveau nevoie de ele. Pe de altă parte, nu voiau să recunoască femeia ca egală în capacități cognitive. Ideologie conservatoare și imatură.

Recomand cartea. Nu sunt de acord cu tot ceea ce spune autoarea și nici nu trebuie. Avem datoria să-i ajutăm și pe ceilalți să reușească în societate. Asta contează. De data asta este vorba de discriminare de gen în tehnologia informației. Problema există. Mi-a plăcut că autoarea nu recomandă vopsirea informaticii în roz. Iar soluția petrecerii mai mult timp împreună cât mai devreme și mai frecvent între băieți și fete, să lucreze la proiecte informatice împreună (din școală) mi se pare că are potențialul cel mai fain. Cel mai eficient mod de a reduce neînțelegerile și stigmatizarea este prin conlucrare timpurie, înainte să fim în competiție.  

#inegalitate #femeiÎnIT #digital #discriminare

Konrad Zuse, omul din spatele primului calculator programabil: Z3. Konrad a fost inginer civil german, pionier informatician, inventator și om de afaceri. Z3, primul calculator digital complet programabil.

Konrad lucra la un program de stat în probleme de fluturarea aripilor. Guvernanul nazist n-a reușit să înțeleagă potențialul invenției sale și i-au refuzat propunerile de finanțare. Munca lui Konrad și invenția sa nu erau văzute importante pentru efortul de război. Z3 a fost inițial numit V3, dar a fost redenimut să nu fie confundat cu armele V (rachetele V1, V2, tunul V3). Z3-ul a fost distru în 21 December 1943 în timpul bombardamentele aliate asupra Berlinului. O replică complet funcțională a fost construită în 1961 de compania lui Zuse, Zuse KG, replica fiind expusă permanent la Deutsches Museum din München.

A fost posibil să se construiască bucle (loop) pe Z3, dar nu a existat nicio instrucțiune de ramificare condiționată (If). Z3-ul făcea toate calculele posibile și elimina rezultatele de care nu avea nevoie. O mașină Turing-complet.

Tradus de pe wikipedia „În domeniul creării de mașini de calcul, Zuse a fost autodidact și le-a dezvoltat fără cunoștințe despre alte mașini de calcul mecanice care existau deja -- deși mai târziu (construirea lui Z3) a fost inspirat de cartea lui Hilbert și Ackermann despre logica matematică elementară (cf. Principiile logicii matematice). Pentru a descrie circuitele logice, Zuse și-a inventat propriul sistem de diagramă și notație, pe care l-a numit „combinatorie a condiționalelor” (germană: Bedingungskombinatorik). După ce a terminat Z1 în 1938, Zuse a descoperit că calculul pe care l-a conceput independent exista deja și era cunoscut sub numele de calcul propozițional”.

Konrad a înțeles că va fi complicat să programezi cu cod binar și a inventat primul limbaj de programare de nivel înalt Plankalkül. Prăbușirea regimului nazist i-a făcut publicarea muncii sale imposibilă, și-a fost dată uitării o bucată bună de timp.

Am citit mai departe că Plankalkül avea variabile locale, funcții care nu suportau recursivitatea, suporta apeluri doar prin valoare, avea array și tuples ca tipuri compozite, avea expresii condiționale, instrucțiune de tip For sau While și nu avea goto. Sarcasmul de programator din mine îmi spune că lipsa acelui goto a fost poate o sclipire de geniu.

Deși regimul nazist a distrus mult din capacitățile creativității colect#istoriea#calculatorta#programaree#Z3 #AlDoileaRăzboiMondiae-a rămas și lor echivalentul lui Turing.

#istorie #calculator #știință #programare #Z3 #aldoilearăzboimondial
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Konrad Zuse, omul din spatele primului calculator programabil: Z3. Konrad a fost inginer civil german, pionier informatician, inventator și om de afaceri. Z3, primul calculator digital complet programabil. 

Konrad lucra la un program de stat în probleme de fluturarea aripilor. Guvernanul nazist n-a reușit să înțeleagă potențialul invenției sale și i-au refuzat propunerile de finanțare. Munca lui Konrad și invenția sa nu erau văzute importante pentru efortul de război. Z3 a fost inițial numit V3, dar a fost redenimut să nu fie confundat cu armele V (rachetele V1, V2, tunul V3). Z3-ul a fost distru în 21 December 1943 în timpul bombardamentele aliate asupra Berlinului. O replică complet funcțională a fost construită în 1961 de compania lui Zuse, Zuse KG, replica fiind expusă permanent la Deutsches Museum din München.

A fost posibil să se construiască bucle (loop) pe Z3, dar nu a existat nicio instrucțiune de ramificare condiționată (If). Z3-ul făcea toate calculele posibile și elimina rezultatele de care nu avea nevoie. O mașină Turing-complet.

Tradus de pe wikipedia „În domeniul creării de mașini de calcul, Zuse a fost autodidact și le-a dezvoltat fără cunoștințe despre alte mașini de calcul mecanice care existau deja -- deși mai târziu (construirea lui Z3) a fost inspirat de cartea lui Hilbert și Ackermann despre logica matematică elementară (cf. Principiile logicii matematice). Pentru a descrie circuitele logice, Zuse și-a inventat propriul sistem de diagramă și notație, pe care l-a numit „combinatorie a condiționalelor” (germană: Bedingungskombinatorik). După ce a terminat Z1 în 1938, Zuse a descoperit că calculul pe care l-a conceput independent exista deja și era cunoscut sub numele de calcul propozițional”.

Konrad a înțeles că va fi complicat să programezi cu cod binar și a inventat primul limbaj de programare de nivel înalt Plankalkül. Prăbușirea regimului nazist i-a făcut publicarea muncii sale imposibilă, și-a fost dată uitării o bucată bună de timp.

Am citit mai departe că Plankalkül avea variabile locale, funcții care nu suportau recursivitatea, suporta apeluri doar prin valoare, avea array și tuples ca tipuri compozite, avea expresii condiționale, instrucțiune de tip For sau While și nu avea goto. Sarcasmul de programator din mine îmi spune că lipsa acelui goto a fost poate o sclipire de geniu.

Deși regimul nazist a distrus mult din capacitățile creativității colective germane, sau poate chiar a întregii europe continentale, le-a rămas și lor echivalentul lui Turing.

#istorie #calculator #știință #programare #Z3 #aldoilearăzboimondial

Înainte de un eveniment. CTO TaPentalogntalog . Work from home ... See MoreSee Less

3 weeks ago
Înainte de un eveniment. CTO Talk la Pentalog . Work from home

Lumea nu stă pe loc. Suedia!

Exit-poll-urile au prezis la început victoria actualei coaliții de stânga, dar rezultatele au sugerat ulterior că blocul de dreapta ar putea câștiga la limită.

Criminalitatea și integrarea comunităților au fost probleme majore în campanie, iar democrații suedezi de extremă dreapta par să devină al doilea partid ca mărime.

...

Născuți dintr-o mișcare neo-nazistă la sfârșitul anilor 1980, democrații suedezi anti-imigrație au intrat în parlament cu 5,7% din voturi în 2010, crescând acest procent la 17,5% în 2018. Se pare că va câștiga mai mult de 20% acest lucru. timp.

Cu toate acestea, liderul său, Jimmie Akesson, este puțin probabil să devină prim-ministru chiar dacă blocul de dreapta câștigă cel mai mare număr de locuri. În schimb, liderul Partidului Moderat Ulf Kristersson este probabil să preia acest rol, democrații din Suedia sperând să devină parte a guvernului său.

Sursa: BBC
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Lumea nu stă pe loc. Suedia!

Exit-poll-urile au prezis la început victoria actualei coaliții de stânga, dar rezultatele au sugerat ulterior că blocul de dreapta ar putea câștiga la limită.

Criminalitatea și integrarea comunităților au fost probleme majore în campanie, iar democrații suedezi de extremă dreapta par să devină al doilea partid ca mărime.

...

Născuți dintr-o mișcare neo-nazistă la sfârșitul anilor 1980, democrații suedezi anti-imigrație au intrat în parlament cu 5,7% din voturi în 2010, crescând acest procent la 17,5% în 2018. Se pare că va câștiga mai mult de 20% acest lucru. timp.

Cu toate acestea, liderul său, Jimmie Akesson, este puțin probabil să devină prim-ministru chiar dacă blocul de dreapta câștigă cel mai mare număr de locuri. În schimb, liderul Partidului Moderat Ulf Kristersson este probabil să preia acest rol, democrații din Suedia sperând să devină parte a guvernului său.

Sursa: BBC

Singurul lucru care mi-a displăcut la cartea asta este că nu aveam nevoie de ea. 90% din conținut era deja online în înregistrările video cu Alberto Savoia. Urăsc când mi se întâmplă asta. Care-i scopul să faci o carte cu exact ce este imediat online, mai scurt, mai compact, direct la subiect? Pune și două-trei documente lângă video și ai terminat. Sau pune-le cu plată la un furnizor de e-learning. Voi cumpăra. E ok! Am terminat-o până la ultimele pagini și sunt un pic frustrat. Acel 10% diferență nu meritau banii pe carte.

Mă simt fraierit. Iar. Cred că-i o modă. Nu să mă prostească pe mine:p, asta e de la sine înțeles, ci de a face cărți care pot fi rezumate în 45 de minute de video. Am mai avut sentimentul ăsta când am citit Range. Dar acolo a fost invers. Am citit cartea și m-am uitat abia apoi la video ca să mă oftic. Iar Range chiar nu e o carte în care practica să conteze. Când citești The right it pui în context, scrii pe foi, simulezi ce s-ar întâmpla în cazul tău. La Range doar citești că este interesant conținutul, firul logic, argumentul. Cartea e faină, dar puteam să mă uit la video si câștigam timp. Că nu este atât de faină...

Conținutul, mesajul autorului și instrumentele sunt faine. Partea bună cu cititul este că mi-am luat timp să aprofundez, ceea ce oricum aș fi făcut pentru că prezentarea mi-a fost interesantă. Conținutul nu este neapărat nou, dar este concret. Voi aplica ad litteram două luni să văd ce-mi iese. Sunt deja încrezător pentru că mi-a simplificat și completat cadrul de lucru. Aduce mult cu design sprint, discovery și altele, doar că e mai puțin abstract. Direct aplicabil pentru mine.

Instrumentul cel mai fain este Skin in the game Caliper. O listă cu acțiuni utilizator și un coeficient de skin in the game. Dacă utilizatorul ți-a dat emailul ai 0 puncte. Dacă ți-a pus un comentariu, tot 0 puncte. Dacă și-a validat emailul și acceptă știri despre produsul tău ai 1 punct. Dacă acceptă să-l suni pentru asta 10. Dacă a făcut un depozit sau a plătit un avans ai 50 de puncte. Dacă a plătit făcând comandă ai 250 de puncte și tot așa. Știu că pare similar cu scor de funnel, dar povestea este foarte diferită. Instrumentul ăsta e mult mai apropiat de mentalitatea mea. Dacă dai ceva de valoare atunci scopul tău nu este să ai multe date de potențiali clienți, date în care #cartep#therightitu#productt#marketingezi cât mai mult. Să te concentrezi doar la cei realmente interesați de ceea ce vinzi.

#carte #therightit #product #marketing
... See MoreSee Less

3 weeks ago
Singurul lucru care mi-a displăcut la cartea asta este că nu aveam nevoie de ea. 90% din conținut era deja online în înregistrările video cu Alberto Savoia. Urăsc când mi se întâmplă asta. Care-i scopul să faci o carte cu exact ce este imediat online, mai scurt, mai compact, direct la subiect? Pune și două-trei documente lângă video și ai terminat. Sau pune-le cu plată la un furnizor de e-learning. Voi cumpăra. E ok! Am terminat-o până la ultimele pagini și sunt un pic frustrat. Acel 10% diferență nu meritau banii pe carte.

Mă simt fraierit. Iar. Cred că-i o modă. Nu să mă prostească pe mine:p, asta e de la sine înțeles, ci de a face cărți care pot fi rezumate în 45 de minute de video. Am mai avut sentimentul ăsta când am citit Range. Dar acolo a fost invers. Am citit cartea și m-am uitat abia apoi la video ca să mă oftic. Iar Range chiar nu e o carte în care practica să conteze. Când citești The right it pui în context, scrii pe foi, simulezi ce s-ar întâmpla în cazul tău. La Range doar citești că este interesant conținutul, firul logic, argumentul. Cartea e faină, dar puteam să mă uit la video si câștigam timp. Că nu este atât de faină...

Conținutul, mesajul autorului și instrumentele sunt faine. Partea bună cu cititul este că mi-am luat timp să aprofundez, ceea ce oricum aș fi făcut pentru că prezentarea mi-a fost interesantă. Conținutul nu este neapărat nou, dar  este concret. Voi aplica ad litteram două luni să văd ce-mi iese. Sunt deja încrezător pentru că mi-a simplificat și completat cadrul de lucru. Aduce mult cu design sprint, discovery și altele, doar că e mai puțin abstract. Direct aplicabil pentru mine. 

Instrumentul cel mai fain este Skin in the game Caliper. O listă cu acțiuni utilizator și un coeficient de skin in the game. Dacă utilizatorul ți-a dat emailul ai 0 puncte. Dacă ți-a pus un comentariu, tot 0 puncte. Dacă și-a validat emailul și acceptă știri despre produsul tău ai 1 punct. Dacă acceptă să-l suni pentru asta 10. Dacă a făcut un depozit sau a plătit un avans ai 50 de puncte. Dacă a plătit făcând comandă ai 250 de puncte și tot așa. Știu că pare similar cu scor de funnel, dar povestea este foarte diferită. Instrumentul ăsta e mult mai apropiat de mentalitatea mea. Dacă dai ceva de valoare atunci scopul tău nu este să ai multe date de potențiali clienți, date în care să te pierzi. Scopul tău este să filtrezi cât mai mult. Să te concentrezi doar la cei realmente interesați de ceea ce vinzi.

#carte #therightit #product #marketing

Îmi place să încerc noi metode de lucru. Principiile sunt bune, câteva referințe faine, dar cartea e prea subțire, incompletă. Eu m-am forțat să trec printr-un caz real după metoda asta, măcar teoretic ca pași. Lipsesc prea multe lucruri. Per global eu ies totuși câștigat. Orice încercare, exercițiu, simulare, mă ajută să completez setul de opțiuni de care dispun și la care voi face apel la nevoie.

Pare să fie metoda care funcționează la BlaBlaCar, dar eu cred că de dragul cărții multe lucruri importante au fost scoase s-au n-au putut fi conștientizate să fie scrise. Dovada că și ceva incomplet poate fi comuncat, și nu doar că este comunicat, dar așa cum este, adică incomplet, funcționează.

P#PRODUSd#discoveryicală nu e.
#produs #discovery
... See MoreSee Less

4 weeks ago
Îmi place să încerc noi metode de lucru. Principiile sunt bune, câteva referințe faine, dar cartea e prea subțire, incompletă. Eu m-am forțat să trec printr-un caz real după metoda asta, măcar teoretic ca pași. Lipsesc prea multe lucruri. Per global eu ies totuși câștigat. Orice încercare, exercițiu, simulare, mă ajută să completez setul de opțiuni de care dispun și la care voi face apel la nevoie.

Pare să fie metoda care funcționează la BlaBlaCar, dar eu cred că de dragul cărții multe lucruri importante au fost scoase s-au n-au putut fi conștientizate să fie scrise. Dovada că și ceva incomplet poate fi comuncat, și nu doar că este comunicat, dar așa cum este, adică incomplet, funcționează. 

PS: metoda doar radicală nu e.
#produs #discovery

Corneluș mi-a spus că știe doar un coleg care cunoaște regulilele șahului. Nu joacă nimeni șah azi. Cel puțin la el în clasă. Lumea se schimbă. Nu cred că lumea va fi mai rea fără șah. E doar un joc. Unul fain, dar doar un joc.

Tocmai terminam o partidă când mi-a asta. Parcă imediat șahul suna și mai fain. Unic. Al nostru. Cine-și va aduce aminte cu drag de casă de fiecare dată când va auzi cuvântul șah? Chiar dacă va fi prin muzee sau în revistele de jocuri ciudate, la noi acasă, #șairc;nd erau mici, se juca șah.

#șah
... See MoreSee Less

4 weeks ago
Corneluș mi-a spus că știe doar un coleg care cunoaște regulilele șahului. Nu joacă nimeni șah azi. Cel puțin la el în clasă. Lumea se schimbă. Nu cred că lumea va fi mai rea fără șah. E doar un joc. Unul fain, dar doar un joc.

Tocmai terminam o partidă când mi-a asta. Parcă imediat șahul suna și mai fain. Unic. Al nostru. Cine-și va aduce aminte cu drag de casă de fiecare dată când va auzi cuvântul șah? Chiar dacă va fi prin muzee sau în revistele de jocuri ciudate, la noi acasă, când erau mici, se juca șah.

#șah

Comment on Facebook

La scoala fetitei mele, sahul este activitatea extracuriculara aleasa de ea dintr-o varietate destul de mare! Ce este drept este ca avem si acasa si este un joc chiar apreciat!

La scoala din iasi unde au invatat copiii mei sahul era activitatea "optionala" recomandata. Toate clasele de la pregatitoare la clasa a 4-a toti copii scolii faceau sah. Asta in anii 2012 - 2018. Au carat cutiile de sah la scoala de le-a iesit pe ochi, insa le si placea.

Şahul e pentru cei mai avansați în vârstă

Regina a murit, trăiască regele! ... See MoreSee Less

4 weeks ago
Regina a murit, trăiască regele!

O carte clasică despre care am auzit zilele astea. O carte apărută prima dată în anul în care m-am născut și eu. O carte recomandată într-un podcast CTO (Chief Technology Officer) tech.rocks, comunitate de CTO franceză. Suna relativ pompos și mi-am zis că rău n-are cum să-mi facă. Am încercat să profit de ea și mi-a ieșit. Gândurile curg de la o pagină la alta. E scrisă frumos iar exemplele sunt ca pentru copii mici.

Nu pot să spun că aș recomanda-o pentru că sunt multe cărți mai avansate decât asta. Mie-mi este utilă și pentru că mai fac un pic de arheologie IT din când în când, sau de managementul eficienței. Principiile sunt foarte bune și încă de actualitate. Se vorbește despre eficiență, rolul managerului în eficiență, rolul middle managerului și a altor tipuri de experți în eficiență și de eficiența echipei în general. Trebuia să citesc cartea asta prin anii 2000. Se vorbește apoi de echipe, de echipe de echipe și se revine în ultima parte la indivizi.

Când stau să mă gândesc cât mi-a luat să descopăr ce înseamnă un one on one eficient, optimizarea debitului, managementul prin obiective, reconcilierea organizațiilor hibride, echilibrul centralizării și al descentralizării, toate erau aici ca puncte de pornire. Eu am preferat inconștient să le descopăr în tranșee, ca ulterior să recurg la învățare din tot felul de cărți, unele mai dubioase decât altele, pentru că nu au făcut față timpului. Au venit apoi și cărțile bune. Crag Larman m-a salvat pe mine. Bine că a fost mai târziu decât niciodată.

Pentru cine este la început de drum ca manager, cartea este în continuare o recomandare validă.

Legătura dintre control și factorul CUA (complexitate, incertitudine și ambiguitate) mi-a fost nouă. Eram la capitolul modele de control: piață liberă, obligații contractuale și valori culturale. Când interesul personal este mare și factorul CUA mic atunci modul cel mai bun de control este piața liberă. Când devine interes de grup și CUA rămâne scăzut atunci modelul contractual este cel mai indicat. Când factorul CUA este mare și interesul este de grup, valorile culturale fac diferența. A fost un exercițiu intelectual fain și pe care nu-mi aduc aminte să-l mai fi făcut până acum. Am mai rezonat cu Task-Relevant Maturity of subordonate, care indică managerului cum să ajute (știu, sună urât) în funcție de maturitatea subordonatului. Eu foloseam o altă grilă, modelul Dreyfus. Însă mi se pare că în carte e mult mai bine explicat, cu mai puține cuvinte și mai ușor de acționat pentru cititorul manager novice.

Pe la mijlocul cărții am vrut să mă opresc. Și am dat de paginile cu MBO (management by objectives) și exemplul din istorie cu Columb și regina Spaniei. Exemplul mi s-a părut deplasat, dar explica simplu interesul MBO și cum să pui în practică rămând totuș la #cartee#mamagementl. Așa mă cucerește scriitorul pe mine. Ia o pagină de istorie, o forțează un pic prin argument, și gata! M-a câștigat. Am citit-o până la capăt. Din păcate, alte exemple istorice n-au mai apărut.

#carte #mamagement
... See MoreSee Less

4 weeks ago
O carte clasică despre care am auzit zilele astea. O carte apărută prima dată în anul în care m-am născut și eu. O carte recomandată într-un podcast CTO (Chief Technology Officer) tech.rocks, comunitate de CTO franceză. Suna relativ pompos și mi-am zis că rău n-are cum să-mi facă. Am încercat să profit de ea și mi-a ieșit. Gândurile curg de la o pagină la alta. E scrisă frumos iar exemplele sunt ca pentru copii mici. 

Nu pot să spun că aș recomanda-o pentru că sunt multe cărți mai avansate decât asta. Mie-mi este utilă și pentru că mai fac un pic de arheologie IT din când în când, sau de managementul eficienței. Principiile sunt foarte bune și încă de actualitate. Se vorbește despre eficiență, rolul managerului în eficiență, rolul middle managerului și a altor tipuri de experți în eficiență și de eficiența echipei în general. Trebuia să citesc cartea asta prin anii 2000. Se vorbește apoi de echipe, de echipe de echipe și se revine în ultima parte la indivizi. 

Când stau să mă gândesc cât mi-a luat să descopăr ce înseamnă un one on one eficient, optimizarea debitului, managementul prin obiective, reconcilierea organizațiilor hibride, echilibrul centralizării și al descentralizării, toate erau aici ca puncte de pornire. Eu am preferat inconștient să le descopăr în tranșee, ca ulterior să recurg la învățare din tot felul de cărți, unele mai dubioase decât altele, pentru că nu au făcut față timpului. Au venit apoi și cărțile bune. Crag Larman m-a salvat pe mine. Bine că a fost mai târziu decât niciodată.

Pentru cine este la început de drum ca manager, cartea este în continuare o recomandare validă.

Legătura dintre control și factorul CUA (complexitate, incertitudine și ambiguitate) mi-a fost nouă. Eram la capitolul modele de control: piață liberă, obligații contractuale și valori culturale. Când interesul personal este mare și factorul CUA mic atunci modul cel mai bun de control este piața liberă. Când devine interes de grup și CUA rămâne scăzut atunci modelul contractual este cel mai indicat. Când factorul CUA este mare și interesul este de grup, valorile culturale fac diferența. A fost un exercițiu intelectual fain și pe care nu-mi aduc aminte să-l mai fi făcut până acum. Am mai rezonat cu Task-Relevant Maturity of subordonate, care indică managerului cum să ajute (știu, sună urât) în funcție de maturitatea subordonatului. Eu foloseam o altă grilă, modelul Dreyfus. Însă mi se pare că în carte e mult mai bine explicat, cu mai puține cuvinte și mai ușor de acționat pentru cititorul manager novice. 

Pe la mijlocul cărții am vrut să mă opresc. Și am dat de paginile cu MBO (management by objectives) și exemplul din istorie cu Columb și regina Spaniei. Exemplul mi s-a părut deplasat, dar explica simplu interesul MBO și cum să pui în practică rămând totuș la un nivel conceptual. Așa mă cucerește scriitorul pe mine. Ia o pagină de istorie, o forțează un pic prin argument, și gata! M-a câștigat. Am citit-o până la capăt. Din păcate, alte exemple istorice n-au mai apărut.

#carte #mamagement

Am fost surprins să văd că o carte ca „Hillbilly Elegy: A Memoir of a Family and Culture in Crisis” este pe listă. O carte care mi-a plăcut mult de tot. Am și o postare în schițe. Sper s-o și termin :)).

Cărțile sunt mai degrabă aspiraționale sau militante. Așa cum îmi plac și mie. Și nu sunt toate noi, dar nu cred că contează. Dacă vreți să vedeți ce propun o mână de oameni. lideri, manageri, oameni de media sau jurnaliști din apropierea McKinsey, l#leadershipo#recomandărcărți #leadership #recomandări
... See MoreSee Less

4 weeks ago
Am fost surprins să văd că o carte ca „Hillbilly Elegy: A Memoir of a Family and Culture in Crisis” este pe listă. O carte care mi-a plăcut mult de tot. Am și o postare în schițe. Sper s-o și termin :)). 

Cărțile sunt mai degrabă aspiraționale sau militante. Așa cum îmi plac și mie. Și nu sunt toate noi, dar nu cred că contează. Dacă vreți să vedeți ce propun o mână de oameni. lideri, manageri, oameni de media sau jurnaliști din apropierea McKinsey, aveți linkul din comentarii.

#cărți #leadership #recomandări

Geroge McLaurin este primul student de culoare admis la universitatea din Oklahoma în 1948. El este în imaginile de mai jos.

Societatea e o forță foarte greu de influențat. Cu bune și cu rele, face totuși progres. Mă sperie când mă uit la dezbaterile din Statele Unite. În continuare discriminarea rasială în anumite regiuni este la cote greu de conceput pentru europeni. Ce drum lung și anevoio#societaten#discriminarei#istorie!#inegalitate #discriminare #istorie #inegali
... See MoreSee Less

4 weeks ago
Geroge McLaurin este primul student de culoare admis la universitatea din Oklahoma în 1948. El este în imaginile de mai jos. 

Societatea e o forță foarte greu de influențat. Cu bune și cu rele, face totuși progres. Mă sperie când mă uit la dezbaterile din Statele Unite. În continuare discriminarea rasială în anumite regiuni este la cote greu de conceput pentru europeni. Ce drum lung și anevoios pentru unii în viața asta!

#societate #discriminare #istorie #inegali